3,948 matches
-
a viorii mici, ca o jucărie, scoate un sunet surd, trist, ca un scîncet de copil rătăcit. Speriat, Mihai privește în jur. Pe locul de la fereastră, femeia și-a îndesat obrazul în gulerul ridicat al paltonului și doarme profund. Alături, învelit în haina de blană, doar cu năsucul și gurița afară, să poată respira, doarme copilul întins pe aproape două locuri, sprijinit de brațul tatălui, să nu cadă de pe banchetă. Pentru prima dată în viața lui, Mihai are senzația că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de discuri, atît cît poate procura un om cu posibilități limitate, ca el. Iar peste toate astea, sau dincolo, rămîne în permanență el, Mihai Vlădeanu. Bărbatul care se plimbă în vîrful picioarelor prin casă tîrziu după miezul nopții, să-l învelească pe Adrian mai bine cu plapuma, s-o mute pe Cristina de pe marginea patului pe pernă, s-o privească pe Ana cum doarme și să se întrebe ce vină au ei că unul nu-i ceea ce-și dorește celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
palmei în piept. Dar las' că-ți vine ea soția!... Apropo: cînd se întoarce de la specializare? Zilele astea, ar trebui... murmură Ion și caută prin sertare, în niște cutiuțe, pînă găsește o țigară, pe care și-o ascunde în agendă, învelită într-o hîrtie. Mă duc la poartă să fumez, se scuză el și iese. Ai auzit? Săteanu nu mai este în minister, a fost înlocuit... spune, să abată discuția, coborînd treptele agale. Mihai îl urmează. Au o bucată de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe căciulă. Aveți picioare superbe! zîmbește Mihai. Dacă veți lua căciula asta, vă pot întoarce complimentul cu toată sinceritatea, îl asigură vînzătoarea. Mihai rămîne cu căciula pe cap. Cealaltă, făcută dintr-un miel brumăriu, de la oile lui Neculai Vlădeanu, o învelește într-o hîrtie și-o bagă în sacoșa scoasă din buzunar. Lasă vînzătoarei o parte din rest și pleacă. E fericit. Poate și din pricina dialogului. Se oprește la una din mesele de pe stradă să mănînce crenvurști, dar renunță nici chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a încremenit; era sigură că Mihai va veni să stea pe marginea patului, mai aproape de ea, să încerce un gest de tandrețe. Dar el a luat din cuier haina sa de blană și a așezat-o cu grijă, să-i învelească picioarele în întregime. Apoi s-a retras pe scaun. Chiar și felul în care palmele lui s-au plimbat peste picioarele ei, înfășurîndu-le în blană, a avut ceva din grija tatălui pentru fetiță. Acum îl privește lung, nemulțumită că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de scumpă, care se poate stabili într-o familie, cînd soții își rezervă un ceas numai pentru ei, dar nu uită să treacă întîi prin camera unde dorm copiii, să le așeze perna mai bine sub cap și să-i învelească. Mihai știe că e vina lor, a lui și-a Anei, că nu-s în stare să găsească mai des prilejul de-a fi cu adevărat împreună. Au ajuns să se comporte ca doi străini, mereu cu capsa pusă, tracasați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Dar sîmbătă după-amiază a primit un telefon. Te caută doctorul Manole Manoliu, de la spitalul de ortopedie de pe litoral, a venit Ana pe balcon să-i spună. Mihai tocmai repara lada în care stau butoiul cu murături și cutiile cu mere învelite în hîrtie. Auzul numelui l-a făcut lă rămînă perplex. Apoi și-a amintit brusc vorbele Lilianei: "Cunosc cazul unui bărbat care a plecat numai ca să-și aducă înapoi copilul..." Cum de nu și-a dat seama?! Manoliu a tratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Aceste epoce ale vieții interne pe cari le-am indicat reprezentațiunea dramatică are de-a le determina într[e] ele cu toată preciziunea lor, trebuie însă să le și mijlocească astfel întreolaltă încît în viața celor precese să fie (coprinse) învelite și cele următoare. Daca reprezentațiunea nu e-n stare de-a ni da aceasta, atunci în diferitele catastrofe nu ni se prezintă decât sărituri întîmplătoare ale individualității, cari nu câștigă pentru intuițiunea noastră niciodată o viață organică. Închipuiască-și cineva pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să fie din ceapă aurie. Când este încă foarte fierbinte, peștele este pus în borcane, cu ceapă; alternativ, turnăm oțetul diluat cu apă și mirodeniile de mai sus; lăsăm apoi borcanele la pat cald până a doua zi. După aceea, învelim fiecare borcan în coli de ziar și așezăm cele 5 borcane de 800 g pe care capsăm, în frigider, pe ultimul raft. Peștele este foarte bun după 2 - 3 luni, când oasele de pește se macerează, iar ceapa îl conservă
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
sus, mai punem la fiert oțet cu apă și dafin, piper. Se capsează borcanele și le fierbem de 2 ori în bain marie. Pot sta la frigider de la 3 la 5 luni sau în cămară iarna, iar fiecare borcan trebuie învelit în ziar să nu pătrundă lumina. Osul de la pește se macerează cu timpul și este un deliciu ca aperitiv la masa de Crăciun, dar acest pește marinat trebuie să-l facem în octombrie. Rețeta nr. 39 Aperitiv „Estra“ Ingrediente: 1
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
bucăți într-o foaie de varză mai mare. Se ia o cratiță emailată și la fundul cratiței se pune un strat subțire de varză tocată fin și dacă avem câteva bucăți de șoric proaspăt. Așezăm sarmalele în cuib câte 5 învelite în frunza mare de varză până terminăm umplutura toată. Deasupra punem iarăși varză tocată și șoric proaspăt (numai dacă avem) apoi turnăm 2 căni mari de vin sec alb și o cană de apă. Dacă nu se acoperă sarmalele cu
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
însiropăm cele 2 blaturi de pandișpan. Pe primul blat bine însiropat punem un strat de cremă de vanilie de mai sus, apoi toate fructele de ananas tăiate foarte mărunt, apoi punem celălalt blat de tort tot bine însiropat, iar deasupra învelim tortul cu crema de vanilie rămasă. Peste acest tort turnăm în ploaie jeleuri viu colorate și tăiate mărunt. Este un tort de zile mari. Rețeta nr. 14 Tort șarlotă delicios fără foc Ingrediente: 500 g pișcoturi de șampanie, 300 g
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
și gulașul unguresc. Specifice regiunii sunt: sarmalele bănățene, cele mai mari făcute în țara noastră, pogăcelele (turtă din mălai sau făină de grâu coaptă, adesea cu jumări), „varga beleș” (budincă din tăieței de casă cu brânză de vaci și stafide, învelită din foi de plăcintă) și pizza cu blat de porumb, invenție a morarilor italieni aduși aici de împărăteasa Maria Tereza, în secolul al XVIII-lea. Bucovina a fost, dintotdeauna, patria cartofului, a lactatelor și a cărnii de vită, a vânatului
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
el. Bud deschise ușa. Primul lucru care i-a sări În ochi a fost patul, lăsat În neorînduială de Carolyn, sau cum o mai fi chemînd. Inez se prăvăli În el și peste cîteva clipe deja dormea dusă. Bud o Înveli și se Întinse și el În hol, cu o haină drept pernă. Somnul veni greu - lunga și ciudata lui zi i se derulă prin fața ochilor. Continună s-o vadă pe Lynn Bracken. În zori tresări În somn și se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zona din jurul gurii de ventilație. Umplutură de ipsos aplicată neuniform și ciuruită de găuri subțiri chiar lîngă capacul de protecție. Izbi cu ciocanul pînă cînd doborî jumătate de tencuială și văzu bălăngănindu-se la capătul unei sîrme un mic microfon Învelit În ghips. Firul Îi scăpă din mînă, tras Înapoi În zid. Peste cinci secunde Goddard era acolo și ținea În mînă firul, legat de un magnetofon Învelit În plastic. — La jumătatea distanței dintre celule, o mică ascunzătoare chiar lîngă gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de tencuială și văzu bălăngănindu-se la capătul unei sîrme un mic microfon Învelit În ghips. Firul Îi scăpă din mînă, tras Înapoi În zid. Peste cinci secunde Goddard era acolo și ținea În mînă firul, legat de un magnetofon Învelit În plastic. — La jumătatea distanței dintre celule, o mică ascunzătoare chiar lîngă gura de ventilație. Ia să ascultăm. Ce zici? Reveniră În camera de zi. Goddard Își cuplă aparatul, schimbă rolele și apăsă butoanele. Era o bandă Înregistrată. Paraziți, schelălăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
toate locurile de-acolo. În ultima lună Îmbătrînise: din răpitoare, rămăsese doar frumoasă. — CÎnd? — Chiar acum, Înainte să mă răzgîndesc. — Deschide poșeta. — Poftim? — Fă ce ți-am zis. Lynn Își deschise poșeta, În care Ed lăsă să cadă un pachet Învelit În plastic. — Cheltuiți-i repede. SÎnt bani murdari. — CÎt? — Destul ca să cumperi toată Arizona. Unde-i White? — În mașină. — O să te conduc. Ocoliră petrecerea și coborîră pe scara de serviciu. Packardul lui Lynn era În spațiul de parcare al comandantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
încît chipurile nu se văd, ci doar siluetele și limbajul corpului. După Iliescu, pătrund în ecran, prin dreapta, doi tipi solizi, cărora costumele cu cravată nu le vin niciodată bine și care cară fiecare câte un buchet enorm de flori, învelit în celofan. Florile trebuie date pesemne "doamnelor" (reginei și principesei) și întrucît acestea așteaptă în casă, cei doi se aliniază respectuos la ceva distanță de suveran și președinte. Apoi, prin același colț din dreapta își fac apariția în ecran două doamne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
altele abia cât o monedă: Bonton de Culotte se numesc, Hosenknopffle. Îmi vine în minte Horia Bernea care mânca așa ceva în sudul Franței, ca acompaniament ideal la vinul roșu. Brânză proaspătă de capră se îmbracă în rocquefort și totul se învelește compact în frunze de viță tapetate cu mirodenii și se îngroapă. Cu cât timpul trece, cu atât rotocolul de brânză se strânge, se chircește și capătă damf și tărie. Aceste Boutons de Culotte ocupă treapta ierarhică pe care le-o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Îmbucătură pe care copiii lăsați În grija lor o duceau la gură, trebuind ba să dea la o parte foile de salată verde de lîngă sendvișul cu salam ca să nu facă febră tifoidă, ba să scoată poleiala În care era Învelită ciocolata, păstrînd poezia lui Campoamor care se afla Înăuntru. Julius și Cinthia stăteau acum cuminți la masă, fiecare cu un mic sendviș În mînă, Vilma era din nou frumoasă și liniștită, mătușa Susana era din nou gata să Împartă porunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și afișele care Împodobesc barul, living-ul, dormitorul și biroul, afișe pînă și de la corrida aceea pe care-ai pierdut-o, Îl readuc pe rotofeiul Romero la agreabila realitate a momentului și tocmai atunci deschide shaker-ul de argint, Îl Învelește În prosoape albe, Îl dezmiardă cu mîinile lui trandafirii ca pe un sugar Înfășurat În scutece și, nespus de mîndru, toarnă tacticos lichidul albicios și Înspumat În paharele de cocteil și anunță fericit că e gata un nou rînd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trînti pe scaun Închizînd ochii pînă o trece acest moment În care tensiunea Îi coborîse probabil la zero. CÎnd deschise ochii, Încasatorul era lîngă ea cu biletul pregătit și ea Îi dădu monedele pe care le scosese din fundul poșetei, Învelite Într-o basma. Închise din nou ochii dîndu-și seama că pachetul era păzit bine pe genunchii ei, avusese noroc și că pachețelul pentru domnișorul Julius era În siguranță În poșetă. Se simțea iarăși ceva mai bine, Începea să se gîndească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
avea mania de a Învîrti țigara Între buze și de a-și aprinde țigara la nesfîrșit, fiindcă tutunul se scuturase, era foarte afînat și el nu putea fuma cum trebuie; acum apucase mîna bietului Lastarria Într-ale lui, parcă o Învelise cu niște șervete umede și călduțe, iar celălalt, țeapăn și aproape spînzurat În aer, zîmbind strîmb și parcă spunînd dă-mi drumul odată, fiindcă ceva mai Încolo premierul Îi săruta mîna lui Susan luîndu-și rămas-bun și În curînd avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spunea Cecilia era foarte sensibil, tremura de frig pentru că umbla toată ziua În chiloți de baie și era foarte slab, dar tremura și pentru că era foarte sensibil și era foarte drăguț și ea Își lua prosopul de pe umeri și-l Învelea ca să nu-i mai fie frig și cum stăteau așa de vorbă toți trei semănau cu visurile despre vremea cînd aveau să fie soț și soție, primul meu copil trebuie să fie băiat, un Manolito, bineînțeles că de față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
coridor simțiră miros de ars. „Arminda!“, țipă Țanțoșa și toți patru dădură fuga pe scări În sus. Zăcea Întinsă pe jos, lîngă vasul cu apă și scîndura de călcat Îi căzuse pe picioare. Fierul era alături, pe jos, pe jumătate Învelit Într-o cămașă găurită și arsă. Au crezut că e o simplă amețeală, dar Îndată și-au dat seama că murise. Carlos Își scoase chipiul, Celso Începu să plîngă de frică și Țanțoșa căută cuvintele potrivite, dar nu era momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]