4,649 matches
-
vedea pentru prima dată. Își petrecuseră Întreaga seară căutându-i pe copii. Nu-i găsiseră. Și totuși căutarea nu fusese cu totul inutilă. Sasha intră În cartierul Boccea. Farurile luminau o fâșie neagră de asfalt și totul În jur era Întunecat. Copaci, Însemne stradale, câte un camion rătăcit, apăreau și dispăreau de parcă nici n-ar fi existat. Pentru o clipă, pe o pancartă publicitară apăru un copilaș gol, care râdea nepăsător, cu ochii Închiși, fără să privească nimic, căci bucuria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
clasa a VIII-a Școala Gimnazială „C.D. Aricescu” Câmpulung - Argeș profesor coordonator Zaharia Carmen Ploaia Dacă dragostea era aici, Nu mă mai întrebam De ce ploaia a-nceput Când eu eram încă la geam. A lăsat să văd cum cerul Se întunecă treptat Și cum lacrimi cad din nouri Răsfirându-se pe-un ram. Și plec ochii, îmi vine-a plânge, Tot mai stărui printre perne, Tot privind în `naltul gol Al unei iubiri eterne. Norii plâng, norii suspină... Până și ei
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
abisul s-a sfârșit, Tăcerea a șoptit. Manuscrisul vieții rămâne secret. Era prieteniei începe cu stângul! Suavul zâmbet Simple cuvinte Uitate în sertar, Astăzi prăfuite, Vor deveni viață. Umbra trecutului se apropie, căci Lumina dragostei s-a stins. Ziua se-ntunecă și Aflu împrejur totul răpus. Magnolia privirii se usucă-ncet când Bucuria zâmbetului pare abruptă. Este incert. Totul... Rusu Robert, clasa: a VIII-a Școala Gimnazială Nr.2 Motru Gorj profesor coordonator Urucu Felicia-Daniela Iubire În dimineața asta m-am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
născut valurile. Plângăcioase și virgine,încercau cu sfioșenie să învețe primii pași. Dumnezeu le-a privit cu înduioșare și le-a trimis fiecăreia câte o rochie verde de smarald făcută din alge. Decorul a început să prindă culoare, din negru întunecat în picături de stele luminoase, mișcătoare ce au format valurile, niște domnițe plângăcioase. Dumnezeu a luat apoi o picătură din lacrimile valurilor și, suflând asupra ei, a transformat-o într-o mireasmă de parfumuri. Mirosea a mister, a prospețime, a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
chiar Îngerul trimis de sus să o păzească m-a ajutat să o văd pe tânăra domniță. Am rămas impresionat de nemărginirea frumuseții ei. Doamne, ce frumusețe ai creat! Valurile îi împleteau în păr panglici de un albastru diferit (de la întunecat până la verde deschis), iar norii adunați în grabă o păzeau discret, printr-un paravan, de privirile curioase ale Soarelui. Din respect pentru Marea Albastră pe care astăzi o întâlneam pentru prima dată, când am intrat pe tărâmul ei, m-am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
început, fiecare are masca sa, are propria personalitate falsă, poate aceasta era a lui. Ori poate chiar era așa și eu mă înșelam amarnic; nu am de unde ști. Ce e? confuzia i se citea pe chip, iar ochii verzi se întunecară. Nici nu te cunosc, eu..., m-am întrerupt; bineînțeles că îl cunoșteam, era acel băiat din clasa vecină, acel “râvnit” băiat al școlii. S-shen... Ești puțin surprinsă să mă vezi aici, cu tine, așa i? spuse dezvelindu-și dinții și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
regele a fost omorât chiar de fiul lui Marcus, zmeul Mex. Pentru protecție, regina și micuța prințesă au fost scoase din țară. Iar coroana a rămas în mâinile zmeilor. Când Marcus și-a pus coroana pe cap, cerul s-a întunecat, pământul s-a uscat, iarba și florile sau ofilit, iar sătenii au devenit sclavi. Micuța Izabel a fost singura moștenitoare a tronului, dar ea și mama sa nu au mai pus piciorul în regat 12 ani de zile,12 ani
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o regină corectă. Izabel și Mex probabil se mai iubesc și acum și sunt fericiți alături de copiii lor. Vrămuleț Adrian-Ștefan, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Pădurea viselor Seara se lăsa repede, cerul întunecându-se treptat. Razele soarelui deveneau din ce în ce mai slabe, întrun final acestea fiind înlocuite de lumina lunii. Un bărbat înalt, palid, cu părul grizonat, sprâncene dese, nas acvilin, ochi albaștri precum valurile oceanului, buze pline, față ovală, purtând o cămașă în carouri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ochi? Poftea la dulce sau la sărat? Cele două au împărțit același așternut în toată perioada de sarcină. Femeia fără rod a simțit rotunjirea treptată a pântecului surorii ei și îngreunarea sânilor. A văzut cum pielea se adună în benzi întunecate pe burtă și pe coapse și a observat cum i se schimbă culoarea sfârcurilor. Cu cât copilul creșetea în Bilha și îi sugea culoarea și energia, Rahela înflorea. Se rotunjise o dată cu Bilha și umbra de tristețe care îi brăzda obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acolo și n-am fost sigură că știe asta până când nu s-a întors și a ținut draperia cortului deschisă ca să pot intra și eu. Nu mai intrasem niciodată acolo și nici nu-mi dorisem vreodată s-o fac. Era întunecat ca într-o fântână părăsită în cortul bunicului meu, iar aerul era împuțit. Rahela, care mai intrase acolo ca să-i ducă de băut lui Kemuel, a sărit peste corpul lui care sforăia și s-a dus înspre colțul unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Esau. Elifaz mergea lângă el, urmat de turma de animale care urmau să fie oferite în dar - douăsprezece capre puternice și optsprezece oi sănătoase - mânate de frații mei. Am văzut-o pe Lea uitându-se înapoi, frica și tristețea îi întunecau fața ca norii cerul însorit, dar le-a ascuns repede și și-a arătat din nou chipul ei liniștit și mândru dintotdeauna. N-am mers prea mult - fustele noastre lungi nici măcar n-au apucat să se prăfuiască - și tata s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
gălăgie, iar eu eram înconjurată numai de fețe zâmbitoare. Era aproape întuneric și ritualul a început aproape fără ca eu să-mi dau seama ce se întâmplă. Inna a adus o cupă din metal șlefuit plină cu vin întărit, atât de întunecat și de dulce, că abia îi simțeam puterea. Dar capul a început să mi se învârtă curând, în timp ce mamele mele începuseră să mă picteze cu henna pe vârfurile picioarelor și pe palme. Spre deosebire de o mireasă, mi-au pictat o linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
până la urmă este chiar mulțumit de noi, c-am muncit bine, și să n-avem nici o grijă, pentru masa de prânz ne lasă la casele noastre, dar după aia toată lumea trebuie să vină înapoi, că se va lucra până se întunecă, și a mai spus că ne-a notat numele și adresa, iar dacă vreunul nu se va întoarce, după ăla vor merge acasă și-l vor lua pe sus, pentru că nimeni n-are voie să saboteze munca patriotică. Apoi muncitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și ăsta-i un necaz, la urma urmei, apoi mi-a făcut semn să plec odată, iar când am închis ușa, l-am mai văzut cum își bagă nasul în paharul gol, amușinându-l. Când am ieșit pe poartă, nu se-ntunecase încă, știam că dacă mă grăbesc, într-o juma’ de oră pot să fiu acasă, mi-am scos decorația de pe piept și am privit-o, pe stea erau încrucișate o spadă și o mitralieră, iar pe dos era gravat numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai înaltă cu vreo treizeci de centimetri, arăta ca o scenă, iar în mijlocul ei, pe o masă drapată în roșu, se afla sicriul, era într-adevăr închis, era un sicriu foarte mare și lăcuit în negru, lacul lucea atât de întunecat, încât aproape părea fluid, de ambele părți ale sicriului se aflau câte trei suporturi înalte pentru facle care, însă, nu erau aprinse. Ne-am oprit, și atunci pe loc a venit la noi un tânăr, în mână cu o mapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
avea, dînd la iveală și un Început de burtică. Efectele beției din ajun Îl făceau să articuleze cuvintele cu dificultate. - Nu știu ce să-ți spun... Fratele tău... Am băut cu toții mult ieri seară... Accidentul ăsta... - Nu e un accident. Yves se Întunecă la chip și o privi atent pe Marie a cărei evidentă durere nu reușea să-i altereze frumusețea. În clipa aceea, Îl făcu să se gîndească la Pietà. Numai că Pietà nu avea În privire acea lucire deosebită pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lucru Îngrijirilor constante și naturale pe care le acorda corpului ei. Urmărirea ridurilor devenise o ocupație care-i acapara Întreg timpul. Oricum, tot nu avea mare lucru de făcut În colțul acela pierdut de provincie. O expresie de nedumerire Îi Întunecă fugar chipul, căreia Îi luă apoi locul un zîmbet silit cînd veni În Întîmpinarea tinerei polițiste. Formula de condoleanțe folosită era un model În genul ei și dovedea o ușurință pe care de obicei o posedă doar oamenii cu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
debarcat la Lands’en - oare asta fusese cu doar două zile În urmă? - pe cînd bacul trecea de-a lungul falezei. Fără ca ceva să poată explica acest lucru și fără ca măcar un singur nor să tulbure cerul senin, totul se Întunecase brusc cînd trecuse prin fața sitului și cei șase menhiri de la Ty Kern Îi apăruseră ca niște prezențe amenințătoare. Loïc o Întrerupsese cu un rîs scurt care aducea mai degrabă a lătrat. - Și parcă văd cum ai să pretinzi că pescărușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și ar fi murit, pare-se, În mod tragic, răstignit pe unul dintre menhiri... - Dacă ați avea cumva documente care să trateze despre legendă și despre faptele care au inspirat-o, aș fi fericit să le pot consulta... Arthus se Întunecă la chip, cu atît mai mult cu cît PM, pasionat de cele petrecute, mai adăuga și el cîte ceva. - Absolut! Tata este imbatabil pe tema asta, nu-i așa? - Am donat muzeului tot ce se referea de aproape sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
citește În ea ca Într-o carte deschisă - Cu toții avem zone Întunecate, temporiză el amabil. - Eu nu am. În sfîrșit, nu cred, oftă ea. Măcar de-aș ști de ce am mereu acest coșmar... - Ce coșmar? Întrebă Lucas. TÎnăra femeie se Întunecă la față văzîndu-l că apare. Era Într-adevăr ultimul om căruia ar fi avut chef să-i Încredințeze o parte din rătăcirile ei nocturne, cu riscul de a vedea cum le face bucăți fără nici o jenă. Ryan Îi prinse privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o cariocă. Morineau, dornic să-și dovedească utilitatea, Îi Întinse toată cutia. Fersen arătă succesiv niște puncte pe hartă, prezentîndu-și ipoteza. - Faleza și situl: Nicolas și Chantal sînt surprinși de Gildas, Încăierare, Nicolas Îl ucide pe Gildas. Chipul Mariei se Întunecă. - Accidental, adăugă el, vrînd să fie amabil cu ea. Chantal și nepotul dumitale aruncă trupul În josul falezei... - Și ce facem cu Yves Pérec? Era pe faleză cu Gildas, interveni Morineau. Fersen se Întoarse agasat și se pomeni nas În nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
capitula, nu avea În posesia lui destule elemente pentru a răspunde unei mustrări a procurorului. În timp ce se Întorceau la mașina de teren, Lucas aruncă o privire piezișă spre Marie. Era Îmbufnată. Îi stătea bine: sub fruntea bombată ochii i se Întunecaseră, o strîmbătură de enervare Îi făcea o gropiță În colțul gurii, bărbia contractată Îi ieșea un pic În afară. I se părea În mod categoric mai frumoasă cînd era mînioasă decît atunci cînd era neliniștită. Cedă și făcu o Încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
radioul și Își apucă haina, cînd privirea Îi rămase agățată de imaginile camerelor video fixate asupra menhirilor de la Ty Kern. Dumnezeule! Imaginile dispăreau una după alta. Se repezi la monitoare și Învîrti butoanele. În van. Unul cîte unul, ecranele se Întunecară. În clipa următoare, părăsea jandarmeria pustie și sărea În mașina de teren. Cu căștile bine fixate pe urechi, ascultă soneria telefonului răsunînd și numără În minte pînă la șapte Înainte ca Morineau să răspundă. Era vizibil smuls cu forța din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Care cadrează prost cu o mamă care și-a sufocat cu sînge rece gemenii În vîrstă de numai șase zile. - Așteaptă să ai și tu copii, Marie, și atunci ai să afli cum e adevărata suferință. Irisul pupilelor ei se Întunecă, ajungînd albastru Închis. - Dacă vei avea vreodată copii, preciză ea. De fapt, ce vești mai ai de la skipperul tău? TÎnăra femeie Își impuse să rămînă calmă spentru a continua cu glas ferm. - Loïc a primit, se pare, o copie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
destulă de mult timp ca să nu fie prea pretențios, declară ea dintr-o suflare. Dar asta nu dovedește nimic. - Dacă așa ar sta lucrurile, ai fi acum la Plymouth ca să-l aștepți, nu aici, cu mine. O văzu că se Întunecă la față și Îi păru rău. - Tot nici o veste? - Furtuna a părăsit zona, căutările ar trebui să Înceapă mîine, răspunse ea laconic. Bacul era la chei, solid ancorat ca să reziste asalturilor valurilor care măturau debarcaderul. La adăpostul unei copertine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]