5,478 matches
-
Luváh: în ale tale mîini îl dau Pe al Iubirii prinț, cel ucigaș; sufletul său în mîinile-ți se áflă. Nu te-ndura de Vala, căci ea nu s-a-ndurat de Omul Veșnic, Și nici de strigătele lui Luváh să nu te-nduri. Iată, aceste oști stelare 320 Sînt slujitorii tăi dacă vei asculta de-ngrozitoarea-mi Lege". Astfel vorbi Prințul Luminii și se-așeză lîngă scaunul de domnie al lui Los. Pe nisiposul țărmur odihnea carul sau de foc. Los îi răspunse
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și nici o Holda, nici Livadă; totul e Stîncă și Nisip. Nu-i nici un Soare, și nici Luna, nici Stea, ci aspre înghețate stînci 420 Izbindu-se-n neant 33, ce-s suspendate prin focuri dinăuntru 34. Acuma nerăbdarea s-o-ndure nu mai poate. Tulburatule Luváh, Brusc desprinzîndu-te din pîntecul lui Enitharmon, Tu cruntă Grozăvie, Mergi în zadar și urlă! Loviți, loviți lanțurile lui! loviți, O, ciocăne înghețate! Lovește, Spectre-al lui Urthona! batjocorește dúșmanul care în jos ne-a tras
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
5 Ia stăpînirea tu! Ia Spectru-acesta! mergi nainte în puterea-mi, Fiindcă ostenit-am și trebuie să dorm în somnu-ntunecat al Morții. Fratele tău, Luváh, lovitu-m-a, dar te indura de junețea-i, Deși de Bătrînețea-mi nu te-ai îndurat, O, Urizen, Prințe al Luminii". Urizen se ridicắ de la strălucitoarea Sărbătoare aidoma cu-o stea prin cerul serii, 10 Sărind de bucurie spre glasul ce-l chema din Sărbătoarea pizmei. Întîi privi la trupul Omului, palid, înfrigurat; groazele morții De sub
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cuvinte se-auziră: "Chip de groază, de unde ești? de unde-i locul ăsta jalnic? 45 De unde sălbaticele focuri, daca nu din tine? Nu văd vreo altă vietate În Hău-acesta tot. Și nici o altă vietate Nu cutează năprasnica-ți mînie s-o îndure. Aicea zăvorit îți risipești plin de durere Substanță vieții-n aste focuri ce se revarsă iar și iar În jurul tău, precum o ploaie mare uneori, si alteori precum o stîncă 50 De suferințe vii, oribilul tău pat arzînd scînteietor cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pînă-n zări se-ntinse ea prin toate lumile pe care Urizen le străbătu-n călătorie, Si se Alăturắ lui Beula că Polipul 237 de Stîncă 238. 290 Triste văzut-au fiicele lui Beula, și nici n-ar fi putut să-ndure Oribilă înfățișare-a morții și-a durerii, De nu era Făgăduința Veșnică Pe care-o scriseră pe fiece coloana și mormînt, și fiecare Urna, Cuvintele acestea: "De veți crede, Fratele vostru va-nvia", În litere de aur, împodobite cu dulce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Nimicire explorînd-o. Și ea zise: "O Urizen, Prințe-al Luminii, Ce groaznice cuvinte Urechea-mi slabă o străpung! și ce omeți lăsîndu-se în jurul 145 Gíngașelor mele mădulare sortita-mi grea restriște o-nfășoară! Eu singură mă-ncumet gîrbáciul să-l îndur să șed sub vijelie Neatinsă, si sa sfidez ne-ndurătoarea frunte-a Regelui Luminii; Din hăurile-ntunecoase ale timpurilor de demult sortit să fie-Acela Care-ntrista-va Veșnicia; cu dragoste, înlăcrimata și supusă, Ochii 150 Mi-i nalt către Pavilioanele-ți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
325 Stătură-n radioasa frumusețe, si alteori doar una, însăși Rahab Care e Taină, Babilonul cel Mare, Mama Desfrînatelor. Ierusalim văzu ne-nsuflețitul Trup pe Cruce. Ea a fugit, Zicînd: "Aceasta este Moartea Veșnică? Unde să mă ascund de Moarte? Îndură-te de mine, Los! îndură-te de mine, Urizen! și haide să zidim 330 Mormînt și Morții să ne închinam cu teamă, cît încă mai trăim: Moarte! Dumnezeul Tuturor! din care noi ne ridicăm, în care toți ne-ntoarcem: Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si alteori doar una, însăși Rahab Care e Taină, Babilonul cel Mare, Mama Desfrînatelor. Ierusalim văzu ne-nsuflețitul Trup pe Cruce. Ea a fugit, Zicînd: "Aceasta este Moartea Veșnică? Unde să mă ascund de Moarte? Îndură-te de mine, Los! îndură-te de mine, Urizen! și haide să zidim 330 Mormînt și Morții să ne închinam cu teamă, cît încă mai trăim: Moarte! Dumnezeul Tuturor! din care noi ne ridicăm, în care toți ne-ntoarcem: Și toate Semințiile Pămîntului Să se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prind rădăcina în pămînt,/ Vlăstari în jurul pomului părinte: [...]" 195 (VII, 39) cartea cea de fier: Vezi supra notă despre cărțile de fier și-aramă (VI, 85). 196 (VII, 68) Au temelia bucuriei ți-este chinul pe care alții pentru tine-ndură: Pasaj extrem de dens, în care Orc se profilează ca fiind un personaj prometeic, care suferă cele mai mari chinuri imaginabile. Revoluția (industrială, științifică, etc.) implică astfel o dramă adîncă, deoarece prin ea se declanșează transformări la fel de adînci. Creația revoluționară, așadar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vegheați să nu se fure nimic. Treaba mea e să am grijă de construcția clădirii. Apoi, întorcându‑se către papa Iuliu al II‑lea, a adăugat: Sfinte Părinte ui‑ tați cum îmi sunt răsplătite chinurile. Dacă greutățile pe care le îndur nu‑i sunt de folos sufletului meu, atunci irosim timp și eforturi. Papa care îl iubea atât de mult, a pus mâinile pe umerii lui și i‑a spus: și trupul și sufletul sunt câștigate, să nu ai teamă. În ciuda
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
stea în legătură cu oamenii cumsecade, atâta timp cât ține pocăința (XI.47, n.n.). Pentru crimele din această viață, sau pentru greșelile dintr’o viață precedentă (s.n.), unii oameni cu inimă înrăită sunt chinuiți de anumite boale sau diformități (XI.48, n.n.). După ce a îndurat acele chinuri, potrivit hotărârii judecătorului infernului, sufletul a cărui întinare s’a șters cu totul, se îmbracă din nou (s.n.) în părți din cele cinci elemente, adică se întrupează din nou (s.n.) (XII.22, n.n.)”. II.4.1. Ciclul vieții
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
din spatele Cortinei de Fier. în primii ani ai deceniului șapte, atât ajutorul extern, cât și cifra de afaceri în schimburile cu Vestul erau încă inferioare solicitărilor românești; pentru prima dată, în 1963, românii au început să scoată la iveală câte înduraseră din partea sovieticilor și erau deja foarte nerăbdători să avanseze cererea de ajutor către chinezi, deși China avea o economie înapoiată la bază și se afla în proces de ajustare și refacere economică. Din cauza evenimentelor care au marcat vreme de trei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Regine Șimon, nu au făcut-o. în schimb, ea și-a mutat atenția asupra aspectului spiritual al vieții. într-adevăr, credința în Dumnezeu a fost cea care a ajutat-o să treacă peste greutățile pe care le-a avut de îndurat și să supraviețuiască: Când ne-a pus în vagon la Mediaș, era și preotu’ nostru. Și... noi poate nu vedeam așa departe că eram mai tineri, dar preotu’ a spus „când pornește trenul, trecem pe lângă biserica noastră, sunt numa’ 5
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
le-a conferit o mai mare rezistență în fața bolilor. în plus, femeile puteau coase și croșeta fie pentru ele, fie pentru a vinde rușilor. în afară de asta, rolul tradițional al femeii în ierarhia familiei le-a făcut mai puternice în a îndura foamea și, în cele din urmă, în a supraviețui. Cum femeile, nu doar din România, au avut o poziție inferioară în fața bărbatului care aducea pâinea acasă - fie el tată, frate sau fiu - au învățat să se sacrifice, fiind astfel capabile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lipsă era mai ușor de suportat, și pentru că ea deține un strat în plus de grăsime, consecința unui metabolism mai lent. în cele din urmă, etica suferinței și ascetismul, componente centrale ale credinței creștine, le-au ajutat pe femei să îndure lipsa hranei, privită ca indicativ al credinței în Dumnezeu. Deși nici una dintre femeile intervievate în cadrul proiectului de la Brașov nu a menționat această posibilitate, dacă luăm în considerare afirmația anterioară a lui Șimon privind credința în Dumnezeu și religia care au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mulți, așa cum a fost cazul tifosului din iarna 1945-1946, bolile puteau fi în același timp biletul spre libertate, așa cum au fost pentru cei care au plecat în 1945-1946 cu „vagoanele de bolnavi”. Cei mai mulți dintre deportați au fost însă forțați să îndure 2-5 ani de muncă grea, întorcându-se în România - sau fiind duși direct în Germania de Vest sau Ungaria - între 1947 și 1951. Pentru cei care au supraviețuit până la sfârșit, reacția la aflarea veștii că vor fi eliberați a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
treci cea mai bună dintre mâini peste mine, tot ar fi trebuit să recunoști lucruri ciudate, care Îți vorbeau despre pădure, despre originea mea și despre adevărata mea patrie ș...ț trebuia să mă Întorc iarăși În Întuneric, nu mai Înduram soarele, eram deznădăjduit, Într-adevăr ca o fiară rătăcită, am Început să alerg așa cum mai eram În stare, și tot timpul gândul: „dacă aș putea-o lua cu mine!” și, contrariul: „există Întuneric acolo unde e ea?”. Întrebi cum trăiesc
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Bonaparte. Admirația contemporanilor atingea apoteoza. Monsieur de Norvins, care a ocupat mai multe posturi În administrație, a scris o biografie a Împăratului, ce s-a bucurat de mare succes. Potrivit lui, Napoleon a suferit tragedia lipsei de măsură. A trebuit să Îndure prea multă genialitate, prea mult noroc, dar și prea multă nefericire. S-au publicat memoriile lui Agathon-Jean François Fain, baron de Fain, care a fost mulți ani secretarul particular al Împăratului. El oferă o imagine inedită a acestuia: modul de
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
relelor lumii, cărora, tocmai de aceea, le cade victimă. Romanul masiv și cam prolix Oameni în cătușe de aur (1945) contrapune, într-un schematism vârtos, două lumi: „surtucarii”, trăind în bunăstare și în indecente mondenități, și „plugarii”, cei care, nemaiputând îndura batjocura viețuirii de azi pe mâine, încep să-și manifeste revolta. Iscați dintre ruralii mai răsăriți, comuniștii, pasămite, dirijează fluxul crescând al nemulțumirii spre un „front” cu pretenții politice, de un radicalism ce nu prevestește nimic bun. SCRIERI: Funeralii naționale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
Pauker, la Odessa, un ziar în limbile rusă și română, „Vestitorul”, în care se arată ostil insurecției bolșevice. Va scoate și o broșură, Românii în ghearele bolșevicilor (1919), în care istorisește, parcă dintr-o suflare, tot calvarul (anchete, arestări ș. a.) îndurat în țara intrată sub teroarea roșie. Un publicist temperamental se dovedește a fi N. în luările lui de poziție pe teme politice sau în alte felurite „chestiuni palpitante” care țin afișul, cum ar fi urgența reformei agrare și electorale. E
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
dragoste pentru Hristos, de tărie În credință și de mărturisire a valorilor credinței creștine. Este un Iov al Olteniei, care a răbdat cu tărie moartea copiilor săi fără să cârtească. Jertfa sa reprezintă suferința unui neam ce a trebuit să Îndure de-a lungul timpului jugul greu al stăpânirii musulmane. Sfântul Constantin Brâncoveanu a uimit prin jertfa sa lumea Întreagă, fiind exemplu pentru neamul nostru românesc. Mitropolitul grec Calinic al Heracleei (†1726) a alcătuit un Canon al domnului Valahiei, În care
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Cristina-Alina Bardos-Micu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92314]
-
privește pe țărani ca pe niște ființe cu mentalitate, comportament și exprimare bizare. Ei îi apar bicisnici, abrutizați de muncă și sărăcie, animați de instincte și dorințe obscure, meschine (Tocmeală, Înzestrare), cu o judecată alterată de superstiții (Țăranii noștri, Credința), îndurând cu obediență resemnată oprimarea și mizeria (Mulțămită, Necazuri). Scriitorul mută accentul de pe condiția psiho-mentală pe manifestare, exploatând cu artă confuzia și inadvertențele, transformând întâmplări triste, dramatice în scene comice. Cele mai numeroase (dintre care foarte multe rămase în periodice) sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
al "minus-cunoașterii". Afirmarea antinomicului ca expresie posibilă a unui mister potențat a avut loc în unele formule dogmatice ale metafizicii creștine și accidental în alte domenii. Când antinomia e utilizată ca expresie a unui mister potențat (obiect al minus-cunoașterii), ea îndură transformarea pe care o numim "transfigurare", și care, sub unghi logic, e echivalentă cu scindarea silnică a unor termeni solidari. Prin "transfigurarea" unei antinomii se face un pas vizibil și decisiv dincolo de linia zero-cunoașterii în zona minus. Nici "transfigurarea" și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Abia acum, când arată ca o „iazmă hidoasă”, înțelege ea prețul dragostei. O operație de chirurgie plastică îi redă splendoarea și, deci, speranța, însă excesele unei nopți de amor provoacă iarăși un dezastru, sluțindu-i chipul. Dyonisia se sinucide, nemaiputând îndura coșmarul unei existențe fără sens. Sexualitatea, ca ispită ce duce în cele din urmă la rușine și dezgust, și iubirea proiectată în absolut, poezia îmbrățișării și beția trivială a simțurilor, extazul și sila sunt polii între care oscilează trăirile pasionale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
rugăciune. Asemănător Domnului pe Muntele Măslinilor, ne putem adresa cu încredere Tatălui prin propriile rugăciuni: «Dumnezeu este credincios: el nu va permite să fiți ispitiți peste ceea ce puteți, însă odată cu ispita vă va da și o ieșire ca să o puteți îndura» (1Cor 10,13). Cererea «Și nu ne duce pe noi în ispită» este, în același timp, o expresie a fragilității omenești, dar și o expresie a speranței în ajutorul lui Dumnezeu. Înseamnă: nu ne lăsa să cădem în ispită; nu
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]