5,591 matches
-
Bărăgan, zidul lor se ridică impunător, pierzând din asprimea amănuntului.. Se contopesc unii în alții, de numai vârfurile le urmărești până ce se stinge și ultimul sărut al soarelui dat celui mai înalt. Ceața serii, albastrul de oțel la început, îi învăluie învet-încet, de nu deslușești din ei decât o dungă zimțuită mai întunecată, până ce se contopesc în întunericul nopții. Numai șopotul apei Bâlei, ce curge în pajiștea mereu verde prin mijlocul satului și răcoreala suflului tăios alunecat pe vale, îți amintește
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
or veni la îndemână... Nu se cade să facem una ca asta, fiindcă în lume totul se cuvine să se depene așa după cum trebuie! Dar n-avea tu frică, i-a răspuns cu glas gros și sfătos Anul cel Vechi, învăluindu-l cu o privire șugubeață, de moșneag. Uite, vezi, m-au însoțit și pe mine, și te vor însoți și pe tine, cele patru anotimpuri. Eu sunt Baba Iarna, glăsui atunci cea care abia se vedea din cojoacele și broboadele
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Elena Marin Alexe ! Să hoinărim pe Calea Lactee.... Ca doi nechemați, neînțeleși, Nevăzuți și neiubiți de nimeni, Decât de El si de astre. Hai! Vom bate la porțile nopții Învăluite în horbote diafane, Neatinse decât de șoapta gândului, Până ne vor auzi zorile. Hai! Să pășim pe dantelăria norilor, Gând în gând, inimă în inimă, Și poate, într-un târziu de clipă, Vor sări lacătele, din calea Luminii. Hai! Vom
Hai by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83238_a_84563]
-
Între noapte și zi Elena Marin Alexe Între noapte și zi, privirile se abandonează misterelor nopții, când luna își sprijină fruntea pe umărul teiului din curte și-și lasă lacrimile argintate, printre golașele crengi învăluite în vântul rece, ca într-o pelerină a timpului. Până în zori, ochii necuprinși ai astrelor, îngemănați cu ai mei, scrutează adâncimea nopții, în căutarea miracolului creației.
?ntre noapte ?i zi by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83251_a_84576]
-
spre hotel, prietenii mei fredonară această nouă colindă hibrid. Mai erau doar câteva zile până la Crăciun și cine știe ce urma să le aducă Moșul chinezesc. Ar fi trebuit să-și cumpere cadouri unii altora? Autocarul trecu din nou pe lângă aceleași fete Învăluite În lumina roz, așteptându-și clienții, pe lângă cățeaua pechineză gravidă dormind În continuare pe scaunul verde de plastic. Dacă nu obțineau viza aia curând, acesta va fi peisajul pe care-l vor vedea și-n seara următoare, și-n seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ora 15:00 mă întorceam acasă. Aveam dureri de cap în fiecare zi. Veneau în valuri, ba mă lăsau, ba mă luau. Și acum am dureri și, fără îndoială, vor dura mult timp. O greutate îmi apasă creierul și-mi învăluie tot capul. Parcă sunt mahmur. Mereu. Când mă concentrez asupra unui lucru, uit de dureri, dar, altfel le simt întruna. Adorm mereu cu greutatea aia în cap. La sfârșitul lunii august, începutul lui septembrie, timp de două săptămâni, durerile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am telefonat acasă, ca din senin, mi s-a făcut foarte rău. Aveam stări de greață. Vedeam negru în fața ochilor, dar era prima oară când coboram la Kamiyachō și nu cunoșteam deloc împrejurimile. Când m-am întors acasă, totul era învăluit în întuneric. Aveam impresia să mi se îngustase câmpul vizual.“ Mama: „Prima oară am primit următorul telefon: «Pentru că se pare că la stația Hatchōbori a avut loc o explozie, metroul nu circulă.» «Așteaptă acolo! O să iau legătura cu școala, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
la fel. Nu m-am dus la cei leșinați, ci am înaintat spre ieșirea care ducea la templul Honganji. Acolo am simțit brusc un miros dulceag, parcă de nucă de cocos. Era foarte dulce. Când să urc scările, m-a învăluit dintr-odată. Urcam scările și mă gândeam la mirosul acela. Treptat, respirația mi se îngreuna din ce în ce mai mult. În orice caz, am hotărât să sun la firmă să-i anunț că aveam să întârzii. La ieșire era un magazin și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dat nici o informație exactă despre ceea ce se întâmplase la Tsukiji, dar am prins câte ceva din discuția prin radio. O auzeam cu toții. Nu prea avea logică. Nu înțelegeam. Fusese o explozie accidentală? Ce fel de pagube s-au înregistrat? Totul era învăluit în ceață. Habar nu aveam care era situația acolo. Sigur am auzit ceva de genul: «Câteva persoane au leșinat.» În metrou nu există nimic care ar putea exploda și m-am gândit că bomba a fost pusă. Da, mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
curgea șiroaie. Îmi era iar greață. După această hartă mă aflam la prima ieșire. Stăteam lungit acolo. Nu știam ce e cu mine, de ce mi-e așa de frig. Mi se păreau niște lucruri prostești. Îmi amintesc că cerul era învăluit de nori. «Astăzi ar fi trebuit să fie senin.» Mirosea a ploaie și credeam că ăsta era motivul pentru care îmi era frig. Până atunci nu avusesem nici o boală. Nu știam exact cum te simți când îți este rău. — Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
departe. Fără să se gândească prea mult, ar fi dat totul uitării. (La fel cum s-au comportat intelectualii germani din perioada Weimar când l-au văzut prima oară pe Hitler.) Dar acum, privind în urmă, totul mi se pare învăluit în mister. Mai sunt o mulțime de noi secte care își fac reclamă pe stradă, totuși nu ne induc, cel puțin mie, acest sentiment de repusie fizică. Spun: „Ah, iar ăștia!“ și gata. Nu-mi inspiră nimic, trec pe lângă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
gândit la Întunegri. Îmi închipuiam că odată se vor uni, vor ieși la suprafață din întuneric și ne vor ataca. Vor pune o piatră mare pe linie, vor opri metroul, vor stinge lumina, vor sparge geamurile, vor intra în metroul învăluit în beznă și vor mușca din carnea noastră cu dinții lor ascuțiți. Bineînțeles că e o idee puerilă și prostească. Un film de groază prost. Stăteam în colțul ușii și priveam cotloanele întunecate din stație prin fereastra metroului și, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fi trezit un strigăt: «Foc!». Apoi, dintr-odată, te trezești afară. Cu siguranță că nu voi uita incidentele din Aum. Nu trebuie să le las să se piardă. O să mă urmărească toată viața. Nu trebuie să le las să fie învăluite în negura vremii. - Aș dori să vă mai întreb o dată despre ideea sfârșitului lumii. Apocalipsa din învățăturile Aum este aceeși cu cea a iudaicilor și a creștinilor? Ideea mileniului este o concepție din vest, iar Nostradamus nu are nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu toate că se depărtaseră, zgomotul crescu în intensitate. Se întoarseră amândoi și rămaseră înmărmuriți în fața imaginii la care se așteptau cel mai puțin. Iarmarocul era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
spre misterioasa lui ibovnică, Felicia, sechestrată în palatul păzit de doi negri. Fast oriental, descris cu desfătare verbală, ca la Mateiu Caragiale. Amintirile lui Filip se întrepătrund cu visele lui Carol. în visul acestuia din urmă, sfârșitul e tragic și învăluit în mister. în palat este descoperit cadavrul torturat al armatorului. Și nu mai știm dacă venea acolo să se împerecheze cu frumoasa Felicia, sau să se lase, sado-masochist, torturat de cei doi paji negri. Întrepătrunderea aceasta dintre Carol și Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unde trebuia să aibă loc acțiunea. Conform așteptărilor mele, bineînțeles că nu era nimeni, așa că a trebuit să mă mișc aiurea de colo-colo, pentru că înflăcărarea și elanul patriotic de care eram cuprins nu reușeau să învingă plictiseala ce mă cam învăluia. După vreun sfert de oră, am găsit un localnic mai bine informat care m-a îndrumat să merg la sediu, unde urma să fiu întâmpinat de directorul școlii. în fața ușii, o fătucă frumușică mă aștepta zâmbitoare: - Bună ziua! Dumneavoastră sunteți tovarășul
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
mi-o aduc aminte nu pot să nu scuz atâtea ușurințe pe care le-a făcut mai târziu și să nu cred că, indiferent de cele câteva probe care mă convinseră că urmărea în ascuns și mici planuri egoiste, era învăluită întreagă în plasa dragostei pentru mine, tragică și dezinteresată. Desigur, nu trebuie căutat ceva rațional în această dragoste. Ea nu-și da seama de nimic din tot ce se întîmpla cu noi, și totul la ea, cu toate orele petrecute
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
deteriorări în interior, fizice sau morale. Oricât aș fi de nevinovat, trebuie să am remușcări că am intrat în viața ei și am pricinuit atâta dezordine. O mângâi, îi vorbesc cât mă pricep mai bine, în timp ce o tiristețe infinită mă învăluie pentru soarta noastră așa de desperată sau dacă ne-am despărți, sau dacă am rămâne împreună, și nu văd nici o posibilitate de ameliorare. Deseori, Viky face impresia că este o ființă ușoară, dar cunosc viața ei modestă, familia burgheză în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lui acceptam toate romanțele. Așa, la lumina lunii, misterios, părea o apariție fantomatică. În clipele acele orice aș fi crezut posibil. Într-o seară am plecat cu barca fără să avem lună. Alte impresii, alte tristeți, întunericul în straturi groase învăluia pământ și apă. Seninul apărea sumbru, presărând frică. Pe țărm toată lumea dormea, numai o luminiță de la restaurantul lui Mihali mărea prin singurătatea ei spaima. Barcagiu important, în afară de Cadîr, mai e și Ali. Ioana îmi vorbise de el cu mult înainte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de protest, însuși Președintele Republicii, Antonio José de Almeida, vrea să renunțe la Președinție și numai impunătoarea manifestație care are loc a doua zi îl împiedică s-o facă. Întâmplările tragice din noaptea de 19 octombrie au rămas până astăzi învăluite în mister. Este semnificativ faptul că cel dintâi lucru pe care l-au făcut insurgenții a fost să elibereze din închisoare pe asasinul lui Sidonio Paes. Totul ne îndeamnă să credem că Dinte de Aur și ceata lui n-au
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
continuă, totuși, galopul și ieși repede din bătaia arcului său. De la locul conflictului venea, însă, în goană un grup de războinici de-ai lui Gualfard, porniți în urmărirea tânărului. Balamber îi privi pe când treceau într-un huruit ca de tunet, învăluiți în nori de praf, și-și spuse că, în fond, era treaba lor să ducă lucrurile la bun sfârșit. Le cântări într-o clipă șansele: erau bine înfipți în șa, reflectă el, dar prea îngreunați de arme și nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spusese Malaberga. Ce impuls, ce forță misterioasă lucrase în el în clipa aceea? Crucea de aur îi veni din nou în minte, ca un răspuns. De altfel, încă din primul moment de când o văzuse pe fată, ea îi apăruse ca învăluită într-o aură de sfințenie, astfel că agresiunea lui Rutger căpătase în ochii săi semnificația unei intolerabile profanări. Acum mintea sa superstițioasă avea cele mai bune motive să se teamă de zeul copilei, căci experiența prin care trecuse fusese mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a făcut-o desigur fiindcă știe să o folosească cel mai bine. Scutul meu e solid, dar nu știu cât o să-i poată rezista. — Rămâne de văzut, se mulțumi să răspundă Sebastianus, în vreme ce își trăgea mănușile întărite cu metal. Deodată, se simți învăluit de un parfum suav: venită parcă de nicăieri, Frediana apăruse lângă el. La apropierea ei, îl încercă o emoție atât de puternică, încât inima sa porni să bată mai iute. Cu un gest hotărât, înainte chiar ca el să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ferm, hotărât. Și Inisius, legat de stâlpul său, își spuse rugăciunile, ba chiar le strigă cu o voce deformată, neomenească, scuturând permanent din cap cu un zâmbet absurd pe chipul descompus și cu ochii ridicați spre cer. Când flăcările îl învăluiră, urlă nebunește - un urlet lung, atroce. Canzianus, în schimb, nu strigă, nici măcar când flăcările îl devorau, și îi lăsă profund dezamăgiți, dar și plini de admirație, pe războinicii ce se găseau adunați în jurul rugului. Balamber asistă la sfârșitul său fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fost ieri aici în ținut, mi-a adus vești foarte liniștitoare: se pare că hunii părăsesc regiunea; se retrag spre miazănoapte, urmând Loira. După atâtea spaime, mi-am invitat niște prieteni deseară și... în ochii lui Cetegus flutura un surâs învăluit într-o ironie prietenoasă: — Așadar, te îndoiești de cuvintele mele, domina? — Nu aș putea s-o fac niciodată, știi bine. Numai că răspunsul tău mă surprinde puțin. — Și foarte rău că te surprinde: ieri noapte n-ai visat oare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]