3,598 matches
-
fericirea?“ V. tînăr închid ochii stîngîndu-i cu putere și scrîșnesc din dinți ca să mai pot, cumva, zîmbi. Îi răspund: „-Să mergi pe stradă și să saluți lichele, să-ți scoți nevasta la mititei și bere, să te exciți, să te îmbeți din cînd în cînd doar ca să fii aidoma lumii. Să nu se cunoască nici o clipă că tu trăiești pe o planetă a ta.“ Doctorul vîrstnic e din nou lîngă mine și îmi ascultă inima. Și parcă transformat brusc din vîrsta
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu materia primară. E naștere și moarte într-o plutonică îngemănare iradiind energii distrugătoare, așteptînd să spulbere, într-o secundă, lumea. Doctorul și-a reluat lectura. Personajul V. tulburat de crima pe care altul din sine a comis-o, se îmbată ca să-și anestezieze somnul dar crima făcută în noaptea următoare de Justițiarul visului devine furibundă, patologică. Următorul dușman e găsit rupt în bucățele și vînăt tot iar polițiștii nu-și pot închipui ce armă înfiorătoare a putut înfăptui o asemenea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că timpul le va șterge îngîmfarea, pretind că lumea e o capcană înșelătoare și se închid în temple sau inventează arte perfecte să le mai așeze tulburarea. Fără talent sau putere de renunțare e însă mult mai ușor să te îmbeți ca porcul, să te droghezi cu ce-ți pune viața la îndemînă: jocuri, violență gratuită, perversiune. Căci orice letargie îmblînzește timpul. Te aruncă înapoi într-un trecut fantastic ca o uitare de zei. Îl văd pe V. tînăr întorcîndu-se în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că sub chipurile perfecțiunii se ascunde încrîncenarea fundamentală. Violența ce se apără. Ca bolnavii tăi ce-ar vrea să abată pedeapsa asupra patului de alături. Nutrind altora moartea, îți amețești suferința faptului de a fi și speri că o vei îmbăta și ea are o să te uite. Ți-e scîrbă de ziua de azi și nici pe mîine n-o suporți. Înnebunești la gîndul că va veni. Mai bine trăiești renunțînd la orice măsură. Bătîndu-ți joc de ea. Te naști și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a declanșat ura. Și gînditorul și animalul se vor grăbi să-l ucidă și să-i ascundă trupul. Pentru că tot ce le e superior le face spaimă, îi amenință, le devorează rostul fără de rost. Înseamnă că titanul e un monstru îmbătat cu sine! Pentru că el trăiește în utopia că, dincolo de masochista sa gîndire, prin aburii inutilității sale schimbate în alcool, mai pîlpîie încă un zeu pe care-l poate prinde în mînă și strînge tare. Cu mare mirare îl ascultă tînărul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ce duc la Marea Piramidă și simt cum mi se scurge prin tot trupul durerea primordială. Cea din care s-a născut lumea. Lumina strălucitoare ce mă înconjoară crește pînă cînd tot peisajul dispare în ea. „-De ce nu te îmbeți?”-mă întreabă Doctorul servindu-mă îmbietor cu o băutură fină. „-Beția”spune el-„ucide convenția și eliberează fără durere de lege.” Tăcem, ciocnim. Simt aroma înțepătoare cum curge încet în mine pătrunzînd pe coridoarele labirintice pînă în ultimele celule. Totul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la morga spitalului. Aici însă, în zgomotul infernal, printre miile de buturi agățate în cîrlige picurînd încă, senzația ce se degajă e de nemăsurată virilitate. Ochii se dilată de încîntare. Îl văd, V. din spital, îl urmăresc pe cel tînăr îmbătat de sînge. Închis în vitraliu privesc îngrijorat, cu blînda mea pasăre violet încălzindu-mi umerii, cum fluxul urcă apele peste noi. Și nu mai am timp să-mi pregătesc ca Noe o corabie. Nici n-aș avea cu ce o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ne așteaptă în palme cu vămile triste... Peste gândurile mele au căzut norii furtunilor aspre în care puterea de a mă domina în absență invocă și acum speranțele. Astăzi nu știu de-ai să mă aștepți. E foarte târziu. Plec îmbătată de neliniște să-ți întâlnesc chipul. Orele mă sfârșesc și-n fiecare secundă atâtea întrebări. Peste toate aș vrea să se lase noaptea cu pletele ei lungi de amintiri în care sfinții caută mereu trupul purificat al stelelor. Bănuiesc că
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
actor Ovidiu Cuncea De ce atâta liniște-n ochii de vis și simt umilință prin zile? De ce e atât de vânt pe universul prelins în dorința de mâine și-n cerul de arderi sunt lumi de vecie ce vin și mă-mbată-n arderea vie? Pașii mai dorm în cuvinte de ani și-n înserări de niciunde. În chipul lui Eminescu încerc a rămâne și-n tăcerea caldă de-o lume am viețuirea așezată-n văluri de mări și-n razele de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
glasurile stinse. 15-12-2007, 2035h AMURGUL UNOR CLIPE Eu n-am să vreau să mor prieteni Presimt că voi trăi o veșnicie, Că port în mine vise despre lumi EDENE și URMA mea, e o CENUȘĂ VIE, Din care vântul se îmbată peste mări Cu trupul lui rătăcitor prin stele, Frumoase buze ce-mi vor fi prin ierni O tinerețe rece de iubiri ETERNE. În care MOARTEA va rosti prin somn Cuvinte negre pentru cei ce mor, ușor chemați de-o CANDIDĂ
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
umbră suferindă mereu în calea ta, Căci aș rămâne clipa ce nu te mai ajunge Prin sufletul de azur și trupul alb de ploi. Tu ești iubirea caldă a veacului ce plânge Profunda destrămare în urmele de-apoi. M-aș îmbăta eu singură cu sânge de pământ Și-n focul meu de timp înstrăinată Pe o coajă de durere mă va veghea un sfânt Și-n trupul lui de stele să fiu înmormântată. Vai, să nu pleci iubite pe un nor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a oaselor mele de burtăverde. Mi se părea așa de decadent și de incitant să mă trezesc în fiecare zi la unu după-amiaza, să merg la serviciu la șase, să termin munca la miezul nopții și după aceea să mă îmbăt cu barmanii și cu picolii. În timp ce acasă, în Irlanda, biata maică-mea plângea cu lacrimi amare la gândul că fiică-sa cea cu diplomă universitară servea hamburgeri unor staruri pop. Și, ca insulta să fie totală, nici măcar nu era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cadavrele, birourile din tot centrul Londrei își eliberau angajații pe perioada weekendului, așa încât hoarde întregi de funcționari palizi, cu coșuri și costume ieftine dădeau buzna peste noi. Toți aveau ochii mari și erau nerăbdători să vadă staruri și să se îmbete, în orice ordine vreți voi. Tradiția noastră, a chelnerițelor, era să stăm rânjind disprețuitoare la clienții noștri prost îmbrăcați, să clătinăm din cap cu o milă neîncrezătoare privind atitudinea, frezele etc. bieților de ei, să-i ignorăm în primele cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pentru mine când aveam unsprezece ani și mi-am fracturat glezna. Și-au făcut griji pentru mine când aveam cincisprezece ani și am mers la discoteca școlii, iar unul dintre profesori a fost nevoit să mă aducă acasă fiindcă mă îmbătasem criță. Și-au făcut griji pentru mine când aveam optsprezece ani, eram în primul an de facultate și nu mă duceam la nici un curs. Și-au făcut griji pentru mine când trebuia să-mi dau examenele finale și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dintr-o singură sticlă, așa că alegeam dintr-o largă varietate. Și turnam din toate în acea unică sticlă de limonadă. Fără să-mi fac griji în legătură cu gustul pe care avea să-l aibă produsul final. Prioritatea mea era să mă îmbăt. Iar dacă pentru asta trebuia să beau din ceva care avea un gust respingător, atunci eram pregătită. Am petrecut multe ore vesele, fericită și afumată, la discotecile unde reușisem să-mi constrâng sau să-mi păcălesc părinții să mă lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
n-ai mai avut voie să bei. Nu-i de mirare că sugi la greu. Păi, chiar că a trecut mult timp de când n-am mai putut să beau nimic. Dar nu de asta sunt așa de disperată să mă îmbăt, i-am explicat. —A? m-a întrebat ea fără cuvinte. Așa că i-am povestit de James. Iar Anna a fost așa de blândă, de înțelegătoare, nu m-a judecat absolut deloc și, în stilul ei aerian, așa de înțeleaptă încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de șomaj. Și suferea de o dependență de droguri de categorie mijlocie spre grea care trebuia finanțată. Dar mie nu-mi păsa decât de mine. Majoritatea timpului eram pe jumătate beată. M-am gândit să-mi amorțesc durerea și furia îmbătându-mă. Ceea ce însă nu m-a ajutat deloc. Mă simțeam doar pierdută și confuză. Iar apoi, când mă trezeam, în cele câteva minute cât îmi trebuia ca să beau următorul pahar și până când acesta își făcea efectul, mă simțeam îngrozitor de deprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
suna tot timpul și de fiecare dată când suna, mama vorbea cu el și mințea de înghețau apele cu privire la locul în care se afla Helen. Îi zicea ceva de genul: — Nu, Helen e dată dispărută, se presupune că s-a îmbătat pe undeva. Asta în timp ce Helen stătea în hol și se uita la mama, dând din mâini cu frenezie, rostind pe muțește: „Spune-i c-am murit“. După ce punea telefonul în furcă, mama o lua pe Helen la șuturi. Să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai tânăr decât mine. —Ha! a urlat ea. Deci te simți atrasă de el. Numai că ți-e teamă că e prea tânăr. Ei, atunci nu-ți face griji, fiindcă profesoara Staunton e căsătorită, e îndrăgostită de el, s-a îmbătat, a plâns în bar și-a început să spună că-și părăsește bărbatul și tot tacâmul. Toți am râs până n-am mai putut. Iar ea e o hoașcă. E chiar mai bătrână decât tine! În următoarea secundă, Helen a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lumină scara, cearceafurile, trafaleții și pensulele. Ca să fiu corectă față de James - deși de ce aș fi, ticălosul -, el a fost întotdeauna foarte priceput când venea vorba de gospodărie și mai ales când se punea problema curățeniei de după petreceri. El nu se îmbăta niciodată la fel de tare ca mine, așa că era în stare măcar să mute rămășițele carnagiului de pe masa din sufragerie în bucătărie, astfel că în zori camera părea destul de prezentabilă. Asta exceptând desigur arsurile de Jack Daniels de pe tavan. Știam însă că puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eu mă simțeam foarte în siguranță și protejată de James. Tocmai faptul că știam că pot să mă dau în spectacol și că James tot avea să mă iubească mă făcea să nu mă dau în spectacol. Nu mă mai îmbătam așa de des. Dar chiar și în zilele când, după ce mă îmbătam, mă trezeam cu o durere de cap asurzitoare și mă schimonoseam când îmi aduceam aminte crâmpeie din seara precedentă, James continua să fie un dulce. Râdea cu bunătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că știam că pot să mă dau în spectacol și că James tot avea să mă iubească mă făcea să nu mă dau în spectacol. Nu mă mai îmbătam așa de des. Dar chiar și în zilele când, după ce mă îmbătam, mă trezeam cu o durere de cap asurzitoare și mă schimonoseam când îmi aduceam aminte crâmpeie din seara precedentă, James continua să fie un dulce. Râdea cu bunătate, îmi aducea pahare cu apă, se apleca și mă săruta pe fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Mi-am luat o cafea și m-am așezat lângă el. Eram singurele persoane din cafenea. Era vineri seara și presupun că toți oamenii normali aveau chestii mai bune de făcut. De pildă, să meargă în bar și să se-mbete. Dintr-odată, totul era din nou bine cu Adam. Tensiunea se evaporase. N-am discutat nici un subiect neplăcut sau rațional. Eu nu l-am întrebat dacă Helen era prietena lui, iar el a fost la fel de amabil și nu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că James Joyce nu era în stare să schimbe o priză. —Alo, am spus eu ridicând receptorul. —Alo? a întrebat o voce de bărbat. — Nu, Helen nu e aici, am spus eu. E dată dispărută. Se presupune că s-a îmbătat pe undeva. Vocea a râs. —Adam? am întrebat eu cu vocea ușor tremurândă. Șocul pe care l-am avut auzindu-i vocea m-a destabilizat temporar. Nu-mi venea să cred că-și petrecuse după-amiaza cu mine, iar acum suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mare șiretenie - mi s-a părut mie - dac-o plăcea așa de tare pe Kate, atunci poate c-aș fi putut să-l constrâng să accepte să facă pe bona data următoare când voiam să ies cu Laura să ne-mbătăm. Însă trebuie să recunosc că cel mai drăguț lucru legat de seara în care am ieșit și m-am îmbătat cu Laura a fost prezența lui Adam. Așa că am aranjat să ne vedem a doua zi în oraș. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]