4,962 matches
-
putea să fie un semn al ecoului. * Nu l-am mai văzut demult pe Dumnezeu. Timpul ne-a înstrăinat pe unul de celălalt; am și uitat de El, cum și El m-a uitat. Acum aștept o "venire". Poate o împăcare, o scrisoare de împăcare, o poveste de împăcare. M-am întâlnit și eu cu Dumnezeu; asta s-a întâmplat, firește, în copilărie. Este greu să reconstitui gândurile copilăriei; aceste gânduri sunt umbrite de întâmplări, care se țin minte mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
semn al ecoului. * Nu l-am mai văzut demult pe Dumnezeu. Timpul ne-a înstrăinat pe unul de celălalt; am și uitat de El, cum și El m-a uitat. Acum aștept o "venire". Poate o împăcare, o scrisoare de împăcare, o poveste de împăcare. M-am întâlnit și eu cu Dumnezeu; asta s-a întâmplat, firește, în copilărie. Este greu să reconstitui gândurile copilăriei; aceste gânduri sunt umbrite de întâmplări, care se țin minte mai bine decât gândurile. Totuși, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
l-am mai văzut demult pe Dumnezeu. Timpul ne-a înstrăinat pe unul de celălalt; am și uitat de El, cum și El m-a uitat. Acum aștept o "venire". Poate o împăcare, o scrisoare de împăcare, o poveste de împăcare. M-am întâlnit și eu cu Dumnezeu; asta s-a întâmplat, firește, în copilărie. Este greu să reconstitui gândurile copilăriei; aceste gânduri sunt umbrite de întâmplări, care se țin minte mai bine decât gândurile. Totuși, în ce mă privește, retrăiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Gamillscheg. După ce mi-a făgăduit că se va interesa stăruitor de Kico Panaitescu (și s-a ținut într-adevăr de cuvânt, deși fără efect), a adus vorba despre tulburări. Era încă în perioada în care se mai credea într-o împăcare posibilă, dar Gamillscheg, respectând desigur un cuvânt de ordine al Legației Germane, mi-a spus: „În orice caz fără Sima”. I-am replicat că, după părerea mea, orice greșeli ar fi [259] făcut, tulburările n au izbucnit din vina lui
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
disponibil relaționării cu ceilalți și cu Dumnezeu. A avut șansa să vadă că bunătatea și lealitatea, care putea să pară cuiva o prostie, într-un final se demonstra învingătoare. Câți soldați a reușit să readucă la frecvența sacramentelor și la împăcarea cu Dumnezeu și între ei! Un exemplu între atâtea. Doi camarazi de arme, amândoi meridionali, au ajuns la dispute din motive copilărești. Unul era soldat simplu iar celălalt caporal. În timpul certei, i-a scăpat o jignire banală și o ofensă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cartierul din Primavalle. Noi activități la Verona Terminându-se războiul, nu era suficient să îndepărtezi molozurile și să repui în picioare casele și să repornești activitățile productive. E necesară refacerea omului, repunerea în funcțiune a legii și a ordinii, favorizarea împăcării sufletelor și educarea la solidaritate. O lume, despre care Pius XII spunea că «trebuie readusă de la sălbatic la uman, de la uman la creștin». Și la Verona, ca în toată Italia, se simțea intens această necesitate. Opera Slujitorilor Săraci s-a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pentru că holdingurile agroindustriale au foarte puține în comun cu delegările, suspendările și inserarea liricii britanice pe portalul Comisiei. Mai nou, cei doi mari prieteni ai arbitrajului se ceartă frecvent și se împacă lăcrămos, motivul divergențelor fiind întotdeauna orgoliul, iar motorul împăcării, conturul mai definit sau mai estompat al prieteniei de decenii. „El vrea să fie tot timpul cu piciorul pe accelerație“, spune Porumboiu despre geamănul său, adăugînd: „Dacă procedezi astfel, riști să intri cu capul în zid! Uneori, trebuie să lași
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
într-un moment în care Crăciunescu a riscat mai mult decît i-ar fi dat dreptul valoarea strict profesională a celor pe care-i conduce. Dacă va fi urmată și de o implicare a lui Porumboiu în treburile arbitrajului, recenta împăcare poate aduce un echilibru într-un domeniu care nu întotdeauna atrage simpatii. însă soliditatea noului edificiu Ion-Adrian comportă și cîțiva factori de risc, care pot face în orice moment obiectul unor ulterioare recidive ale neînțelegerilor. Relația cu Nicolae Rainea ar
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Națl: "- Lasă, draga mamii, că toate au să iasă bine. Are fiecare norocul lui. Au pățit-o altele și mai rău decât tine și tot au ajuns femei cu casă bună." Pe de altă parte, Hubăr, tatăl mirelui, chiar după împăcare nu poate suferi gândul că copilul ar putea rămâne al ortodocșilor. Dintre toate personagiile, zugrăvite pozitiv, Mara este cea mai vie. Ea înfățișează tipul comun al femeii de peste munți și în genere al văduvei, întreprinzătoare și aprige. E lacomă, avară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
întrebat de multe ori dacă pătimirea și moartea legionară sunt fatalități; așa i-a fost dat, așa i-a fost scris, și am concluzionat că nimic fără Dumnezeu-Nihil Sine Deo. Pătimirea și moartea legionară sunt ultima etapă a împlinirii lui, „împăcarea” cu Dumnezeu, și nemuririi Legiunii. În confruntarea cu moartea, legionarul și tot omul creștin trăiește momentul cel mai sincer al faptelor sale și cere spovedanie și împărtășanie cu trupul și sângele Mântuitorului Iisus Hristos, Cel Răstignit. Cei ce nu se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ale faptului mărunt și o predilecție către detalii nu o dată melodramatice. Narațiuni despre „purtătorii scutului patriei”, despre actele de curaj ale militarilor apar și în Podul de foc (1975), autorul reciclând uneori întâmplările sub alt titlu, ca în cazul povestirii Împăcarea, din Flăcări pe chei, care devine aici Grija. De la mahalaua provinciei sau de la istorisirile cu amintiri despre cele două războaie T. va trece spre lumea cazonă și către erotism, ca în Diana (1969) sau în romanul Frumoasele garnizoanei (1969), reluat
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
a originalității acestei capodopere. Genialitate a dovedit autorul anonim și în felul în care gradează acțiunea baladei (atât cât este) și zbuciumul ciobanului moldovean. Astfel imaginea de basm cu care debutează balada sugerează o atmosferă de calm. de liniște, de împăcare sufletească. Doar două versuri ca acestea: Pe l-apus de soare/ Ca să mi-1 omoare" vin sa anticipeze și să sugereze cu discreție tensionarea acțiunii si să tulbure apele liniștii, ale calmului copleșitor. Deodată atmosfera se precipită, când mioara dezvăluie
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
asistat la „evenimente”, dar și la mulțime de incidente, la etalări de marote, la contraziceri pătimașe, la răbufniri de orgolii, la meschinării, la atacuri perverse, la treceri de la acolade amicale la dezavuări și insulte teribile, la denigrări și delațiuni, la împăcări spectaculare. Unele din manifestări m-au contrariat, altele m-au indignat, altele m-au fascinat. Fiecare varietate de comportament, după grade și intensități, mobiliza cuvintele dicționarului. Alternativ sau succesiv: pe cele iuți, pe cele înțepătoare, pe cele pietroase, pe cele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Nu le-am spus asta niciodată. Ce vor fi gîndit atunci de „neajungerea” mea cronică? Stau la căpătîiul mamei, singur, și caut să mi întipăresc în minte fiecare trăsătură a ei. Fața sa pare liniștită, exprimînd un fel de ciudată împăcare cu cele ce s-au întîmplat. Observ că are mîna stîngă încleștată iar dreapta i-i vînătă. Sînt mîinile care m-au legănat, m-au purtat, m-au crescut. Cum, nu vor mai vibra niciodată? în afară de mama, pe care adesea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu s a risipit în întregime, azi indignarea mi se pare exagerată. Liniștit, îmi spun că individul acela cu nume caraghios nu merită să figureze în paginile mele. Ar însemna să-i fac un exces de onoare. Amînarea aduce, iată, împăcarea, dar, în același timp, și sentimentul inutilității a ceea ce a fost redactat la primul jet. Dacă aș accepta acest sentiment ar însemna să-mi las, de fiecare dată, impresiile să băltească, să nu le mai scriu. Încerc așadar să mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu i-a cerut de data asta colaborarea, iar o asemenea absență produce gînduri neliniștitoare, inclusiv invidii. *Au trecut pe la mine, în mare grabă, „nenea Jean”, Mihai Drăgan și Petru Zugun. Evenimentul „Zilelor Culturii Călinesciene”, de unde se întorceau, a fost împăcarea dintre Al. Piru și Marin Sorescu. Profesorul l-a declarat pe acesta „poet european”. Cei doi au stat alături la simpozionul de dramaturgie, unde Piru a vorbit cel mai mult tot despre Sorescu, deși lîngă el era și D.R. Popescu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Considerat un «critic rău», nu cred că i se pot contabiliza mai multe durități decît altora. Luptător adevărat, face deosebire între război și pace și nu e ranchiunos pînă în pînzele albe. Unii dintre cei cu care a polemizat, după împăcare (Mihai Drăgan, de pildă), îl iubesc în mod sincer! Eu îl admir pentru știința sa, vastă și sigură, pentru fermitatea masculină a stilului și pentru rezistența în fața furtunilor vremii și, mai recent, a asalturilor și insolențelor unor tineri. (Chiar la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
membru al Biroului Politic, unul dintre cei care l-au ales după decesul lui Dej asigurându-i spatele prin trupele de Securitate, pare a fi totuși un om demn. El a refuzat să facă această cerere la care avea dreptul. Împăcarea n-a fost posibilă. Mutare greșită. În schimb, un alt ostracizat, Virgil Trofin , s a adresat Comitetului Central cerând să i se rezolve situația de partid tocmai la termenul statutar. Mutare greșită a fostului ministru al Minelor. Gestul său a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
politicienii lui Ceaușescu, dar cu anumite condiții neacceptate de Trofin. Una dintre acestea ar fi fost ca el să-și facă o severă și publică autocritică. Condiția lui Trofin era ca partidul să recunoască, în cazul lui, că a greșit. Împăcarea a eșuat de ambele părți. Ce mai rămânea de făcut? Și pe cine să reabilitezi pentru a da satisfacție opiniei publice, spre a aerisi o atmosferă politică sumbră, în ideea calmării vieții interne de partid la nivelul cel mai înalt
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
senior), citate din cel sărbătorit prins în toate ipostazele fermecătoarei sale existențe, inclusiv cea de fotbalist. Păunescu aștepta de mult pacea cu mai vechiul său profesor de lichelism și acum s-a hotărât să atace: Și uite, puteai cu-o-mpăcare normală/ Să fii patriarhul întregului scris/ Dar zilnic te roade un fel de abis/ Și nu știu ce fel de lingăi te înșală. Propunerea e clară, dar nu se știe de nu cumva Barbu îl va trece pe lista lingăilor săi tocmai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și bănuind că Lumea de Apoi și de Dincolo nu mi se prea potrivește, a sunat-o pe mama soției mele. S-a interesat cum mă descurc, a rugat-o să-mi transmită urările sale de bine. Un soi de Împăcare finală, dinaintea finalului. * Comunismul lui Paul, În anii ’80? Mi se părea o aiureală. Veneam iritat de la Întâlnirile cu el, repetatele tâmpenii revoluționare mă plictiseau. Mă Încântau Însă glumele, bârfele sale. Nu mai puțin, desigur, extraordinarele lecturi, rezumate irezistibil, cărțile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la Veneția. Luxul precar al unei zile precare: o după-amiază, o noapte și o dimineață. Atât Își putea permite evadatul. Doar o zi, atât am locuit mormântul unde Aschenbach Își găsise, În beatitudinea decăderii și În adorația vinovată a frumuseții, Împăcarea. Veneția reală, imediată, și cea simbolică, transcendentă, s-au Înfățișat captivului din Est astronomic distanțate de biografia sa și a lumii din care venise. Reală era, mai cu seamă, ploaia furioasă care din prima până În ultima clipă a scurtei vizite
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cred că altul a trăit în mine în anii lungi cât am lipsit de acasă. Viața de acum avea impresia unei mări zbuciumate, care s-a liniștit după căderea nopții. Ne-am despărțit cu părere de rău, dar cu multă împăcare și nădejde în sufletele noastre. Mai greu s-a desprins copilul. Trebuind să plece, s-a întors din prag și, urându-mi noapte bună, îmi spune: „Sărut mâna, tăticule! Să mai veniți pe la noi!” După câteva zile, la radio și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
sau de mai mare importanță. Comandantul venise din Germania când tratativele de înțelegere a Legiunii cu regele erau destul de avansate. Prins și fiind în mâna regelui, el nu a fost omorât pentru că regele se angajase prea mult în acțiunea de împăcare cu Garda de Fier și din care era greu să mai dea înapoi. Dacă Carol al ll-lea l-a acceptat pe Comandant, este că a avut convingerea că, la un moment dat, îl va putea capta pentru scopurile sale. Însuși
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pentru a le alinia celor noi, reorganizarea educației legionare în școli, la sate, în facultăți și la maturi, pentru ca Mișcarea Legionară prin tineret să devină forța generatoare a destinului românesc, moralizarea întregii societăți românești, pentru a face primii pași spre împăcarea cu Dumnezeu, deci o reclădire a Mișcării Legionare și a poporului român din temelii până la vârf, respectând gândurile Căpitanului. Toate aceste reforme trebuiau gândite în perspectiva timpului și urmărite până la înfăptuire, de secretariatul Mișcării Legionare. Era ceea ce trebuia să realizeze
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]