14,475 matches
-
diferite chiar și asupra personalității. Persoanele socializate într-un sistem de mobilitate competitivă pot manifesta o angoasă continuă și mai serioasă a mobilității; o preocupare permanentă și mai explicită pentru problema schimbării prietenilor; și o învățare mai contradictorie în ceea ce privește inhibarea însușirii unor sisteme de valori care nu sunt potrivite cu clasa către care aspiră. Eseul lui Turner sugerează că este greșită ignorarea proceselor școlare în analiza relațiilor dintre mobilitatea socială și mobilitatea școlară. Impactul egalizator sau diferențiator al școlii nu se
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
importantă la înțelegerea educabilității au adus Pierre Bourdieu și Basil Bernstein. • Pentru Bourdieu, societatea este un spațiu stratificat care cuprinde indivizi ierarhizați după capitalurile economice și culturale deținute. Interese specifice definesc câmpurile sociale - arene ale conflictelor ce au ca miză însușirea acestora. • Raporturile de dominație sunt susținute de capitalul simbolic - prestigiu, onoare, legitimitate. Autoritatea se menține mai degrabă prin raporturi de semnificație - violență simbolică - decât prin raporturi de forță. Violența simbolică determină acceptarea mistificată a pozițiilor sociale. Prin violență simbolică se
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
culturală de natură a susține o strategie și a obține o performanță mai bună. Dat fiind faptul că se consideră că valorile partajate ale indivizilor ce compun o organizație sunt cele care induc cultura organizațională, ar trebui evaluate convingerile subiective, „însușirile inconștiente”, atitudinile, așteptările și alte fenomene observabile, ce sunt în legătură cu eroii, riturile, ritualurile și normele comportamentale. Trebuie recunoscut însă că o „măsurare” conține elemente de ambiguitate, relevate de altfel de numeroasele dezbateri pe această temă. Rolul inconștientului individului și unicitatea
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
manifestă de la început în chip natural la animale și la copii, pe unii făcându-i să se poarte cu stăpânire de sine în privința plăcerilor, iar pe alții făcându-i să fie nestăpâniți. ș...ț Fie ca tiranul să posede această însușire naturală adăugată celorlalte însușiri pomenite, și statul va dobândi cât se poate de repede și de bine tipul de guvernare care-i va asigura o existență foarte fericită. ș...ț CLEINIAS: Ce spui? Cu singura condiție ca tiranul să fie
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
chip natural la animale și la copii, pe unii făcându-i să se poarte cu stăpânire de sine în privința plăcerilor, iar pe alții făcându-i să fie nestăpâniți. ș...ț Fie ca tiranul să posede această însușire naturală adăugată celorlalte însușiri pomenite, și statul va dobândi cât se poate de repede și de bine tipul de guvernare care-i va asigura o existență foarte fericită. ș...ț CLEINIAS: Ce spui? Cu singura condiție ca tiranul să fie tânăr, cumpătat, iute la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și dreptateaț trebuie să i se supună. (964b-965a) ATENIANUL: Există oare, pentru un legislator, pentru un gardian al legilor ori pentru un om care consideră că îi întrece în virtute pe ceilalți și care a fost distins pentru astfel de însușiri, vreun lucru mai însemnat decât cele despre care discutăm, și anume curajul, cumpătarea , dreptatea și înțelepciunea? CLEINIAS: Cum să existe? ATENIANUL: Nu se cuvine oare ca în toate privințele acestea interpreții legilor, învățătorii lor, legiuitorii și gardienii celorlalți cetățeni, să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
acest lucru. Însă și frivolitatea acestui regim este la fel de mare, nu există dorință de cultivare a îndeletnicirilor frumoase, iar pentru a intra în politică nu se cere o educație adecvată, este suficient un comportament plin de bunăvoință față de mulțime. Alte însușiri înrudite ale acestei guvernări o descriu ca pe o „orânduire plăcută, fără stăpân și variată, împărțind egalitatea deopotrivă celor egali și celor inegali”. În momentul în care se începe prezentarea caracterului omului democratic, Platon introduce o distincție foarte importantă, și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un școlar a devenit cuminte în clasă, cum se comportă el pe stradă, acasă? Nu totdeauna e ușor de constatat, fiindcă părinții pot să-i țină partea. La fel, nu e simplu să ne dăm seama cât de temeinică este însușirea unui anume capitol: simpla reproducere a textului nu constituie o garanție. Desigur, mai sunt și multe alte probleme ce se ivesc în practica învățământului. Parte din ele vor fi înfățișate în capitolele următoare. Cum pot învăța viitorii profesori să le
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
proprietate generală a lumii vii, este o caracteristică a naturii, la fel cum educația presupune cu necesitate un mediu social uman, în absența căruia nu ar putea exista! 1.1. Ereditate. Mediu. Educațietc "1.1. Ereditate. Mediu. Educație" Ereditatea este însușirea fundamentală a materiei vii de a transmite, de la o generație la alta, mesajele de specificitate (ale speciei, ale grupului, ale individului) sub forma codului genetic. Materialul eredității este nuclear (la nivelul cromozomilor din nucleul gameților) și citoplasmatic, constituind genotipul individului
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ale experimentelor genetice), câteva aspecte se impun a fi subliniate: • Moștenirea ereditară apare ca un complex de predispoziții și potențialități și nu ca o transmitere a trăsăturilor antecesorilor; • Ereditatea caracterelor morfologice și biochimice este mult mai bine cunoscută decât ereditatea însușirilor psihice, care, în multe cazuri, pare a fi rodul unor determinări poligenetice; • Diversitatea psihologică umană are cu certitudine și o rădăcină ereditară (constituție, biotip, baze comportamentale etc.), dar nu se reduce la aceasta; Ceea ce este ereditar nu coincide întotdeauna cu
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Ă a modalității de ființare și funcționare ce caracterizează organismul psihofiziologic pe care îl numim persoană umană. Această primă precizare ne permite să diferențiem conotația științifică a termenului personalitate Ă categorie, construcție teoretică Ă de sensul comun al acestuia, ca însușire sau calitate pe care cineva o poate avea sau nu. O privire generală asupra mai multor definiții date personalității evidențiază câteva caracteristici ale acesteia (Perron, R., 1985): Ă globalitatea: personalitatea cuiva este constituită din ansamblul de caracteristici care permite descrierea
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
comportamentul său caracteristic”. Deși faptele de conduită ale unei persoane prezintă o anume variabilitate situațională, pe termen lung, observația ne furnizează un cadru relativ stabil, unitar, de așteptare și interpretare, relevă anumite invariante. Trăsătura psihică este conceptul ce evidențiază aceste însușiri sau particularități relativ stabile ale unei persoane sau ale unui proces psihic. În plan comportamental, o trăsătură este indicată de predispoziția de a răspunde în același fel la o varietate de stimuli. De exemplu, timiditatea este un mod relativ stabil
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
antonimele lor. În mod obișnuit, temperamentul se referă la dimensiunea energetico-dinamică a personalității și se exprimă atât în particularități ale activității intelectuale și afectivității, cât și în comportamentul exterior (motricitate și, mai ales, vorbire). Strânsa legătură a acestui grup de însușiri cu aspectele biologice ale persoanei, în special legătura cu sistemul nervos și cel endocrin a fost observată de foarte multă vreme și întrunește, în general, acordul majorității cercetătorilor. Prima clasificare a temperamentelor care, cu o serie de îmbunătățiri, a rezistat
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
hormones) ce reprezintă aceste elemente determină temperamentul. În funcție de dominanta uneia din cele patru „umori” (sânge, bilă neagră, bilă galbenă, flegmă), temperamentul poate fi: sanguin, melancolic, coleric, flegmatic. Deși această explicație era oarecum naivă, trebuie să remarcăm intuirea determinismului endocrin al însușirilor temperamentale, precum și a ideii (adoptată de filosofia modernă) că macrocosmosul se reflectă în microcosmos. După aproape două milenii, Pavlov propune o explicație științifică a tipurilor de temperament în care caracteristicile activității nervoase superioare și raporturile dintre ele sunt noțiunile fundamentale
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
temperamentale, precum și a ideii (adoptată de filosofia modernă) că macrocosmosul se reflectă în microcosmos. După aproape două milenii, Pavlov propune o explicație științifică a tipurilor de temperament în care caracteristicile activității nervoase superioare și raporturile dintre ele sunt noțiunile fundamentale. Însușirile sistemului nervos sunt: forța sau energia Ă dependentă de metabolismul celulei nervoase Ă se exprimă prin rezistența la solicitări a sistemului nervos; mobilitatea Ă dependentă de viteza cu care se consumă și se regenerează substanțele funcționale constitutive ale neuronului Ă
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
observabilă, de exemplu, atunci când se dorește modificarea unor deprinderi;echilibrul existent între excitație și inhibiție, dezechilibrul avantajând, de regulă, excitația. Astfel, baza fiziologică a temperamentelor este constituită de cele patru tipuri de sistem nervos ce rezultă din combinarea acestor trei însușiri fundamentale: tipul puternic neechilibrat, excitabil, corelează cu temperamentul coleric; cel puternic echilibrat, mobil, se exprimă în temperamentul sangvinic, tipul puternic echilibrat, inert Ă în temperamentul flegmatic; tipul slab (luat global) fiind pus la baza temperamentului melancolic. Totuși, nu trebuie să
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
-se la aspecte formale ale personalității, temperamentele nu sunt în relație cu aptitudinile, fapt evidențiat și de existența unor persoane cu performanțe deosebite aparținând tuturor structurilor temperamentale. 4. Caracterultc "4. Caracterul" Spre deosebire de temperament, care, după cum am văzut, se referă la însușiri puternic ancorate în ereditatea individului, caracterul vizează îndeosebi suprastructura socio-morală a personalității, calitatea de ființă socială a omului. De câte ori vorbim despre caracter, mai mult ca sigur implicăm un standard moral și emitem o judecată de valoare (Allport, 1981). Tocmai implicarea
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
activităților școlare. Comunicarea de tip persuasiv, metodele directe implicând condiționările clasice și operante, și unele metode indirecte (mai puțin sistematizate, cu posibilități scăzute de evaluare a efectelor) sunt considerate utile în formarea atitudinilor, proces ce diferă considerabil de cel al însușirii informațiilor, priceperilor și deprinderilor. În ceea ce privește metodele indirecte, ele acționează în mod deosebit prin mecanismele învățării sociale bazate pe imitație, pe identificare, pe exemple, pe modelare etc. Din această perspectivă, am putea spune că una din cele mai importante sarcini formative
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
în timp ce elevul Y nu are”. Astfel de fraze curente ascund însă unele deficiențe pe care vom încerca să le clarificăm. În primul rând, definirea aptitudinii în funcție de succesul obținut într-un anumit tip de activitate este incorectă. Leontiev definea aptitudinea drept: „însușire generală care determină efectuarea cu succes a unei anumite activități”. Se poate întâmpla ca un elev să obțină rezultate bune la un anumit obiect, în timp ce altul, de aceeași vârstă, nu. Nu putem afirma însă de la început că ar fi vorba
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
cu excepția celor cu afecțiuni grave) sunt capabili să alerge sau să vorbească, dar nu toți au aceeași abilitate în a utiliza cuvintele sau în a practica un anumit sport. Pornind de la ideile prezentate mai sus putem concluziona că aptitudinile reprezintă „însușiri ale persoanei care, în ansamblul lor, explică diferențele constatate între oameni în privința posibilității de a-și însuși anumite cunoștințe, priceperi și deprinderi” (Cosmovici, A., 1974, p. 115). Atunci când un profesor analizează de ce un anumit elev a obținut rezultate bune într-
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
a unei prescripții pedagogice. Pentru rezolvarea acestor situații, profesorul are nevoie de o diagramă a instruirii. În această diagramă se vor specifica capacitățile pe care trebuie să și le însușească elevul pentru atingerea obiectivelor pedagogice propuse și să descrie succesiunea însușirii lor1. Pentru a cunoaște capacitățile fiecărui elev, profesorul va construi mai multe probe pentru testarea fiecărei sarcini dintr-o „ierarhie a procesului de învățare”, iar rezultatele vor indica ce sarcini pot sau nu pot fi îndeplinite de fiecare elev în
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
performanțe bune, în timp ce elevii slabi nu se pot plasa decât la un nivel scăzut al performanței; Elevul este văzut numai prin prisma statutului său de școlar Ă dincolo de această apreciere, el este perceput mai ales sub aspectul defectelor sale, celelalte însușiri fiind mai mult sau mai puțin evidențiate. Atributele prin care profesorii diferențiază elevii sunt legate de reușita școlară (inteligență, memorie, atenție etc.); celelalte aspecte ale personalității (emotivitate, stăpânire de sine, onestitate, deschidere socială etc.) nu produc diferențe în evaluare, portretele
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
avem tendința involuntară de a aprecia conduitele altora pornind de la sine, utilizând măsuri proprii de evaluare. Acest aspect devine evident atunci când îi apreciem pe alții prin contrast. De exemplu, o persoană foarte meticuloasă și ordonată vede prin contrast absența acestor însușiri la ceilalți, le exagerează importanța și semnificația lor reală. Utilizând observațiile curente, fiecare profesor își formează o imagine despre elevi. În formarea acestei imagini el este înclinat să generalizeze pornind de la sine sau de la rezultatele pe care elevul le obține
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
teste: • teste de inteligență și dezvoltare mintală, care măsoară aptitudinea cognitivă generală și nivelul atins în dezvoltarea caracteristicilor intelectuale; • teste de aptitudini și capacități, care au fost elaborate pentru măsurarea aptitudinilor de grup și specifice; • teste de personalitate, care măsoară însușiri de temperament și caracter, acestea fiind împărțite în două categorii: 1. teste obiective de personalitate, care-și propun obținerea unor date cuantificabile, cât mai puțin influențate de interpretările subiective, și evitarea tendinței de fațadă a subiecților în momentul elaborării răspunsului
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
atenția asupra faptului că factorii externi acționează întotdeauna prin intermediul condițiilor interne, neuro-psihice: „Orice fenomen psihic este determinat în ultimă instanță de acțiunea externă, dar orice acțiune externă determină actul psihic (deci și actele deviante, n.n.) numai mijlocit, refractându-se prin însușirile, stările și activitatea psihică a persoanei care este supusă acestei acțiuni” (Bogdan, T., 1973, p. 17). Într-adevăr, numai așa ne putem explica de ce dintre două persoane aflate în aceleași condiții de mediu defavorizant (sau psihotraumatizant) doar una se hotărăște
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]