12,339 matches
-
special să fie perfecționat și noi măsuri de inhibare a comportamentului agresiv și nedorit să fie luate. Cipul, D4N8, va fi organic și va controla dorințele și gândurile elevilor, avându-se grijă ca orice idei interzise să fie reprimate prin șocuri electrice. Cipurile vor fi implantate tuturor elevilor ce sunt acum în ultimul an de învățământ și care ar mai putea nutri speranțe de răzvrătire de sub conducerea Guvernului. Ăștia suntem noi, spuse în șoaptă Marius. Vor începe să implanteze cipul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
niște transferuri și avea să vie mâine? Oare se tocmea pentru niște oameni în plus? Unde era? Și Soliteraj unde e? Soliteraj, se auzi în acel moment din întunericul interior al camionului, e chiar aici. Rampa atinse asfaltul cu un șoc ușor și pe ea păși mândru ca un șeic nimeni altul decât cel de a cărui absență mă temeam. Niciodată nu m-am bucurat mai mult să-l văd. Bineînțeles că, dacă aveam arme și pe Sergheiov, era bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
timpul își încetinise curgerea pentru a-l plânge pe cel care nu mai era printre noi. Nici piepturile nu ni se mai ridicau sub povara respirației. Încet, încet, câțiva dintre noi au început să-și revină din acea stare de șoc. Împreună cu câțiva colegi, ne-am ridicat din bănci și ne-am îndreptat temători spre cel care fusese colegul și prietenul nostru și care acum zăcea fără suflare în fața noastră. Pășeam cu grijă, încercând, parcă, să simulăm un vis, crezând pueril
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
colegi ai mei care de acum își reveneau cu toții în simțiri și se apropiau de cadavrul în jurul căruia deja stăteau câțiva îngenuncheați, zdruncinând bucata de carne, parcă încercând s-o trezească dintr-un somn adânc. Mi-am revenit repede din șoc și am recâștigat controlul asupra mea, sângele rece curgându-mi acum în vine. Logica a început să câștige teren în fața deznădejdii și rotițele minții mele începeau să se învârtă și să funcționeze cu o febrilitate de care am fost eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu putea uita ceea ce văzuse ieri. Aceste două lucruri se băteau cap în cap și se anulau reciproc. În mintea sa nu mai exista explicație. Ceva se petrecuse peste noapte, iar el nu-și putea explica ce. Nici nu putea. Șocul pe care l-a avut când a văzut parchetul imaculat i-a bulversat toate capacitățile mentale. Nu și-a dat seama că parchetul este prea curat și, prin urmare, nou, dar chiar dacă își dădea seama, tot n-ar fi contat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
presupun, motivul pentru care v-am adus aici? Omul se gândi, cu fața la fel de calmă, dar Maigret Înțelesese deja. Acel calm, acea lipsă a expresiei, nu erau atât stăpânire de sine, cât rezultatul unei mari emoții. Era În stare de șoc și Dumnezeu știe cum Îi apăreau imaginile din jur și cum răsunau În urechile lui cuvintele lui Lecoeur. — Aș prefera să nu răspund. — M-ați urmat fără să protestați. — Da. — Vă așteptați la ceea ce vi s-a Întâmplat? Întoarse capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
până la genunchi (ale Sophiei sunt din velur, iar ale Lisei din piele), și au niște gentuțe Chanel negre, pe umăr. Sophie poartă o haină de piele neagră cu guler de blană, iar Lisa o pelerină. Acesta constituie echipamentul lor de șoc - adică hainele pe care le poartă ele când se aventurează într-un club necunoscut ca să agațe potențiali soți milionari. Chiar arată superb. Arată însă și total aiurea pentru Kilburn: așa cum merg legănat în josul străzii, în hainele lor șic, trecătorii rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Înainte ca Sophie să aibă vreo șansă să protesteze, Diana a și apucat-o de braț și a tras-o spre bar, în timp ce Geraldine și Jemima se prăpădeau de râs. ― Ce dracu’? face Ben, care pentru un moment, poate din cauza șocului, s-a trezit un pic din amețeală. Se întoarce spre mine, bolborosind: aia era prietena mea? ― Nu, Ben, îi răspund, zâmbind cu delicatețe. Tu nu ai prietenă, ai uitat? ― Așa credeam și eu, zice Ben, uitându-se confuz în paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sunteți aici. ― Tocmai am ajuns, spune Brad, curățându-și mâncarea de pe el și încercând să se îndrepte. Eu îi arunc fetei o privire caldă și lungă, încercând să-mi dau seama cine e, dar și pentru că - și este un mare șoc pentru mine - fata care stă în ușă seamănă îngrozitor de mult cu fata care eram eu înainte. Este mică de înălțime, are părul închis la culoare și lucios, și-mi dau seama că ar fi chiar drăguță, ar putea fi drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
canapea, după care dă fuga înapoi în dormitorul ei și vine înapoi cu o pătură cu care mă învelește. Lauren nu spune nimic, stă doar lângă mine și-și pune brațele în jurul meu. Când în sfârșit mă lovește durerea și șocul, îmi sprijin capul de umărul ei: de asta am nevoie acum, să aibă cineva grijă de mine, să fiu tratată ca un copil, să mă simt păzită și în siguranță, pentru prima oară de nu știu când. ― Ce zici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și să scap de toată mâncarea, numai că asta nu-i o soluție, așa cum nici mâncatul nu-i o soluție. Oricum, vomatul de mai devreme n-a avut legătură numai cu mâncarea. Nu, cred că a avut legătură și cu șocul de azi, cu combinația dintre ambele - și când mă gândesc la asta, chiar că mă simt mai bine. Mă simt în continuare singură, slavă Domnuluii că o am pe Lauren, pe care o cred, chiar cred că totul va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tipica rezervă britanică. Clar. Și cum ai ajuns să-ți găsești tu... ă... copilul din tine? ― Am luat niște lecții de renaștere, a fost minunat, spune ea cu seriozitate, și ducându-mă înapoi la trauma nașterii, ajungând deci să simt șocul și teroarea de a ieși din matcă în această lume, mi-am schimbat complet viața. Ben stă și se uită la ea: nu chiar cu gura căscata, dar privirea plină de iubire care se vedea în ochii lui încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-i iese nici un cuvânt. Doar mă privește, și eu îmi dau seama cum i se limpezește totul. Vreau să zic, că nu mai sunt grasă, că m-am transformat în femeia uimitoare cu care s-a tot întâlnit. Prin tot șocul și confuzia asta, observ încet încet apare admirația - și ăsta e cel mai tare sentiment din lume. ― Jemima, șoptește el. Acum nu mai zâmbesc, fără să fi plănuit asta, fără să ne fi gândesc la asta, ne ridicăm amândoi exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se simțea ciudat și Împlinit profesional cu tot echipamentul ăsta atârnând pe el. Sticla cu cosași i se legăna pe piept. Pachetele de mâncare și caseta cu momeli Îl Împungeau În piept prin buzunarele cămășii. Intră-n râu. Simți un șoc. Pantalonii i se lipiră de picioare. Pipăi fundul apei cu picioarele. Apa Îi provocă un șoc rece. Picioarele Îi erau supte de curentul care gonea. Apa Îi trecea de genunchi În locul prin care intrase. Simțea cum Îl duce curentul. Nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
i se legăna pe piept. Pachetele de mâncare și caseta cu momeli Îl Împungeau În piept prin buzunarele cămășii. Intră-n râu. Simți un șoc. Pantalonii i se lipiră de picioare. Pipăi fundul apei cu picioarele. Apa Îi provocă un șoc rece. Picioarele Îi erau supte de curentul care gonea. Apa Îi trecea de genunchi În locul prin care intrase. Simțea cum Îl duce curentul. Nisipul Îi intra-n ghete. Privi vârtejurile care se creaseră În jurul fiecărui picior și deschise capacul sticlei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
agită muleta-n față. Taurul refuza să atace. Manuel se poziționă lângă animal, țintuindu-l cu spada. Taurul nu se mișca, părea mort pe picioare, incapabil să mai atace. Manuel se ridică pe vârfuri, ținti și atacă. Din nou, același șoc, și simți cum este purtat În spate prin aer și căzu tare pe nisip. Acum nu mai avea cum să-l lovească cu picioarele. Taurul era călare pe el. Manuel zăcea ca mort, cu capul pe brațe, și taurul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la corp. — În ce rundă suntem? Întrebă Jack. — A unșpea. — Nu mai rezist. Nu mă mai țin pe picioare. Walcott Îl tot bumbăcea de ceva vreme. Era ca un prinzător la baseball, care prinde mingea dar simte și ceva din șocul loviturii. De-acum, Walcott Îl lovea serios. Chiar că era o mașină de bătut. Tot ce făcea Jack era să-ncerce să-i blocheze loviturile. Nu se vedea ce bătaie groaznică-și ia. Între runde Îi masam picioarele. Mușchii Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Stefan cu mesaje grandioase la care el nu se gândise niciodată. Au văzut În ele variate straturi de semnificații suprapuse, cum unele valori și stiluri de viață erau considerate mai importante decât altele și cum noi, americanii, aveam nevoie de șocul urâtului pentru a ne recunoaște valorile și responsabilitățile. Pârâiașele de spermă au fost cele mai citate ca reprezentând lăcomia noastră legată de plăcere care nu ține cont de haosul din jur și de proliferare. În anii care au urmat, haosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bine și de durată și să lase o urmă a trecerii sale pe pământ“. Cu ani În urmă, un Harry mult mai tânăr condusese mișcarea pentru abolirea metodelor agresive de dresaj, metode care se bazau pe smucirea lesei, zgărzi cu șocuri electrice și băgarea câinelui cu nasul În propriile fecale. După ce a terminat Facultatea de Medicină veterinară, și-a făcut doctoratul În cadrul Departamentului de științe comportamentale de la Universitatea Berkeley din California, unde a cercetat comportamentul În haită și mai ales modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
până la 98% din chestiile care provoacă diaree), o pâlnie de plastic prevăzută cu un tub de 15 cm pentru urinat din picioare, mănuși care nu sunt făcute din latex pentru manevrarea pâlniei, un creion de injectat epinefrină În caz că intra În șoc anafilactic În urma mușcăturii vreunei insecte exotice, baterii de 9 volți de rezervă pentru aparatul de curățat aerul pe care-l purta În jurul gâtului, baterii cu litiu pentru dispozitivul Împotriva senzației de greață pe care-l purta În jurul Încheieturii, precum și pastile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai greu, țâșnind Înapoi din mijlocul pământului spre cosmos. Și avea acea premoniție a disperării care Îi absorbea toată puterea și concentrarea necesare pentru a nu se panica. În trecut, acest gen de semne anunțaseră apropierea unui atac mai generalizat, șocuri nervoase simultane, care se Împrăștiau În tot creierul și provocau o criză gravă. Simțea că se apropie una puternică, lucru ce făcea ca plecarea În mijlocul sălbăticiei să fie o idee cu adevărat proastă. Putea muri acolo, inconștient fiind, putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
prânz, s-a considerat că una dintre baterii era suficient de Încărcată pentru a porni televizorul. Global News Network prinse din nou viață. Prietenilor mei le era teamă să se apropie prea mult de un obiect care le provocase un șoc atât de puternic cu o noapte În urmă. S-au așezat În tăcere pe cei doi bușteni, ascultând ciripiturile păsărilor, Întrebându-se ce Însemnau trilurile lor. Harry trecuse printr-un carusel similar de emoții. Stătea Într-un birou din Rangoon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un punct de cotitură. Eram deja nervos și, pe nepusă masă, i-am cerut divorțul. Dacă nu ar fi fost atacul cu gaz sarin, probabil că nu am fi divorțat așa de repede. A fost în același timp și un șoc și un impuls. Pentru că familia mea a avut probleme o bună bucată de timp, nu mă gândeam prea mult la mine. Nu că n-ar fi existat posibilitatea de-a muri, însă, dacă mi s-ar fi întâmplat să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
luni. În această perioadă am continuat să merg la doctor și să iau medicamente. Se pare că sufeream de sindromul stresului post traumatic. Exemplete se intind de la veteranii din războiul vietnamez la victimele cutremurului din Kōbe. E provocat de un șoc puternic. Eu, timp de patru luni de la accident, am muncit până seara târziu, mi-am neglijat sănătatea, iar stresul a devenit din ce în ce mai mare. Datorită vacanței din vară, de o săptămână, această tensiune s-a mai redus. La început doctorul Nakano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
împreună cu familia, discutați, pentru că de acum încolo va fi foarte greu.» Cam așa s-a exprimat el, dar eu v-am spus pe scurt. Nu se va ridica, nu va vorbi, va fi mai mereu inconștientă.» A fost un adevărat șoc. Mama a spus, fără să-și dea seama: «Mai bine ar fi murit. Nu s-ar mai fi chinuit nici pe ea și nici pe voi!» Cuvintele alea m-au durut foarte tare. Înțelegeam ce simțea mama, dar cum puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]