4,549 matches
-
aibă calitatea de reședință domnească temporară. Este perioada domniilor "itinerante", când domnitorul se deplasa în diferite localități din țară, în care își stabilea reședințe temporare. Atât Basarab I, cât și fiul și urmașul său la tron, Nicolae Alexandru, au fost înmormântați la Câmpulung. Piatra tombală a acestuia din urmă se păstrează și astăzi în biserica din Complexul voivodal Negru Vodă: "În luna noiembrie 16 zile a răposat marele și singur stăpânitor Domn Io Nicolae Alexandru Voivod, Fiul marelui Basarab, în anul
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
moartea ultimului Medici 1737. Cu sprijinul financiar al familiei Medici s-a sprijinit artă: pictură, arhitectura. Giovanni di Bicci în 1419 însărcinează pe Filippo Brunelleschi cu renovarea Basilica di Sân Lorenzo di Firenze care devine cavoul familiei Medici (aici fiind înmormântați 46 de membri ai familiei). Maeștrii ai artei sprijiniți de Cosimo de Medici erau Donatello și Fra Filippo Lippi. Însă contribuția cea mai însemnată în sprijinirea artei îi revine lui. Lorenzo de Medici la masa lui se întâlnesc artiști, gânditori
Familia Medici () [Corola-website/Science/303876_a_305205]
-
românilor" (1848), a lui "Simion Balintu, Aide de l'Armée et Percepteur, Hatzeg" (1848) și a lui "Petru Dobra, prefectu de la Zlatna". În 1853 s-a aflat alături de alți români la Bursa, și a murit în 1854 la Constantinopol, fiind înmormântat din dorința sa la cimitirul ortodox grec din Pera. Prin grija prietenilor săi Magheru și Christofi, s-a ridicat la mormântul său un mausoleu din marmură, aici aducându-se și rămășițele pământești ale lui Ion Negulici și ale preotului Atanasie
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
sfârșitul aceluiași an, artistul a plecat din portul Marsilia spre Stambul, oprindu-se pentru scurt timp la Atena și probabil la Chios. În 1853 s-a aflat alături de alți români la Bursa, și a murit în 1854 la Constantinopol, fiind înmormântat din dorința sa la cimitirul ortodox grec din Pera. Prin grija prietenilor săi Gheorghe Magheru și Christofi, s-a ridicat la mormântul său un mausoleu din marmură, aici aducându-se și rămășițele pământești ale lui Ion Negulici și ale preotului
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
lupta pentru eliberarea țării până la ultima zi din viața sa. La 5 martie 1955, la vârsta de 71 de ani, s-a stins din viața marele lider al poporului azer rostind trei ori ""Azerbaidjan, Azerbaidjan, Azerbaidjan!"". M.E.Rasulzade a fost înmormântat la Ankara. Moartea lui nu a provocat nici un ecou în Azerbaidjan, unde el demult fusese șters din memorii de către ideologia sovietică.
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
manuscrisele păstrate de mine"". Deși era văr cu domnitorul Mihail Sturdza, Alecu Sturdza (1803-1848) a îmbrățișat ideile revoluționarilor de la 1848. El a murit de holeră în anul 1848, existând suspiciuni că ar fi fost otrăvit din ordinul domnitorului. A fost înmormântat în biserica conacului. După moartea sa, de administrarea moșiei s-a ocupat văduva sa, Ecaterina Sturdza (Catinca) (1811-1865). Ea a lăsat moșia fiului său, George Sturdza (1841-1909), în 1863. În anul 1869, George Sturdza s-a căsătorit cu Maria Ghica
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
1953, comuniștii au desființat așezarea monastică, iar maicile au fost mutate la Schitul Cozancea din județul Botoșani, domeniul intrând în proprietatea statului. Ecaterina Cantacuzino a murit la Schitul Cozancea, iar osemintele ei au fost aduse în 1970 pentru a fi înmormântate în cimitirul familiei Sturdza de lângă biserica din Miclăușeni. În perioada următoare, castelul a fost depozit militar de explozibil, patrimoniu al Ministerului Metalurgiei, al Sfatului Popular Regional Iași și al Universității "Al. I. Cuza" din Iași. Autoritățile comuniste organizau uneori petreceri
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
din 1971 are, prin contrast, o natură melodică și retrospectivă, citând pe Wagner, Rossini și propria sa Simfonie nr. 4. Șostakovici a decedat în urma unui cancer pulmonar pe 9 august 1975 la vârsta de 68 de ani și a fost înmormântat în Cimitirul Novodevici din Moscova. Chiar înainte de moartea sa a fost comemorat prin numirea Peninsulei Șostakovici din Insula Alexandru I, Antarctica. Ultima sa lucrare a fost Sonata pentru violă, care a avut premiera pe 28 decembrie 1975, la patru luni
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
dedicându-se tot mai mult executării unor peisaje imaginative, capricii, fantezii. În pofida succesului comercial, opera sa începe să fie privită ca un gen de pictură mai puțin important. Pe 19 aprilie 1768, Canaletto încetează din viață. Locul unde a fost înmormântat este necunoscut.
Canaletto () [Corola-website/Science/304143_a_305472]
-
în anul 1971, când Doamna Agarici era o “bunicuță de 85 de ani”, un amplu articol semnat de publicistul Marius Mircu. Viorica Agarici s-a stins din viață la 18 februarie 1979, la vârsta de 93 de ani. A fost înmormântată, două zile mai târziu, la Cimitirul Bellu, în cavoul unor rude îndepărtate, cavoul familiei Pillidi. La ceremonia înhumării a fost prezentă și o delegație a Federației Comunităților Evreiești condusă de ing Theodor Blumenfeld, președintele Comunității evreilor din București care, “în numele
Viorica Agarici () [Corola-website/Science/304144_a_305473]
-
monastic Hâncu Ministerul Sănătății al RSS Moldovenești a construit Sanatoriul de boli pulmonare “Codrii”. În acest timp, Biserica de vară a fost transformată în club de distracții pentru studenți, iar biserica de iarnă - în depozit, au fost dezgropate mormintele călugărilor înmormîntați pe teritoriul mănăstirii, au fost furate lucruri de preț - în deosebi toate crucile preoților. În anul 1992, după o perioadă de 43 de ani în care a fost închisă, Mănăstirea Hâncu își reîncepe activitatea. La 10 septembrie 1992 s-a
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
ce au administrat acest spațiu, complexului monahal i-a fost adus un prejudiciu imens: biserica de vară a fost transformată în club de distracții pentru studenți, iar biserica de iarnă - în depozit. În acelaș timp au fost dezgropate mormintele călugărilor înmormîntați pe teritoriul mănăstirii, au fost furate lucruri de preț - în deosebi toate crucile preoților. Între anii 1985 - 1986 în cadrul complexului monastic au fost construite: o cantină, 5 vile pentru care s-au cheltuit 230000 ruble, s-a mai inițiat construcția
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
După moarte, tatăl său, Edgar, a dus cenușa lui la Fort Morgan, Colorado. La moartea surorii gemene, Jane, mormântul ei a fost inscripționat cu numele amândurora, lăsându-se un spațiu pentru data morții lui Dick. Fratele și sora au fost înmormântați alături unul de celălalt. Dick a fost recreat de fani sub forma unui android controlat cu ajutorul unei telecomenzi. Androidul Philip K. Dick a fost inclus într-o discuție la masa rotundă într-o prezentare despre ecranizarea romanului "Substanța M", ținută
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
pentru călugărițe. Pe lângă pravilă, maicile se mai ocupă cu lucrul în atelierele de broderie, croitorie și pictură bisericească. În aprilie 2009, la trăiau paisprezece maici. Duhovnicul mănăstirii este protosinghelul Hrisostom Andrioaia. Biserica se află în mijlocul unui cimitir în care sunt înmormântați printre alții:
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
politicianul și autorul Booker T. Washington, inginerul și inventatorul Nikola Tesla, scriitoarea Helen Keller și magnatul Henry Huttleston Rogers. Autorul american William Faulkner a scris despre Twain că a fost „părintele literaturii americane”. Twain a murit în 1910 și este înmormântat la Elmira, statul New York. Samuel Langhorne Clemens s-a născut în localitatea Hannibal, statul Missouri, într-un hambar, fiul lui John Marshall Clemens (13 august 1798 - 24 martie 1847) și Jane Lampton Clemens (18 iunie 1803 - 27 octombrie 1890), al
Mark Twain () [Corola-website/Science/304188_a_305517]
-
adâncit depresia. În 1909, Twain este citat ca spunând: Samuel Langhorne Clemens - Mark Twain - a murit de angină pectorală la 21 aprilie 1910 în Redding, Connecticut. La aflarea veștii, președintele Statelor Unite, William Howard Taft a declarat: Mark Twain a fost înmormântat lângă soția sa în cimitirul Woodlawn din Elmira, statul New York. Mark Twain se opune si condamnă Războiul Filipino-American (1899-1913). De asemenea, în anii 1860 și 1870 se opune intervenției americane în Insulele Hawaii.
Mark Twain () [Corola-website/Science/304188_a_305517]
-
fost numit preot în Leșu unde rămâne până la moartea sa “căpătând morb din răceală”, în 1871. În timpul său este menționată existența casei parohiale. Preotul Ioan Chita a corespondat mereu cu tatăl său, primind astfel îndrumări în misiunea sa pastorală. Este înmormântat lângă biserică. În 1872, Leon Coșbuc, născut în 1847, fiul preotului din Hordou, Sebastian Coșbuc, a fost numit preot în parohia Leșu. El va fi preotul leșenilor până în 1922. Leon este fratele mai mare al poetului George Coșbuc, care obișnuia
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Alexandru D. Xenopol, Iliada, în traducerea lui George Murnu, sau Odiseea. Preotul Leon, deși a avut șase copii, a găsit timp pentru sătenii săi, rămânând în memoria enoriașilor săi, ca un vrednic preot greco-catolic. A murit in 1922 și este înmormântat în cimitirul de pe Leș. Preotul Vasile Coșbuc a absolvit Academia Teologică greco-catolică din Gherla și s-a căsătorit cu Valeria Rusu, fiica preotului unit din Mureșeni. A slujit mai întâi în parohia Parva. A venit ca preot în Leșu în
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Prin preotul Vasile Coșbuc, în 1948, parohia Leșu redevine ortodoxă, odata cu desfiintarea Bisericii Greco-Catolice. Din motive de sănătate, în primăvara anului 1949, cere pensionarea. Va mai sluji alături de părintele Leon Leonte, până în 1954, când trece la cele veșnice, fiind înmormântat în cimitirul “de pe Leș”, de unde osemintele sale au fost ulterior strămutate în cimitirul bisericii. Fiul preotului Vasile, Anton Coșbuc (1904-1971), îi datorăm cel mai complet studiu asupra istoriei bisericii din Leșu, de la începuturi, până în vremea preotului Anton Mălai," Comuna Leșu
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Leon Leonte era cunoscut în zonă și ca un renumit gospodar. S-a pensionat la cerere în 1985. A mai slujit alături de preotul Mircea Suciu până în martie 2001 (înmormântarea diacului Anton Bâgiu). A trecut la cele veșnice in 2002, fiind înmormântat lângă biserică. Preotul Mircea Suciu s-a născut la 23 ianuarie 1951, în familia lui Maxim și Iftinia Suciu, din Leșu. După absolvirea liceului, a urmat cursurile Seminarului Teologic Special din Curtea de Argeș și cele ale Institutului Teologic Universitar din Sibiu
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
jud. Hunedoara; la Groșii Noi, Julița și Troaș - jud. Arad). Horia Bernea a decedat în seara zilei de 4 decembrie 2000, la Paris, după ce suferise o dificilă intervenție chirurgicală pe cord deschis. Corpul său a fost adus în țară și înmormântat la Biserica Mavrogheni, în apropiere de Muzeul Țăranului Român. La înmormântarea sa au participat numeroși ierarhi ai B.O.R., în frunte cu Părintele Patriarh Teoctist și cu Arhiepiscopul Bartolomeu Anania (care a ținut atunci o memorabilă cuvântare), precum și renumiți
Horia Bernea () [Corola-website/Science/304207_a_305536]
-
Maria Anna (Marianne) Thekla Mozart (1758-1841) (verișoară compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart): a locuit în ultimii 27 ani de viață la Bayreuth (între anii 1814-1841), în clădirea "Postei", împreună cu fiica Maria Josepha și cu ginerele Franz-Joseph Streitel (angajat poștal). A fost înmormântată la Bayreuth, în cimitirul principal, dar locul exact al mormântului nu mai este în prezent cunoscut. În timpul tinereței sale a purtat o picanta corespondență amoroasă cu verișorul ei Wolfgang-Amadeus Mozart (1756-1791). Richard Wagner: s-a mutat la Bayreuth la data
Bayreuth () [Corola-website/Science/304232_a_305561]
-
Bulgaria, Grecia, Tailanda etc), veniți să asiste (după 1876) la spectacolele Festivalului Wagner, de asemenea numeroși prim-miniștri, miniștri, ambasadori și alți demnitari politici de înalt rang de pe toate continentele. Nenumărați compozitori și dirijori: Franz Liszt (socrul lui Richard Wagner; înmormântat la Bayreuth), Anton Bruckner, Richard Strauss, Engelbert Humperdinck, Hans Richter, Hermann Levi, Arturo Toscanini, Hans Knappertbusch, Herbert von Karajan ș.a. Marele maestru al spionajului sovietic Richard Sorge (prezent, înainte de al doilea război mondial, din motive neclare, la mai multe spectacole
Bayreuth () [Corola-website/Science/304232_a_305561]
-
iar Agamemnon s-a căsătorit cu Clitemnestra și a redobândit cetatea Argos. Având o misiune diplomatică în Sparta, Paris o vede pe Elena și se îndrăgostește de ea. Tocmai în acea perioadă, Menelaus era plecat în Creta pentru a-l înmormânta pe unchiul lui, Crateus. Paris, cu ajutorul Afroditei o ademenește pe Elena și o răpește, ducând-o în Troia împreună cu o parte din comorile regelui spartan. Hera, surescitată de refuzul lui Paris de a-i oferi întâietate în conflictul mărului discordiei
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
cetate, adăpostindu-se după cele mai sigure metereze ale ei. Protesilaus, primul care a înaintat pe tărâmul asiatic omoară mulți troienii luați prin surprindere, dar este răpus de Hector, de Enea sau de Achates, adeverind spusele sibilice. Aheii îl vor înmormânta cu onoruri aproape divine, undeva în peninsula tracă. După moartea lui Protesilaus, fratele lui, Podarces, preia atributele militare. Aheii au asediat cetatea Troia timp de nouă ani. Nararea aceastei părți a războiului este mai puțin dezvoltată decât toate celelalte, în
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]