3,062 matches
-
Stau în genunchi și mă rog ca spiritul lui Hsien Feng să-și găsească pacea în viața sa viitoare. Două sute de călugări taoiști, două sute de lama tibetani și două sute de budiști psalmodiază. Vocile lor sunt armonioase în mod straniu. Rămân îngenuncheată înaintea altarului până când ceilalți termină să își ia adio de la împăratul Hsien Feng. Știu că nu ar trebui să-l urăsc pe An-te-hai, care e lângă mine spunându-mi ce să fac, dar tot aș vrea să tacă din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de tine. Dinastia are nevoie de tine. Și eu... Brusc, ca și cum ar fi dărâmat, se oprește: Abia aștept să lucrez cu dumneavoastră, Majestatea Voastră, pentru tot restul vieții mele. Însă dacă veți stărui să rămâneți, voi rămâne aici cu dumneavoastră. Îngenunchind ca să-i întâlnesc ochii plini de lacrimi, încetez să mă zbat. Vom fi iubiți? îl întreb. — Nu. Vocea lui e sfioasă, dar nu hotărâtă. Dar mă iubești? — Da, doamnă! Nu respir decât ca să vă iubesc. Pășesc afară în lumină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
uriaș evantai lung de o jumătate de milă. Mi-au interpretat greșit efortul de a rămâne înăuntru, drept un gest de loialitate față de Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng. Sunt scăldați în admirația pentru virtutea mea. O singură persoană nu a îngenuncheat. Stă în picioare, la vreo cincizeci de metri mai încolo. Recunosc roba cu imprimeu cu pini. Se întreabă probabil ce s-a întâmplat cu paltonul său. Nota autoarei Toate personajele din această carte au la bază persoane reale. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cât de primejdioasă e această luptă și ce mlădioasă stăpânire de sine, ce vicleană duioșie e necesară ca să nu atingi niciuna din pudorile delicate, din infinitele gingășii ale unui suflet feciorelnic, hrănit cu visuri". Plin de blândețe așadar, tânărul prădător îngenunchează lângă patul soției sale, îi ia mâna și i-o sărută cu respect. Îi șoptește cu glas domol, ca o suflare: "Vrei să mă iubești?". Apoi, mușcând ușor degetele mici și delicate ale soției, explică: "Vrei să-mi dovedești că
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
capul lor, în după-amiezele ploioase cei doi tineri își trec timpul flirtând, flecărind, râzând și ciondănindu-se. Din fiece nimic ajung să se bată, să se apuce strâns, să se pună la pământ, să se silească unul pe altul să îngenuncheze. Însă joaca nu era deloc așa de nevinovată cum părea. Alibiul copilăriei nu mai era valabil. Dacă mama Catherinei nu vede în aceste manifestări decât impulsivitate, servitoarele din casă încep să clevetească. Bârfelile se mută în scurt timp în gospodăriile
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mondene, încât se hotărăște să împingă jocul ceva mai departe. În același an 1928, cedează avansurilor lui Paco Miralles, profesorul său de dans, care o duce la sfârșitul lecției la subsol. Aici, printre maldărele de costume, începe s-o mângâie. Îngenunchează în fața ei, îi ridică rochia și îi "sărută sexul până când simte că i se învârtește capul". În scurt timp, sexualitatea lui Anaïs Nin atinge culmea frustrării. Tânăra nu mai vrea, nu mai poate să-și afle satisfacția în simulacre. Ea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
îi este umbrit de o grimasă posacă și feroce, iar expresia amenințătoare de pe fața lui o excită pe Sofia, îi ațâță dorința. Îi ordonă pe un ton dur să-și coboare privirea. Avea penisul gros și țeapăn. Îi porunci să îngenuncheze și să-l ia în gură. Îl ascultă, înnebunită de poftă, dând înapoi pielea pentru a expune mădularul în formă de cazma, de un negru-vinețiu adânc, atât de uriaș, încât crezu că nu-l va putea cuprinde cu buzele. Reuși
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de plăcere, în timp ce, simultan, armoniile lui Bach, impregnate de zgomotul morții și al timpului, îi dădeau fiori pe șira spinării. Schlage doch, gewünschte Stunde! El o îmbrânci, îndepărtând-o de pântecele lui, îi spuse să se întoarcă, îi porunci să îngenuncheze la altar, sub scheletica emblemă cruciformă a suferinței divine ce strălucea ca un os gol. Ea se răsuci pe călcâie, cum i se poruncise, auzi bocănit de copite pe podeaua de piatră, simți miros de fum și scoase un țipăt
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fost amestecat cu falsul, adică exagerarea numărului victimelor și ridicarea responsabilității ucigașilor încrîncenați, anonimi, necontrolați. S-a plîns în fața unui fals osuar făcut cu morți adevărați care n-au avut nimic de a face cu evenimentele, așa cum striga un om îngenuncheat lîngă cadavre: Securitatea a făcut asta!" Panica, incoerența și improvizația au umplut spiritele, în timp ce situația era practic sub controlul noii echipe. Rămînea să se depășească momentul suprimării fizice a cuplului Ceaușescu. Echipa Iliescu, Roman, Brucan, Militaru, Voican, Stănculescu a luat
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și nu renunți la satisfacerea dorințelor amoroase. Este o amăgire prin care copilul vrea să-și capteze părinții. Și este adevărat, aceștia se dau bătuți. La fel se întîmplă și cu masele imitîndu-și șeful, purtîndu-i numele și repetîndu-i gesturile. Ele îngenunchează în fața lui. Dar în același timp, fără să știe, îl amăgesc pînă ce el cade în capcană. Marile ceremonii și manifestații somptuoase sînt în același timp scene de seducere ale conducătorului de către mulțime și inversul lor. Pe de altă parte
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
valuri care vin unul după altul". Nimic asemănător la urmașii lui care s-au făcut și se mai fac aplaudați la comandă. Cînd se referă la un conducător, cuvintele de smerenie, de modestie, evocă o idee simplă: omul și-a îngenuncheat ambițiile în fața cauzei, nu invers. Oricine recunoaște acolo semnul unei credințe neprefăcute, al unei bogății adevărate: "Astfel, cînta poetul Rumi, un ram încărcat de fructe se apleacă spre pămînt, iar unul fără fructe fruntea și-o înalță, ca un plop
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
necruțătoare împotriva dușmanilor pe care i-a creat în ochii unui popor cucerit. Astfel, își găsea adevărata sa destinație mausoleul lui Lenin, și anume, de a fi scară și piedestal. Făcînd pelerinajul pentru a se închina în fața zeului mort, mulțimea îngenunchează la picioarele conducătorului viu și cumplit. Restul este cunoscut din toate scrierile contemporane. Cel mai autentic rămîne, după mine, raportul lui Hrusciov, întrucît este interesat și constituie un document politic. Găsim totul acolo. Fermitatea personalului, sentimentul acestuia că este atotputernic
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
le-am fabricat pentru a le ajusta la ele și am fi ispitiți să le respingem ca fiind creații ad-hoc dacă n-ar fi enunțate cu mult timp înainte. II Oamenii care aplaudau în picioare sentințele pronunțate și cei care îngenuncheau sub mărturie știau că primii erau siliți, iar ceilalți înșelați. Aprobau împreună lucruri împotriva cărora luptaseră de veacuri schingiuiri, execuții, falși judecători și false tribunale. Dar, totodată, ei premăreau laolaltă nașterea unui nou mister care devine punctul vital al istoriei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
prețios și lucrat de meșterii din Bisignano trona pe năsălie, având la cele patru colțuri lumânări enorme aprinse în candelabre masive de bronz sculptat. La sfârșitul liturghiei, tăcerea păru a deveni și mai solemnă: lumea începu să se apropie, reverențioasă, îngenunchind în fața coșciugului; unii se închinau șoptind rugăciuni, unii se plecau, alții sărutau ciucurii de mătase sau își ștergeau o lacrimă suspinând. Când a venit rândul lui Tommaso, a fost un moment de descumpănire și un murmur se răspândi crescând și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
A trăit acea perioadă cu zbucium și entuziasm, cu neîncetate căderi în halucinații; născocea dialoguri imaginare cu stelele, cu luna, cu esența lucrurilor. Numea lucrurile: "tandră, floare, măduvă, pâine a ființelor neînsuflețite". Adesea se adresa pietrelor din bolta tavanului și, îngenunchind, se ruga: "Tu piatră deții taina vieții și a morții, de aceea deschide-ți brațele, ia-mă și du-mă departe, fă-mă să zbor". Atunci când paznicii îi aduceau mâncarea, surâdea și, cel mult, îi ruga să asculte o poezioară
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de la Roma, țarii Statului Moscovit. Și desigur de sultanii Imperiului Otoman, cu care Țara Moldovei, condusă de Ștefan cel Mare și Sfânt, jumătate de veac a luptat pe viață și pe moarte, pentru a nu se supune, pentru a nu îngenunchea în fața robiei turcești”. Așadar, autorul articolului respectiv introduce o teză inedită în istoriografie, anume că noțiunile de etnie și cea de națiune coincid, că o națiune (așadar o etnie) este constituită odată cu apariția statului respectiv și că națiunea moldovenească și-
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
exista, să lucreze într-un studio cinematografic la producerea de zgomote, la imitarea, bunăoară, a tropotelor de cai, exprimă implicit nostalgia unei presupuse origini mitice. Strămoșul arhetipal, totemic, al capului familiei ar fi fost un bizon: forță a naturii, „care îngenunchea numai în vadul apelor, niciodată în praf”. Titlul celei de-a doua piese e o metaforă a iluziei. Casa de la mare în care eroii își petrec verile devine pentru aceștia o „scoică”, în care se izolează de tot ce le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
divinitățile Romei și era considerat dușman al Imperiului și tulburător al ordinii stabilite; a fi dușmanul Romei însemna a fi dușmanul zeilor care o protejau. Pe de o parte, considera soldații creștini atei asemenea opiniei publice, deoarece i-a văzut îngenunchindu-se pe câmpul de luptă și rugându-se Dumnezeului lor, pentru a potoli setea și foamea comandantului și a întregii armate, iar pe de alta, datorită subiectivismului său filozofic, le lăuda buna intenție și simultan îi compătimea ironizând gesturile care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
trece în starea de evocare a lui El 1; e luminoasă, iubitoare; El n reacționează cu iritare, violent chiar; Ea 1 sfîrșește prin a plînge și a aluneca în genunchi; El n o admonestează în continuare, apoi, după cîteva clipe, îngenunchează lîngă Ea 1; după cîteva refuzuri de a se lăsa întoarsă cu fața spre el, acesta reușește să-i ridice capul; o privește, scoate o batistă cu care îi șterge lacrimile; o privește intens, mult, pînă la gestul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de doctor, care vrea să plece) De unul calificat... Matale... Doctorul: (debarasîndu-se de Octav) Hai, pleacă, de-aici! (pleacă) Octav: Da nu vreau să plec, dom' doctor! (cîntînd) Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă... (încearcă să rîdă... apoi îngenunchează, se concentrează și pare că receptează un semn sonor..., o presiune acustică asupra spațiului spre care privește) Vezi, Ovidiu, deja ne-au încadrat la boli nervoase... Ce pot să spun?! Mi-e rușine... mi-e cumplit de rușine...! ne mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
insistent banda cu regulamentul; toți intră în tensiune; privesc spre ghereta Supraveghetorului și își dau seama că postul de observație e gol) Sursa dublă: Mamă, ce metode! Și ce proști sîntem. Plutonierul: (făcîndu-și pasiența) Cu preotul a fost așa: am îngenuncheat..., mi-a pus patrafirul pe cap... i-am spus ceea ce era de spus..., și cînd am terminat de mărturisit și-a luat mîna de pe umărul meu..., hai că merge bine..., îmi trebuie un valet..., da..., mi-a luat chestia aia
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Plutonierul: I-am spus: "Părinte, pentru păcatul de a nu mă ierta, o să trebuiască să negociezi mata cu Dumnezeu". Trimisul lui Dumnezeu: (după o pauză) La preot nu te duci să-i spui lui ceva... să te mărturisești lui..., nu îngenunchezi în fața lui, ci în fața sufletului tău..., a conștiinței tale; închizi ochii și ești singur... cu tine... și cu Dumnezeu...; nu ții seama nici de preot, nici de icoane...; ții seama numai de sufletul tău...: te mărturisești ție... pe tine însuți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de dosar... și care acum fac bani și politică... își fac cruce și se închină la icoane, băga-i-aș în mamele lor... Supraveghetorul: (îl ia de braț; printre dinți) Vino cu mine...! (se duc spre gheretă; Trimisul lui Dumnezeu îngenunchează la masa lui, cu Biblia în mînă și pare a spune o rugăciune ale cărei cuvinte sînt doar sunete mormăite) Dosar nr.: (după o pauză) Oare ce-i spune...? Oare ce-i arată? Sursa dublă: Păi... cred că... pisica... Obiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cam frică... mi-e frică! Trimisul lui Dumnezeu: (care și-a recuperat Biblia și iconița) Numai de Dumnezeu să vă fie frică! Avem de partea noastră credința! Obiectiv nr.: (se ridică de la masa lui și se duce la masa Trimisului; îngenunchează) Auzi, Trimisule, sau Nae... al patrulea... vreau să-ți spun ceva (Trimisul își ridică privirea din Biblie, o închide și o împinge către mîna lui Obiectiv nr., care pune mîna pe ea) Într-o zi... m-au chemat la Securitate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-ar dracu' cu mila ta cu tot, cu Biblia și cu iconițele tale! Mi-ai făcut cel mai mare rău cu iertarea ta, fir-ai al dracului să fii! (se duce la masa lui; Trimisul se întoarce la masa lui, îngenunchind) Sursa dublă: S-a speriat...! Uneori și iertarea te sperie... uneori... Dosar nr.: Acum își face la nesfîrșit pasiența și trage la rom..., numai o ceafă de anchetat îi lipsește... (intră Supraveghetorul) Domnu'... știți cumva nevastă-mea vine azi să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]