3,379 matches
-
n-a vizitat-o deși mama lui a vizitat-o. Facând acest lucru, Maria Tereza s-a îmbolnăvit însă a supraviețuit. Maria Joseph a fost înmormântată în cripta imperială din Viena, iar Iosif nu a participat la înmormântarea ei. Tânăra împărăteasa neiubită a jucat încă un rol în viața soțului ei, după moartea ei, când el a emis pretenții la o mare parte din Bavaria în 1778-1779. Cerința lui s-a bazat, printre alte motive, pe căsătoria sa cu cea de-
Maria Josepha de Bavaria () [Corola-website/Science/320125_a_321454]
-
mari dificultăți tatălui ei, care ocupa tronul Angliei în special pentru că era protestant în timp ce rivalul său, James Stuart, era catolic. A trebuit să refuze politicos oferta Franței. O altă candidată importantă a fost Marea Ducesă care mai târziu a devenit împărăteasă, Elisabeta a Rusiei. Alte candidate au inclus pe: Prințesa Anne Charlotte de Lorena, prințesă de Savoia care era verișoară primară cu Ludovic al XV-lea, și Caroline de Hesse-Rotenburg. Alegerea finală a fost pentru fiica regelui detronat al Poloniei. Numele
Louis Henri de Bourbon, Duce de Bourbon, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/320170_a_321499]
-
său imperial și a căsătoriei fiicei lui cu împăratul Constantin al VII-lea, pe atunci mic copil. Simeon I ar fi trebuit să devină regent al împăratului și să conducă temporar Imperiul Bizantin. Totuși, în urma unui complot la curtea bizantină, împărăteasa Zoe, mama lui Constantin al VII-lea, a respins mariajul și titlul lui Simeon, ambele părți pregătindu-se pentru o confruntare decisivă. În 917, Simeon I a împiedicat orice încercare a Imperiului de a forma o alianță cu maghiarii, pecenegii
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
HELENE". Mai târziu s-a aranjat pentru el logodna cu Prințesa Mary de Teck însă Albert Victor a murit înainte ca nunta să aibă loc. Ea a fost prima alegere ca mireasă făcută de către împăratului Alexandru al III-lea și împărăteasa Maria Feodorovna pentru fiul lor cel mare, țareviciul Nicolae (mai târziu împăratul Nicolae al II-lea). Relația nu a progresat dincolo de prietenie și Nicolae s-a căsătorit cu Prințesa Alix de Hesse-Darmstadt la sfârșitul anului 1894. Au existat mari speranțe
Prințesa Hélène de Orléans () [Corola-website/Science/320268_a_321597]
-
a petrecut cea mai mare parte a vieții în exil cu soțul ei în Austria. Thyra a fost sora regelui Frederic al VIII-lea al Danemarcei, a reginei Alexandra a Regatului Unit, a regelui George I al Greciei și a împărătesei Maria Feodorovna a Rusiei. Prințesa Thyra s-a născut la 29 septembrie 1853 la Palatul Galben din Copenhaga ca a treia fiică și al cincilea copil al Prințului Christian și a Prințesei Louise a Danemarcei. Familia ei era relativ obscură
Prințesa Thyra a Danemarcei () [Corola-website/Science/320295_a_321624]
-
slab, puternic influențat de mama lui vitregă, Maria Tereza de Austria, de care se temea. La 3 februarie 1859 la Bari, Francisc s-a căsătorit cu prințesa Maria Sophie a Bavariei din casa regală de Wittelsbach (sora mai mică a împărătesei Sissi a Austriei). Singura lor fiică, Prințesa Maria Cristina Pia, a trăit doar trei luni (24 decembrie 1869 - 28 martie 1870). Francisc al II-lea a urcat pe tron la vârsta de 23 de ani, după decesul tatălui său (22
Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321121_a_322450]
-
al Danemarcei (1818-1906), supranumit "socrul Europei" și pe linie maternă strănepotul reginei Victoria a Regatului Unit supranumită "bunica Europei". Împreună cu părinții săi a făcut numeroase călătorii în străinătate și a vizitat-o în mod regulat pe bunica sa maternă, Victoria, împărăteasa Germaniei care a avut o afecțiune aparte pentru descendenții ei greci. De asemenea, prințul a vizitat Danemarca, Marea Britanie și Rusia ai căror suverani erau rude apropiate ale familiei sale. Educația pe care a primit-o Alexandru a fost bună dar
Alexandru I al Greciei () [Corola-website/Science/321219_a_322548]
-
în 1783, pe Karl Frederic, care mai târziu s-a căsătorit cu Marea Ducesă Maria Pavlovna (sora Țarului Alexandru I al Rusiei) iar fiica lor, Augusta de Saxa-Weimar, s-a căsătorit cu Prințul Wilhelm al Prusiei și a devenit prima împărăteasă a Germaniei. Louise a avut marele ei moment în octombrie 1806. În ciuda experienței puține în Weimar, ea a avut o mare influență în cercurile literare. Bătălia de la Jena (14 octombrie) a dus la înfrângerea forțelor prusaco-saxone și a precipitat căderea
Louisa de Hesse-Darmstadt () [Corola-website/Science/321220_a_322549]
-
fiu al regelui Christian al IX-lea al Danemarcei) și regina Olga Constantinovna a Rusiei (fiica Marelui Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei). Bunicii materni au fost împăratul Frederic al III-lea al Germaniei (fiul împăratului Wilhelm I al Germaniei) și împărăteasa Victoria (fiica cea mare a reginei Victoria). Străbunicul patern era supranumit "socrul Europei" în timp ce străbunica maternă era supranumită "bunica Europei". Ecaterina s-a născut la Palatul regal din Atena la 4 mai 1913 într-un context tulbure; cu câteva săptămâni
Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/321213_a_322542]
-
a vărului ei, prințul Filip, în 2001. După decesul Infantei Beatriz a Spaniei în 2002, Ecaterina a fost ultima strănepoată în viață a reginei Victoria și ultimul nepot în viață al împăratului Frederic al III-lea al Germaniei și a împărătesei Victoria. A trăit aproape 87 de ani după decesul fratelui ei, regele Alexandru I iar după decesul ei, Contele Carl Johan Bernadotte al Suediei (n. 31 octombrie 1916) a devenit ultimul strănepot în viață al reginei Victoria.
Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/321213_a_322542]
-
a regelui Leopold I al Belgiei și mătușa reginei Victoria, a Prințului Albert și a regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei. Juliane, împreună cu cele două surori mai mari, Sophie și Antoinette, a călătorit la Sankt Petersburg, la cererea de împărătesei Ecaterina a II-a a Rusiei, care voia o mireasă pentru cel de-al doilea nepot, Marele Duce Constantin. Tânărul Mare Duce a ales-o pe Juliane. Această căsătorie și nunta fratelui ei Leopold cu Prințesa Charlotte Augusta de Wales
Prințesa Juliane de Saxa-Coburg-Saalfeld () [Corola-website/Science/321243_a_322572]
-
relativ salvat în timpul războaielor napoleoniene. Juliane, care nu avea încă 15 ani a luat numele de Ana Feodorovna după ce a trecut la ortodoxism și s-a căsătorit cu Constantin, care avea 17 ani, la St.Petersburg la 26 februarie 1796. Împărăteasa a murit nouă luni mai târziu la 6 noiembrie. Mariajul a fost unul profund nefericit. Constantin, cunoscut a fi un băiat violent, a făcut-o pe tânăra sa soție nefericită. După trei ani, în 1799, Ana și-a părăsit soțul
Prințesa Juliane de Saxa-Coburg-Saalfeld () [Corola-website/Science/321243_a_322572]
-
(; 27 ianuarie 1708 - 4 martie 1728) a fost fiica cea mare a împăratului Petru I al Rusiei și a Ecaterinei I a Rusiei. Sora ei, Elisabeta a Rusiei, a fost împărăteasă între 1741 și 1762. Fiul ei, Petru a devenit împărat în 1762. Prin căsătorie, a fost Ducesă de Schleswig-Holstein-Gottorp. Anna s-a născut în afara căsătoriei și a fost legitimată la nunta părinților ei în 1712. Nelegitimitatea ei percepută a cauzat
Marea Ducesă Anna Petrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/321244_a_322573]
-
Pedro a fost reprezentat de fratele miresei sale, Prințul Leopold, Conte de Siracuza. O mică flotă braziliană compusă dintr-o fregată și două corvete a plecat în cele Două Sicilii la 3 martie 1843 pentru a o escorta pe noua împărăteasă a Braziliei. Escadronul brazilian însoțit de o divizie navală napolitană a revenit la Rio de Janeiro cu Teresa Cristina la 3 septembrie 1843. Pedro s-a grăbit să urce la bordul navei pentru a-și saluta mireasa. Teresa Cristina s-
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
să fie o soție bună. Aceasta, împreună cu naștere copiilor, l-au îmblânzit pe Pedro. Cei doi și-au descoperit interese comune și preocuparea pentru copiii lor a creat un sentiment de familie fericită. După nașterea fiului lor, în februarie 1845, împărăteasa a născut copii în iulie 1846, iulie 1847 și iulie 1848 cu numele de Afonso, Isabela, Leopoldina și Pedro. Nașterile s-au oprit după iulie 1848. În iunie 1847 a murit primul lor copil, Alfonso. După decesul fiului cel mic
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
aveau spirit și inteligență. Devotamentul Teresei Cristina pentru împărat a rămas ferm, deși ea se temea că avea să fie înlocuită. A continuat să apară cu împăratul în public iar el a continuat să o trateze cu respect și considerație. Împărăteasa nu a fost respinsă sau disprețuită dar relația s-a schimbat. Opinii ei nu mai erau căutate nici chiar pentru problemele de uz casnic; nu i s-a permis să-și construiască o viață independentă în afara palatului. Nu i se
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
Opinii ei nu mai erau căutate nici chiar pentru problemele de uz casnic; nu i s-a permis să-și construiască o viață independentă în afara palatului. Nu i se permitea nici măcar să-și viziteze fiicele adulte decât în compania împăratului. Împărăteasa a acceptat rolul ei din ce în ce mai restrâns. Viața ei, datoria și scopul erau încă legate de împărat, deși ea nu a avut nici un interes pentru politică. Își ocupa timpul scriind scrisori, citind, brodând și participând la obligațiile religioase și proiectele caritabile
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
și peste ruptura cu Áquilas. Cel mai important, această perioadă a reprezentat sfârșitul Fracțiunii curtenilor. Relația dintre Teresa și Pedro n-a fost niciodată pasională. Cu toate acestea, s-a dezvoltat o legătură bazată pe familie, respect reciproc și duioșie. Împărăteasa a fost o soție cuminte, a sprijinit neclintit pozițiile împăratului și nu s-a interpus cu punctele sale de vedere. A fost tăcută pe tema relațiilor lui cu alte femei. La rândul său, ea a fost tratată cu mare respect
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
Barral a avut toate trăsăturile pe care Pedro al II-lea le-a admirat la o femeie: era fermecătoare, vioaie, elegantă, sofisticată, educată și încrezătoare. Teresa Cristina nu era complet lipsită de interese intelectuale; îi plăceau arta, muzica și arheologia. Împărăteasa a început asamblarea unei colecții de artefacte arheologice din primele ei zile în Brazilia. Însărcinată cu educația și creșterea tinerelor prințese, curând Barral a câștigat atât inima lui Pedro cât și a fiicei lui mai mari, Isabel. Leopoldina nu a
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
nu a fost câștigată și chiar o displăcea. Deși Barral "poate nu a scăpat de îmbrățisările lui Pedro al II-lea", ea "a evitat cu siguranță patul lui". Cu toate acestea, purtarea împăratului cu contesa a pus-o uneori pe împărăteasă în poziții dificile, cum ar fi atunci când Leopoldina a întrebat-o naiv pe mama de ce tatăl ei a atins piciorul lui Barral în timpul lecției. Creșterea intimității dintre contesă și fiica ei a fost dureroasă și supărătoare pentru Teresa Cristina. Deși
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
naiv pe mama de ce tatăl ei a atins piciorul lui Barral în timpul lecției. Creșterea intimității dintre contesă și fiica ei a fost dureroasă și supărătoare pentru Teresa Cristina. Deși ea a simulat ignorarea acestei situații, ea nu a trecut neobservată. Împărăteasa a notat în jurnal că Barral "dorește să mă facă să-i spun că n-o plac dar nu am spus nici da nici nu." Istoricul Tobias Monteiro a scris că "împărăteasa nu a putut ascunde faptul că a detestat
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
ignorarea acestei situații, ea nu a trecut neobservată. Împărăteasa a notat în jurnal că Barral "dorește să mă facă să-i spun că n-o plac dar nu am spus nici da nici nu." Istoricul Tobias Monteiro a scris că "împărăteasa nu a putut ascunde faptul că a detestat-o pe Barral". Isabel și Leopoldina s-au căsătorit cu Gaston de Orléans și August de Saxa-Coburg-Kohary la sfârșitul anului 1864. Cum noile cupluri s-au mutat și și-au început noile
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
febră tifoidă, devastând întreaga familie imperială. Pedro a decis să facă o vizită în Europa împreună cu Teresa Cristina pentru "a-și înveseli soția" și pentru ai vizita pe cei patru nepoți de la Leopoldina. Călătoria nu i-a făcut mare plăcere împărătesei care prefera viața din Brazilia. De fapt, vizitând țara natală a avut parte de momente dureroase; familia ei a fost detronată în 1861 și Regatul celor Două Sicilii a fost anexat Regatului Italiei. Toți oamenii pe care îi știa plecaseră
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
al II-lea la 15 noiembrie 1889 ordonând întregii familii imperiale să părăsească Brazilia. Căderea monarhiei braziliene a avut mare impact asupra Teresei Cristina. Potrivit istoricului Roderick J. Barman, "evenimentele din 15 noiembrie 1889 au vătămat-o emoțional și fizic". Împărăteasa iubea Brazilia și locuitorii ei, nu dorea nimic decât să-și sfârșească zilele în Brazilia. La 66 de ani, cu astm cardiac și artrită ea se confruntă cu perspectiva de a-și însoți soțul într-o mișcare neîncetată de-a
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
despre interzicerea oficială de a intra în Brazilia. Împăratul a scris în jurnal la 28 decembrie 1889: "Vestea a distrus voința D. Teresei Cristina de a trăi" Lipsită de familia ei, aproape fără companie, în camera rece de hotel, fosta împărăteasă n-a putut rezista atacurilor de astm. La ora două după-amiaza a suferit o insuficiență respiratorie care a dus la stop cardiac. Pe moarte fiind, i-a spus Mariei Isabel de Andrade Pinto (cumnata marchizului de Tamandaré): "Maria Isabel, nu
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]