3,744 matches
-
celorlalți, cu câteva ticuri verbale la modă, umblând mereu cu capul gol și plăcându-i să poarte o haină din piele de căprioară sau pulovăre maronii și să joace tenis într-o vreme în care încă nu era întreg orașul înnebunit după acest sport. Cam atunci îl întâlnise Rodica Dumitrescu. Și de unde până atunci îi povestise lui Andrei fără să se întrerupă, cu o voce înceată și indiferentă, de parcă ar fi citit dintr-o carte știută de multă vreme, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mult decât o întâmplare că stau acum în casa nouă în care stau. Vreau să știu dacă nu cumva chestia asta trebuie plătită și...“ „Nu.“ „...și tot ce-i acum mă leagă și...“ „Nu.“ „Adică?“ „Nu, sigur că nu. Ai înnebunit?“ Dar glasul lui era tot înghețat și o urmărea cu privirea cum se ridică și-și găsește de lucru la biroul ei, așezând în teancuri revistele feministe: „Adică? Ce-i sigur?“. „Ce spui.“ Și pe urmă izbucnind: „Ce e rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
va povesti gâtuit părinților și lui Pisistrate, care și-ar fi frecat blana de picioarele ei, ce se petrecuse acolo, cum fusese vremea, cum s-a descurcat, cum i s-au părut oamenii, iar apoi se va repezi la telefon înnebunită de dor și-l va suna și-i va spune cât de mult așteaptă să-l vadă cât mai grabnic. Dar orele treceau și nu suna nimeni și se lăsa seara. A format numărul, dar apelurile răsunau în gol. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și gâtlejul și el aluneca absorbit de un gol cu margini lustruite. „Stai o clipă! Stai o clipă!“ Se simțea ca un pește în aer. Era convins că așa s-ar simți un pește în aer. Prin urmare, nu era înnebunită de dor, nu s-a repezit în brațele lui, n-a spus nici un cuvânt despre cât ar fi așteptat revederea, nici nu s-a arătat dornică să-l vadă. Iar el n-avusese curajul să-i spună, o ascultase încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În clipele alea mă apucă disperarea și-mi vine și mie să urlu. Și atunci am impresia că el e prezent în încăpere, undeva în apropiere, mergând sau stând și privindu-mă, nu-l văd, dar mă liniștesc dintr-odată. Înnebunesc?“ „Nu, cred că e ceva normal. Adică două lucruri care mi se par la fel de firești. Mai întâi îl gândești mult și gândul tău fabulează și impresia pe care o ai se datorează acestui gând intens. Există o memorie a simțurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe care l-a spus Fiona despre apartament, după ce am stat un pic de vorbă, a fost că se simțea lipsa unor ghivece cu plante. Ridică în slăvi ciclama și hibiscusul. Deveni poetică zugrăvind meritele cinerariei și ale asparagusului. Era înnebunită în ultimul timp după cineraria, spuse ea. Nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap să-mi cumpăr o plantă de apartament și încercam să-mi imaginez cum ar fi să trăiesc în același spațiu cu un organism viu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Presupun că o parte din mine, cea mai grăitoare și mai convingătoare, renunțase pur și simplu la ideea că s-ar putea întâmpla așa ceva: și totuși totul fusese cât se poate de simplu. Îmi petrecusem seara precedentă tolănit în fața televizorului, înnebunit de plictiseală, deși intențiile mele fuseseră de toată lauda. În ultimii ani adunasem un morman de casete video pe care nu le vizionasem și sperasem că de data asta voi rezista să văd măcar una până la capăt. Dar părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a stârnit mare bucurie în toată ferma. Unele animale chiar au căpătat piele de găină de atâta emoție și abia aștept să vin să vă văd noua casă, ca să mă conving că n-ați aruncat orzul pe gâște. Vacile au înnebunit de fericire. Cât despre cai, și ei au nechezat în semn de bun venit. S-ar putea să descoperiți că unele păsări sunt cam gaițe sau cam ciocănitoare. Dar trebuie să aveți în vedere că multe dintre aceste animale nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
găleata de gunoi ca să verific dacă urmasem corect instrucțiunile: și atunci s-a întâmplat. Cred că a fost un fel de revelație. Trebuie să vă amintiți că în perioada aceea nu mai vorbisem de un an cu nimeni: poate că înnebunisem, deși nu cred. N-am izbucnit într-un râs isteric sau altceva de genul ăsta. Cu toate acestea, am trăit ceea ce s-ar putea numi un moment rar de luciditate: o iluminare fulgerătoare, foarte subtilă și trecătoare, dar suficientă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu Sheffield. Cu... da! Era pictorița. Pictorița din casa lui Joan! Dar nu era cu putință! Ce naiba căuta aici? Ești sigur că ți-ai revenit? întrebă Phoebe, văzând schimbarea de expresie de pe fața lui. Pari cam ciudat. Cred că am înnebunit, spuse Michael. Tabitha râse isteric auzind aceste cuvinte. — Ce amuzant! strigă ea. Suntem doi acum. Și cu această observație lămuritoare îi conduse pe toți din nou la parter. Capitolul 3 Nu intrați în panică,băieți! — Testamentul domnului Mortimer Winshaw, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar fi foarte ușor să te prezint câtorva persoane. Am o oarece influență la domnul Eliot. Adevărul este, dacă poți păstra un secret (și în acel moment își coborî glasul, transformându-l în șoaptă), mi s-a spus că e înnebunit după... — Vă referiți la...T.S. Eliot? Michael ezită. Cel care a scris Tărâmul pustiu? Tabitha izbucni într-un râs sclipitor, muzical. — Vai, prostuțule! spuse ea. N-ai aflat? E mort de ani de zile! Se alătură râsului ei, nesigur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Phoebe să se ridice în capul oaselor și îi explică. Tabitha a avut un frate, Godfrey, care a fost ucis în război. Doborât de germani — Cunosc povestea. A mai avut un frate, Lawrence, pe care îl ura și când a înnebunit a început să-l acuze de crimă sau așa ceva. — Exact. Numai că avea dreptate: i-a informat pe germani despre misiunea lui Godfrey și de aceea i-au doborât avionul. Sunt aproape sigur. Dar mai era și copilotul, care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
au recăpătat poziția inițială. — Ce naiba faci? strigă el, înșfăcând pilotul de umăr. Dar pilotul se cutremută de râs - isteric, de nestăvilit - și țipă de bucurie. Vesel, vesel, vesel, vesel. Ce naiba faci? repetă Michael. N-avem nimic cu poporul irakian. — Ai înnebunit de tot? Râsul pilotului devine și mai isteric când Michael spune asta, apoi ochelarii de pilot și casca de piele se desprind și Tabitha Winshaw se întoarce și spune: — Știi, Michael, este exact așa cum mi-am imaginat - lucrurile astea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
E În mod clar una dintre obligațiile noastre de serviciu cele mai plăcute - să deschidem cadourile care vin pentru ea. Eram nedumerită. — Noi deschidem cadourile care vin pentru ea? Dar de ce nu și le deschide ea? am Întrebat eu. — Ai Înnebunit? Nouăzeci la sută dintre chestiile care se trimit nici n-o să-i placă Mirandei. Unele sunt de-a dreptul insultătoare, nici n-o să i le arăt. Uite, ca ăsta, a zis ea și mi-a arătat o cutiuță. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am fost prea speriată ca să o rog pe Miranda să repete. De ce nu Înțeleg un cuvânt din ce spune femeia asta? Nu e vina mea, Em, eu vorbesc engleza, am vorbit-o dintotdeauna. Știu că o face special, ca să mă Înnebunească pe mine. Emily mi-a aruncat privirea ei obișnuită, Încărcată cu un amestec de dezgust și milă. — Dat fiind că respectiva carte iese mâine de sub tipar și ele nu sunt aici ca să o cumpere, ea vrea să iei tu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Starbucks spre birou, și mi-era așa foame, că-mi venea să mușc din friptura Mirandei. — Em, mă ia cu leșin de foame. Cred că mă reped până jos să cumpăr ceva. Vrei să-ți aduc și ție ceva? — Ai Înnebunit? Nu i-ai servit Încă prânzul. Se Întoarce dintr-o clipă În alta. — Vorbesc serios. Zău că nu mi-e bine. Nu cred că pot să aștept. Lipsa de somn combinată cu procentul scăzut de glucide Îmi provoca amețeli. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o facă, deși n-avea nici o intenție să se ducă acasă la Fraser, chiar dacă una dintre vocile interioare Îi spunea: Fraser nu vrea cu adevărat să te vadă. Ți-a dat adresa din politețe. E genul de om care e Înnebunit o clipă după lucrurile mărunte, apoi le uită complet... Auzi cum ușa de la spălător e dată la o parte și se balansează, apoi vocea domnului Champion: — E-n ordine, Duncan? Da, domnule Champion! strigă el și trase lanțul. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fete aici? Își schimbase stilul. Părea sincer interesat, dar zîmbea În continuare, de parcă tocmai se gîndise la o glumă. Helen deveni prudentă. Era foarte posibil, se gîndi ea, să fie un nebun atrăgător, unul din tipii ăia - ca Heath - care Înnebuniseră datorită vremurilor. Nu știa dacă să creadă sau nu ce spusese despre ușă. Dacă a forțat-o? Deseori se gîndise cît de vulnerabile erau ele două, atît de aproape de Oxford Street, și totuși izolate aici de forfota de pe trotuar. — Regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ginului cu apă și-și mai turnă un pahar. Își aprinse o țigară - dar o stinse aproape instantaneu. Stătea lîngă șemineu, tremurînd; Îi era teamă că În clipa următoare ar putea să se pună pe urlat și să se Învîrtească Înnebunită prin casă, trîntind cărțile din rafturi, sfîșiind pernele. Credea că-și putea, foarte ușor, pune mîna În păr și să Înceapă să-l smulgă. Dacă i-ar fi dat cineva un cuțit, și l-ar fi Înfipt În ea. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i auzeai țipînd era ca și cum ai fi căutat la radio și ai fi găsit posturi prin Întuneric. Lui Duncan Îi plăcea; Își dădu seama că putea filtra vocile atunci cînd Începeau să-l calce pe nervi. Dar pe Fraser Îl Înnebuneau de fiecare dată. Acum, de exemplu, se agita, mormăind și Înjurînd. Se ridicase și dădea cu pumnii În cocoloașele de păr de cal din saltea. Smulgea piesele uniformei pe care și le pusese peste pătură să se Încălzească. Duncan nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dar ce nătărău, să-i facă rău fetei mele! — Nu-i vina lui. Își scoase batista și-și șterse nasul. A ta e. — A mea! Ia uite ce aud, Îmi place! O sărută din nou. Dacă nu m-ai fi Înnebunit... Își frecă obrazul de capul ei. Simții altfel greutatea mîinii lui pe stomac. Își mișca degetele. O, Viv, spuse el. În clipa aceea Îl respinse. — Șterge-o! rîse ea fără să vrea. Pentru tine e bine... — E ca dracu’. GÎndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
avea impresia că acele Îi Înțeapă buzele. Mi-am pierdut verigheta. Am pierdut... Dar n-o pierduse, Își aminti ea. O scosese să spele sîngele de desubt, și o lăsase În baia aia fistichie, pe chiuvetă, lîngă robinet. O privi Înnebunită pe Kay. — N-are importanță, Vivien, spuse ea. Nu e ca alte lucruri. — Vine căruciorul, zise Mickey tăios. Viv Încercă să se ridice. — Verigheta, spuse ea aproape fără suflare. Reggie mi-a dat o verighetă. Am pus-o ca domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
asta. — Bine! O secundă! Cineva Încerca clanța. Auzi o voce, una masculină, care se forța să vorbească În șoaptă. — Domnișoară! Deschideți, vă rog! — Dumnezeule! Își zise Viv. Presupunea că era doar unul dintre canadieni. Sau, În caz extrem, tatăl fetei Înnebunite după cai. Dar cînd trase zăvorul și deschise ușa, apăru o mînă care reținea ușa de teamă ca ea să n-o Închidă iar. Apoi apăru mîneca aceea kaki, umărul, bărbia nerasă și ochii Înroșiți. — Domnișoară, spuse el. Își scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cădea prost. Pantaloni aveau cute orizontale ca o concertină desfăcută. Dar Întindea pachetul de Woodbine, implorînd-o, și atunci ea Își imagină locul ei gol din compartimentul aglomerat, cu ofițerul de marină care-i arunca ocheade, cu ofițerul asmatic și fata Înnebunită după cai. — Bine, spuse ea În cele din urmă. Dă-mi o țigară, dar numai un minut. Totuși, trebuie să-mi pun gîndurile În ordine! El zîmbi și mai mult, ușurat, iar dinții Îi erau mai derutanți ca oricînd, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o să-și dea seama că nu le-am făcut eu, de-aia. Richard clipește des ca Stan Laurel când ia la cunoștință de o nouă Încurcătură. Nu mă refeream la zahărul pudră. De ce te-ai apucat să gătești, Kate, ai Înnebunit? De-abia te-ai Întors din State acum trei ore. Nimeni nu se așteaptă să gătești ceva pentru serbare. —Ei bine, mă aștept eu. Mânia din propria voce mă ia pe nepregătite și-l văd pe Richard tresărind. Deci, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]