3,501 matches
-
Era ceva ce nu mai făcuse până atunci. Era Îngrijorată că Chanel ar putea să vadă felul În care o liniștea ca pe un semn de slăbiciune și s-o respingă, dar n-a fost așa. În vreme ce stăteau strânse În Îmbrățișare, Ruby Încercă să se gândească la ceva pozitiv de zis. Își dădu seama desigur că nu exista nici un cuvânt de alinare pentru ea. Nu-i putea oferi nimic ca să facă durerea să treacă. Când telefonul s-a pus pe sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ruby aruncând niște scrisori la coș. Și-așa lucrezi din greu. Ușa fusese deschisă de mai puțin de un minut când intră Fi. Arăta sleită și epuizată. Bună, Chanel, zise Fi, sărutând-o pe obraz. După ce s-au despărțit din Îmbrățișare, Chanel făcu un pas În spate ca să o inspecteze pe Fi. — Doamne, când ai dormit ultima oară toată noaptea, În 1485? — Cam așa ceva, zise Fi. Ruby ajunse lângă ele. —Bună, scumpo, Îi spuse lui Fi. Ce vânt te-aduce pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dădu seama că respirația Îi devine mai lentă și mai adâncă. Își dorea ca el să facă dragoste cu ea acolo, pe loc, Între aparatele acelea. Abia când niște puști țipară la ei „Luați-vă o cameră!“, se desprinseră din Îmbrățișare, chicotind Încurcați. Până la urmă se dovedi că potul era mai mic decât crezuseră. În loc de cincizeci de lire, erau numai vreo douăzeci. Dar nu-i păsa nici unuia dintre ei. Le era de-ajuns surpriza și râsul care-i apucase când văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și, cât timp mâncară, Îl tachină fiindcă comandase mazăre bătută crezând că e guacamole. Când opriră În fața blocului ei, se sărutară din nou. Sărutări profunde și grăbite, care nu se mai terminau. La un moment dat, când se desprinseră din Îmbrățișare, Ruby Își aminti că Sam și-a lăsat jacheta la ea. Nu vrei să intri să ți-o dau? Îl Întrebă ea. —Dar tu vrei să intru? răspunse el. Tonul serios al Întrebării o făcu să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
companie care o întrecea poate pe aceea a ființelor voastre, pentru că din țesăturile subțiri și albe captam parfumul fratern al dorului, dorul de voi, desigur, dar mai ales de mine însumi, de absența mea. Știu, Angela, prea mulți ani sărutările, îmbrățișările mele au fost stângace, forțate. De câte ori te-am strâns în brațe, am simțit în corpul tău un freamăt de nerăbdare, dacă nu de neplăcere chiar. Nu erai obișnuită, asta era tot. Îți era de ajuns să știi că existam, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
urca de la pământul domesticit în ghivece. A sunat telefonul și am intrat. — Elsa, tu ești? Nici un răspuns. — Elsa... Apoi, în adâncul receptorului o răsuflare gri pe care o recunosc. Imediat cum am intrat, am strâns-o, am ferecat-o în îmbrățișarea mea. Respira agățată de mine. Am rămas așa nu știu câtă vreme, nemișcați și strânși unul într-altul. — Mi-a fost frică. — De ce? Că n-o să mai vii... Tremura lângă gâtul meu. Mi-am vârât nasul în cărarea întunecată a părului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
te rog, ține-mă. Vino când vrei, o dată pe lună, o dată pe an, dar ține-mă... Sigur că te țin. Eu te iubesc, Buruiană. Izbucni în plâns, o erupție, o lavă de lacrimi care mă ardea. — De ce? Se desprinsese din îmbrățișarea mea. Cu fața și ochii înroșiți se uita într-ai mei lovindu-mi brațul cu pumnii: Mă culc cu bărbații de când aveam doisprezece ani și nimeni nu mi-a spus niciodată te iubesc. Dacă îți bați joc de mine, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
așez geanta. Raffaela se ridică, mă înăbușă cu carnea ei, o cuprind cu brațe reticente, este desculță. Îi văd cu coada ochiului pantofii pe covor. — Sunt atât de fericită, în sfârșit pot s-o fac pe mătușa! Tremură de elanul îmbrățișării pline de pasiune. Îi privesc pantofii, deformați de folosință. — Noapte bună. Te duci la culcare? Mâine dimineață trebuie să mă scol foarte devreme. De pe divan, Elsa îmi întinde un obraz călduț, îl ating ușor. Raffaella mă privește cu ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lăsă strânsă, moale, fără să-și ridice brațele, rămânând exact așa cum era. Cu capul înfundat în umărul meu, i-am văzut mâna atârnându-i pe lângă șold. O voi ridica în brațe, își va întinde mâinile și îmi va răspunde la îmbrățișare, se va abandona, iar eu am s-o sprijin. Dar nu se mișcă, rămase așa până când mi-am reluat respirația normală și i-am simțit inima bătând calm și profund. Era caldă și vie. Restul nu mai avea importanță. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de naștere. Iar eu sunt deja un fiu, tremur îngenuncheat pe trepte, în timp ce potopul cade peste noi. Îi înconjur cu brațele șoldurile slabe. N-am putut să-ți spun, n-am avut curajul... Ea s-a tras să scape de îmbrățișarea mea, respiră sacadat, continuă să mă alunge. Mă ridic, îi caut privirea. Acum mâna ei se desprinde de jos, se apropie de chipul meu și mă mângâie. Iar când mâna aceea, rece ca piatra pe care stătuse, se oprește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de la om... Nu facem altceva decât să mințim și să ne dăm importanță. Cuvântul a fost făcut ca să ne exagerăm senzațiile și impresiile, pe toate..., poate ca să le dăm crezare. Cuvântul și orice fel de expresie convențională, precum sărutul și îmbrățișarea... Fiecare nu facem decât să ne jucăm propriul rol. Toți personaje, toți măști, toți comedianți! Nimeni nu suferă și nu se bucură de ce spune sau exprimă, ci crede pesemne că se bucură și suferă; dacă nu, n-am putea trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
făcut dragoste și și-ar fi oferit unul altuia clipe de maximă plăcere. Deodată Fima găsi de cuviință să Întrebe: Ce părere ai, Nina? Crezi că Uri se culcă cu Yael? Asta risipi vraja. Nina se eliberă cu duritate din Îmbrățișarea lui, Își puse ochelarii, se Înveli cu fața de masă, aprinse cu mișcări bruște o nouă țigară Nelson și zise: Ia spune-mi, de ce nu ești tu În stare să taci măcar cinci minute consecutiv. Apoi o rugă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din pruncie, pe care putea să-l recunoască chiar și Într-o Încăpere plină cu străini: miros de cameră neaerisită, mobilă veche, rasol de pește și morcovi fierți, pilote de puf și lichior dulceag. Când tatăl și fiul schimbară o Îmbrățișare rapidă, această aromă est-europeană trezi În Fima dezgust și rușine de dezgustul său, precum și dorința dintotdeauna de a-l irita puțin pe tatăl său, de a-i călca În picioare vreunul din principiile sale sacrosancte, de-a da În vileag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu făcu efortul să-l Înțeleagă, pentru că savura descoperirea că Yael, ca și prim-ministrul Ben Gurion, era cu aproape un cap mai scundă decât el. Deși nici el nu se putea considera prea Înalt. Apoi Yael se desprinse din Îmbrățișarea sa și intră grăbită, ca și cum s-ar fi refugiat, În bucătărie, să-i ajute pe Șula și pe Teddy să pregătească sendvișuri pentru toată lumea. Fima se gândi să-i roage pe Uri și pe Țvi să le telefoneze celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și Ben Gurion, care striga la tatăl său pe strada Rașba, acum patruzeci de ani. Împreună cu doctorul sosise și Tamar Greenwich, speriată, lăcrimând ușor, plină de intenții bune. Fima se Îndreptă spre ei, acceptă cu resemnare strângerea de mână și Îmbrățișarea, dar nu Înțelese ce Îi spuneau. Fără să-și dea seama, buzele sale murmurau: Nu-i nimic. Nu-i grav. Se mai Întâmplă. Nici ei nu păreau să Înțeleagă ce spunea el. Fură serviți imediat cu un ceai. La opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ponosită și o pereche de reiați maro tociți ieși să ne întâmpine. —Edward! Mă bucur să te văd. Iar ea trebuie să fie Jenny. Am auzit multe despre tine. Mă îmbrățișă cu căldură. Ed radia văzând că-mi face plăcere îmbrățișarea. —Jenny, ea e Brenda. Ea e mătușa Lynn a mea. Când a murit mama mea, ea l-a ajutat pe tata să aibă grijă de mine și de surorile mele. Brenda roși de plăcere. — Tot ce am făcut a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a arătat degetul mare ridicat semn că totul e OK. Reușisem. O scosesem la capăt. Misiunea mea pe pământ fusese îndeplinită, acum puteam muri împăcată. Fără să-mi dau seama, îl lăsasem pe Gary/Tony să mă conducă într-o îmbrățișare legănată și stângace, penibilul atât de temut al slow-ului. Nu puteam să mă retrag, din moment ce prietenul lui dansa cu prietena mea. Așa era regula - mi-am amintit de când eram tânără. Am împărtășit câteva elemente-cheie despre noi înșine. Eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
grad de civilizație. Henry găsi modelul atenian sau platonic al mentorului și efebului atrăgător din perspectiva propriilor relații cu tinerii săi admiratori, dar numai până la un punct, cu mult Înainte ca ele să capete o natură prea pronunțat fizică. O Îmbrățișare sau o atingere Între prieteni, la venire sau la plecare, erau, bineînțeles, absolut naturale și deplângea prejudecata rigidă anglo-saxonă care se Împotrivea unor asemenea demonstrații de afecțiune - sau de dragoste, de ce să nu i se spună dragoste? - Între bărbați. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ea Întinzându-i mâna. Ne revedem la Veneția. — Da, bine. Îi luă mâna și, pentru că tot se aflau la Paris, i-o ridică galant la buze, dar, spre surprinderea și oarecum panica lui, Fenimore Îl trase spre ea, Într-o Îmbrățișare grăbită, și Îl sărută scurt pe obraz, Îngropându-și chipul În barba lui, Înainte de a urca În tren. Impiegatul trânti ușa În urma ei, iar Henry o văzu apărând la fereastra de pe culoar, mergând spre el, făcându-i cu mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Elveția era suficientă o adresă. Așa am ajuns în cantonul Aargua, într-un orășel curat ca lacrima: Lenzburg. Vizita mea era dedicată actriței Rosmarie Loss, cu care mă întâlnisem într-un cinematograf din Düsseldorf - rula Copii ai Olimpului. În cursul îmbrățișărilor noastre grăbite și al permanentelor bătălii verbale, ea mă va fi văzut ca pe un înfometat notoriu, fiindcă după plecarea ei au tot sosit pachete cu produse elvețiene: Fluieraș Geldmacher și cu mine ne-am bucurat de Ovmaltine, calupuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
doctrina azimelor, drept care nu a Întârziat să deschidă acolo o Înfloritoare prăvălie de cărbuni. Dugheana neagră ca bezna l-a ancorat la masa lungă și pustie a sărăciei; sătul de crăpelnițele foamei, Tai An și-a zis: pentru concubina nesătulă - Îmbrățișările caracatiței;pentru gusturile alese - câine comestibil, iar pentru om - Împărăția Cerurilor, și s-a asociat fără șovăială cu Samuel Nemirovsky, un ebenist cumpătat care, chiar În inima mahalalei Unșpe, Întocmește toate armoarele și paravanele pe care cei care Îi admiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care nu se poate transmite cu una, cu două. Pă zgaibarace În fața lu gliptodontu dân Ameghino, nu mi-am făcut dăgeaba egzamenu dă coștiință. M-am prins că Ruiz și Pantoja, care poate niciodată n-o să se topească Într-o Îmbrățișare dă frați, ierau două guri a lu acelaș adevăr. Vestitu lanț a nențelegerilor iera, pă bune, marea confirmare. Imaginea care și-o proiectează scriitoru ie mai valoroasă ca opera lui, care ie un gunoi mizerabil, ca tot ce ie omenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scriitoru ie mai valoroasă ca opera lui, care ie un gunoi mizerabil, ca tot ce ie omenesc. Cui Îi poate păsa În viitor că mesaj i-o judecată critică și că neoiordanismul să trage din La bambina lui López Jordán? Îmbrățișări călduroase la toată gașca. Iar ție Îți recomand iar că Cayetano ie un bun pretenar. Plecăciuni lu Pantoja, care o să-i scriu io În lung și-n lat, cum Îmi iau inima-n dinți. Până la Întoarcere, Își ia la revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din sferă, au apărut aceste vietăți marine imposibile... Nu-mi place. Aș vrea să plecăm de aici. Serios. Buza de jos Îi tremura. Norman o Îmbrățișă și-i spuse Încetișor: — Nu putem ieși de aici. Știu, spuse ea. Îi Întoarse Îmbrățișarea și Începu să plângă, lipindu-și fața de umărul lui. — Liniștește-te, totul e În regulă. — Nu-mi place deloc starea asta a mea, spuse ea. Urăsc sentimentul ăsta. — Știu... Și urăsc și locul ăsta. Urăsc tot ce e legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tău!” -Și tu, cum o mai vezi pe Elena?”-îl întreb„Nu tot așa?” Întrebarea paralizează tot. Oglinda își schimbă polaritatea. Ce știe el? V. tînăr încerc ușor să-l ignor pe alter ego. Caut un fel de îngenunchiere. Minunatelor îmbrățișări, să le opresc căldura... Ah, dacă aș putea delimita măcar o clipă, să mă odihnesc în ea! Căci clipa trebuie liniștită, să-și fi calmat disperarea. Altfel, n-are timp să știe că trebuie să moară. O chem pe Elena
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]