27,730 matches
-
privatizării în care suflase Adrian Severin, cel cu purcoaiele de Jelly Bon și cu invazia de Sultana Napolitana, imediat după Marea Revoluție din Octombrie, pardon, din Decembrie. Prima, comunistă. Ultima, capitalistă. "Ia te uită ce de investuri!" Am luat-o înapoi, să înregistrăm bloom-ul. Într-o pricăjită de casă se lăfăia coșcogea "Grand Orient", colț cu "Midel Est", în ortografia firmei. Societatea "Ierusalim import-export" înghesuise trei filiale într-o cocioabă. Majdolin vindea orez, ca și Murad. În aceeași curticică, uniți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Știi? Da știu. Ei, ei, lasă! N-am piese de schimb. Mama a uitat să-mi facă și piese de schimb. Dar de mine n-o să scapi. O să te caut cu auzul, dacă n-o să mai pot cu vederea. Hai înapoi. E ca și cum m-ar prinde din nou în năvodul liniei cu mărturisirea că, da, orbește. Intrăm în curte. Greier? O spunem într-un glas, ca persoanele care au trăit mult împreună și-și urmăresc involuntar gîndurile. Într-un fel oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu făină. Cum a fost acolo? Te-ntreb pentru că-i mai rar să se-ntoarcă un pictor de succes. Ca Rusalin Pop. Depinde ce cauți, Ana. Dacă vrei altceva decît Butterkultur și să-ți vinzi bine tablourile, atunci vii. Vii înapoi. Cînd a hotărît să se întoarcă în țară, în '88, România era sub vremi grele. Ceașcă renunțase la clauză. Un pictor celebru de la New Delhi pîn' la Barcelona, de la Tokio pînă la Viena, din Nikosia la Buenos Aires, din Frankfurt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vizitaseră la București, în '67, Nixon și în '68, de Gaulle. "Șaișoptul" cu scena balconului (regal) i-a adus într-un an, în partid, o sută de mii de membri. Turcitu, aflat atunci la Moscova, își trimisese "adeziunea" și venise înapoi: "Ca-n basme a vorbit, a vorbit ca-n basme, tovarăși", și-a potrivit el pe față expresia de extaz. Începuse hiperbolizarea Marelui Nimic. Ceau trecea drept liberal și nu era; antisovietismul lui nu era deloc anticomunism, cum credeau Nixon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
documentele arhivei scriitorilor comuniști cu markerul în mînă. Dumbravă a publicat documentele Filialei, perioada 1949-l959 și bine-a făcut ce-a făcut. Niciodată n-am găsit cercetarea de arhivă mai importantă. Revăd incredibilele rapoarte, uluitoarele note contabile, stupidele procese-verbale... Privesc înapoi nu cu mînie, ci cu scîrbă. Să-i dau dreptate lui Lenin? "Intelighenția? Glavno!" Cuvîntul glavno nu-l mai traduc. E cel care m-a eliminat din presă. Între lătratul lui Tano și lătratul unei alarme de mașină de lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a se stinge, se uita mereu la ceas. Cu ultimul strop de putere, s-a mai uitat o dată la ceas. Am un creux în mine la gîndul că încerca să imite, cu degetele descărnate, un vînt care să-l ducă înapoi, în România. Zăcînd în căruciorul cu rotile, cu tuburile spînzurîndu-i din nări și, pe genunchi, cu scrisoarea asta. Doamne, fă să ajungă și el pe unde cred că este Iordan. Sper ca memoria totală din clipa agoniei să-i fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la nimic exterior, la ce se întâmplă în afara mea. Acest timp al meu îmi este momentan deosebit de prețios, ca o bijuterie veche de familie. Mi-am amanetat adevăratul timp în speranța că, la un moment dat, să-l pot lua înapoi, atunci când voi fi pregătit, când voi fi gata să-l trăiesc. Netrăirea timpului este totuna cu uciderea lui. Lâncezirea timpului înseamnă îmbătrânirea firii sau dilatarea sentimentului morții. Cu cât murim mai lent, cu atât regretul netrăirii timpului devine mai apăsător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din care nu m-am putut opri nici după ce am adormit. Când m-am trezit, lacrimile continuau să se adune în jurul meu și făceau să crească apele spre un al doilea potop. Desigur, apele unindu-se îmi pot aduce jumătatea înapoi. Am înțeles, atunci, că refacerea ciclică a Potopului îmi va reaminti mereu nostalgic de jumătatea mea pierdută. Mă trezesc într-un lac de sudoare. Mă ridic brusc în capul oaselor. Chipul reflectat în oglinda de la capul patului îmi arată deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cadă ea însăși în mrejele iubirii, cu alte cuvinte am căzut în propria mea plasă. M-am metamorfozat în brațele lui, reluându-mi înfățișarea de aspidă, căci nu mai puteam să-mi mențin forma umană și m-am strecurat subtil înapoi între răchite, la locul meu de pază. Pescarul, perplex, a povestit la toată lumea despre reveria lui și a cerut sfatul babelor asupra acestui episod unic din viața lui, ce, fără îndoială, era un semn. Trebuie să vă spun că până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
părăsit cu atâta cruzime, în mijlocul Codrilor Albaștri peste care domnește tatăl meu. Acolo vei fi ocolit de orice vânător. Asta va fi pentru el pedeapsa cea mai mare, numai când eu am să dispar, va înțelege. Eu te pot duce înapoi la părinții tăi, dar va trebui să mă întorc aici, căci eu sunt Licornul din Pădurea de Argint și nu am voie să părăsesc pădurea pentru prea multă vreme. Aceasta va fi cea mai lungă călătorie pentru mine, va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o substanță necunoscută, irizau aerul în jurul nostru. Despărțirea a fost dureroasă, ne-am îmbrățișat de câteva ori îndelung. Din nou ochii ei ca ațele s-au încrețit la margini și s-au ivit bobițele de mărgăritar. Fără să mă uit înapoi, am părăsit Codrii Albaștri și am pornit ca un glonț spre lăcașul meu. Aceeași zi și probabil ultima din seria celor triste. Sfârșitul poveștii Licornului și al oricărei povești în general Licornul a tăcut brusc, și-a coborât privirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pulovăr foarte lat de mohair format din trei segmente alipite și patru mâneci. Personajul din centru împarte mânecile interioare, largi și generoase ale puloverului, cu celelalte două personaje. Merg încet, tărăgănat, așteptându-se unul pe altul. Trag ba înainte, ba înapoi, încercând să mențină un front comun. Când ajung în centrul scenei, se înclină în fața publicului toți în același timp și, pe măsură ce se prezintă, fac un pas în față, pe rând, apoi se retrag. Cel din dreapta, Sinele Mare, are fața rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
n-o să-ți meargă cu el, Dora. Își va da în curând seama că are de-a face cu o vacă, dacă nu și-a dat deja seama. O vacă cu sutien în loc de țâțe, adică una neautentică. (Masca îl trage înapoi, schițând un gest brutal din mâneca lor comună. Apoi face ea un pas în față.) Masca: N-o să-ți creăm probleme, Dora. Fii pe pace! N-o să-ți facem greutăți! Așa cum ești, să știi că Philip te-a iubit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
elaborată operație de concentrare și compunere, eu pot să-l refac pe Philip, așa cum a fost, să mi-l reprezint pe Philip al meu de odinioară. (Sinele Mic dă să se repeadă spre ea cu furie. Mâneca comună îl trage înapoi.) Sinele Mic: Ia te uită, altă vacă!! De ce oare o fi venind să spună toate astea în fața instanței? Numai cu vaci am avut de-a face toată viața. De aceea ne merităm soarta. Acum umblăm ca vitele legate la același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bine închis în buzunarul cu fermoar al pantalonilor a fost găsit în vale, câteva zile mai târziu. Cum a ajuns acolo, cum l-ar fi putut pierde prin buzunarul închis etanș este greu de imaginat. Ca și cum ghețarul ar fi scuipat înapoi dintre măruntaiele lui acest obiect contondent, nedigerabil, ce ținea strict de legăturile lui cu această lume. Am intrat în posesia portofelului în care am găsit două obiecte de interes, pe care le mai păstrez și astăzi în sertarul biroului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
își înclină cornul și-l înfige în nisip ca pe un compas. Careul se deplasa în spațiu, aleator și legănat ca marea, păstrându-se, însă, în definiția sa geometrică. Creștea sau se micșora după cum vârfurile lui se mișcau înainte și înapoi, într-un ritm deopotrivă acvatic și muzical. Iar formele lui fluidizate dansau, dezvăluind mai multe linii de contur, pe care ochiul cu greu încearcă să le suprapună spre a-și forma o imagine. Și materia lor fragilă și friabilă, asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
propulsau iar în sus, aterizau pe burtă, pe spate, în genunchi, cei mai experimentați cădeau chiar în picioare. M-am oprit să mă uit fascinată. Unul dintre băieți, cel mai mare, executa întoarceri repetate în aer peste cap, înainte și înapoi, și ateriza de fiecare dată în picioare. Era foarte înalt și saltul său brusc depășea cu mult săritura celorlalți. Lui nu-i era frică să zboare, să se înalțe oricât de sus. Ateriza lent, parcă în ciuda gravitației, pe picioare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
el, îmi atrage atenția. Sare cu o minge între picioare. Din când în când, aruncă mingea în sus și o prinde din săritură tot cu picioarele și, tot așa, o aruncă din nou... Restul copiilor pendulau și ei înainte și înapoi, sărind și aterizând pe diverse părți ale corpului, fără să iasă în evidență, dar contribuind la mișcarea browniană de colectiv, la crearea acelei atmosfere microscopice de materie dezlănțuită în mișcare. Și, în timp ce-l contemplam pe zeul meu întemnițat, se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în formă de aripi și izbucnesc din umerii unui tânăr enoriaș. Apoi se destind în două săgeți strălucitoare ce penetrează pe rând trupurile tensionate ale celor cinci bandiți, deghizați în monahi. Săgețile se întorc ca niște bumeranguri și se arcuiesc înapoi în umerii tânărului, reluându-și forma de aripi, după care dispar odată cu el. Cei cinci monahi închipuiți zac în nesimțire pe podea, cauza morții necunoscută, niciun organ vital nu a fost aparent atins. Cei de față l-au identificat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Un somn regenerator, binemeritat după patru ore de travaliu intens, de nemijlocită concentrare și căutare temeinică. Părea că-și pune toate speranțele în acel somn, ca și cum el s-ar fi putut termina într-un coșmar ce ar fi derulat timpul înapoi, înainte de vizita ei la doctor. Și-atunci, întors în urmă, poate, timpul s-ar fi răsucit în mod miraculos și s-ar fi desfășurat altfel. Prin urmare, și-a luat în mod conștiincios medicamentele, plus un calmant, tocmai ca somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
boala pieptului, ce te devorează pe dinăuntru, căci pieptul adăpostește deopotrivă și inima, centrul și organul iubirii. Tot el oferă și soluția vindecării prin explorarea subconștientului, eliberarea prin analiză. Analiza poate declanșa un proces invers, alchimic, de metamorfozare a bolii înapoi în recunoaștere, acceptare, eliberare, reactualizarea și demascarea sentimentului. Când nu mai poate fi însoțită de speranță, iubirea se concretizează sub forma obsesiei, psihozei și a depresiei; atunci survine și instalarea bolii. Ea se alimentează ca o căpușă, ca o tumoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lăuntrică, ce probabil o poți experimenta aievea o singură dată, în vecinătatea morții. În acea clipă, încăperea s-a umplut cu un fum de praf cenușiu și dens ca o mlaștină, prin care abia am putut să-mi croiesc drum înapoi către locul dezastrului, unde probabil zăcea prăbușit însoțitorul meu "cățărat" și înghițit de vintrele bibliotecii. Și drumul spre locul damnat a durat o eternitate... cu respirația tăiată, ... căci aerul era complet irespirabil... Și pe parcursul acestor clipe dilatate, eu mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
declarat părintelui că e vinovată de păcatul sinuciderii și că îi cere lui să intervină pentru ea, spre a putea fi iertată. Bine, dar ești încă în viață! Asta se cheamă că ești deja iertată, viața ți-a fost dată înapoi și acum va trebui să-i mulțumești lui prin a-i dovedi că vei ști s-o păstrezi de-aici înainte și s-o trăiești altfel. Ești absolvită și iertată! Oricare îți vor fi fost motivele ce te-au condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de zâmbete cu colorit insinuant, mai bogată decât spectrul solar și mai complexă decât Tabelul lui Mendeleev, crama de licori pentru situații neprevăzute, de salvări din imprudențe, insistențe, insolențe, apropouri, qui-pro-quo-uri, déjà-vu-uri. Oglinda A tunci când orașul începu să gândească înapoi, Mioara Alimentară nu-și dădu seama. Era joi, ora 6 după-amiază. Banca de sub castan se îndoise sub tristețea ei de 86 de kg. "Sprijină-te în baston!" strigau atomii scândurilor. "Liniște!" răspundeau moleculele oaselor ei bătrâne. Autovehiculele, tramvaiele, bicicletele, motoscuterele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe dos ca de obicei: dezastrele din China, autoflagelările arabe, masochismul evreiesc și noile ordonanțe ale guvernului român veneau la sfârșit. Dar Alimentară se îngrijea mai departe de pregătirile ei. Porni spre casă fără să-și dea seama că merge înapoi, după ce îngăimă un !revedere La sau !bine Cu, oprindu-se în fața ușii: Trebuie să-mi iau pastilele și pe toate opt le înghiți în ordinea inversă. La ora 12 (21) se culcă, nu înțelegea de ce tot îi cade perna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]