8,709 matches
-
verde, dorul ei cărări pierdute la-nțărcat ca să-l dezmierde. Lăcrimau troiene-n luncă geana-i scurtă și firavă fără triluri de poruncă din eternu-i făcea lavă. În armuri de lungi nesomnuri legănate-n nori năvoade umbra-și prinse zarea-n țărmuri ca zălog de timp ce arde. Vântu-i susura-n aripa blând ecou îngâna lerul, vatra-și strânge-n grabă clipa și dă umbrei efemerul. Coborî din lucea-i umbră doar mireasma-i de poveste și-n a gândului penumbră se
UMBRA UNEI IUBIRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375686_a_377015]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SECRET ASCUNS DE MII DE ANI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului Era în zori. Splendid crepuscul Veghez pe țărm, un far minuscul S-a stins firesc, a mia oară Și mă întreb așa-ntr-o doară: De ce mereu se înroșește, Când vălurile-și risipește? Ce taină în adâncuri are, De mii de ani, frumoasa mare? În zori, din largu-i
SECRET ASCUNS DE MII DE ANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375676_a_377005]
-
a-nebunit, unii zic că s-a scrântit, gradele le-a încurcat, cu minus le-a calculat. La Întorsura fost-au cică, cu minus treizeci și unu, cum n-a fost tare demult, amintire din trecut... S-albise marea la țărm, șuiera vifor nebunul, pe Dunăre pod de gheață, s-o poți sparge doar cu tunul. Treceam Dunărea în sănii, din Ostrov la Călărași, caii potcoviți din vreme, tot trăgeau iavaș-iavaș. Oștenii trăgeau obuzul, în zori, chiar de dimineață, să slujească
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
a-nebunit,unii zic că s-a scrântit,gradele le-a încurcat,cu minus le-a calculat.La Întorsura fost-au cică,cu minus treizeci și unu,cum n-a fost tare demult,amintire din trecut...S-albise marea la țărm,șuiera vifor nebunul,pe Dunăre pod de gheață,s-o poți sparge doar cu tunul.Treceam Dunărea în sănii,din Ostrov la Călărași,caii potcoviți din vreme,tot trăgeau iavaș-iavaș.Oștenii trăgeau obuzul,în zori, chiar de dimineață,să slujească
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
Paris, Muzeul Metropolitan din New York, Galeria Națională din Washington și multe alte muzee, colecții particulare, desigur că au fost și copii ale profesorilor săi care l-au inspirat. Dar, în „Noaptea înstelată deasupra Ronului”, cu fluviul șerpuind alene printre maluri, țărm, apă și cer fiind inundate de albastruri, stelele atârnând ca niște becuri galbene, reflexe portocalii tremurând în ape ca un răspuns, poate chiar al sufletului, imaginile sunt ale lui, chiar dacă ne sugerează magia sensibilă a lui Rembrandt. „Întotdeauna când văd
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
ne îmbrățișeze zefirul, cu bratu-i suav, cald, Pe-alei de vis și taină, să fim rătăcitori. Hai să valsam cu marea, pe valul înspumat! Să ne-oglindim privirea în valuri argintate... Să ne sărute ploaia, sub cer proaspăt spălat, Si țărmul să adoarmă în clipele pictate. Hai să valsam cu munții, pe stancile-ascutite! Să ne lăsăm zdrobiți de-mbratisarea lor.. Să ne-invelim suspinul cu șoaptă lor fierbinte. Și să brodam cu versuri tăcerile ce dor. Hai să valsam cu zborul
HAI SA VALSAM! de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375763_a_377092]
-
Toate Articolele Autorului Gând Am bătut, cu sfiala, la poarta unui gând.. Și gândul, mi-a deschis șovăitor. "Ce vrei tu oare?" m-a-ntrebat, oftând. Și i-am răspuns cu glasul stins, ușor.. C-aș vrea s-ajung din nou la țărm de mare... Să simt nisipul fin arzandu-mi gleznă Și să adun pe brațe, a ploii-mbratisare, Iar vântul, cu tandrețe, să risipească beznă. Aș vrea cuminte să privesc cum picura lumină Printre perdele fine, si gene-ntredeschise. Să văd
GAND de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375754_a_377083]
-
Te-aștept cum înserarea așteaptă să picteze Cu sidefie umbră peste câmpii de vise. Te-aștept precum așteaptă umbra să danseze Pe ruginite frunze, cu-mbrățișări promise... Și te aștept cum își așteaptă marea zbuciumată Odihna picurată de valuri, pe țărmul răvășit. Și-n așteptarea asta mută, cuvinte se frământă Să împletească-n slove mirarea unui răsărit... Cum ploaia mai așteaptă să curgă peste ceruri Cu picături de rouă și zvon de curcubee, Așa te-aștept, iubite, să risipești toți norii
TE-AȘTEPT... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375766_a_377095]
-
Acasa > Poezie > Delectare > POEME Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 2054 din 15 august 2016 Toate Articolele Autorului Poem ascuns Clipește marea cu pleoape de val, Sărutând cu buzele-i de apă țărmul. Pe fruntea ei și-a pus un diamant, Îmbrățișând din când în când pământul. Privește cerul zâmbind ca în oglindă, Revărsând tăcut în ochii ei seninul, Incendiind iar zarea ce-o-ncunună, În adâncimea ei se scaldă asfințitul. În pălmi
POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379219_a_380548]
-
chipul cuiva drag, șterse de mii de ori prin trecerea timpului în închipuirea proprie, liniștesc spiritul, conducându-l în depărtări, unde va pluti risipindu-se în umbre, pe valuri de ocean revărsându-se acolo unde tristețile întâlnesc marginea lor, iar țărmul uscat al purității va învia seninul sufletului... Stând și contemplând minute nesfârșite întinderea ce se zărește în orizonturile privirii, în lăsarea armoniei serii, dintr-un ungher în semiumbră, al lumii proprii, oricât de mică ar părea aceasta în fața a tot
MOMENTE ŞI SIMŢIRI UNICE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379225_a_380554]
-
ca un copil nedumerit... * Nimeni n-ar fi oprit revărsarea simfoniei peste noi într-o zi a fericirii când toate culorile se întrupau fastuoase din zâmbetul răsărit după nebuloasele ploi... * Te-aș fi iubit când mările își chemau pescărușii și țărmul îți căuta neuitarea prea mare depărtarea dintre ceasul de azi și amintire... * ... te du, dar nu zăbovi prea mult în lumină doar mugurii se pot bucura de iertare când viața întreagă-i ridică în slavă. 14 martie 2014 Referință Bibliografică
NU ZĂBOVI ÎN LUMINĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379240_a_380569]
-
îndrăgostiți fără leac- de inima nomadă ce-și caută zeul printre “rândași”exilați în suflete de ceară * ... a câta oară? * Când nimănui nu-i va păsa de tine Valentina un glas te va striga pe nume și-atunci revino pe țărmul îmbrățișat de ape și de corăbieri ce-ți caută privirea... * ... noapte de opal, mărgăritare așteptând doar un semn și zeul iubirii ca un albatros ucis îți va sângera la picioare... * Nevrednic de tine e cel “născut” călăuză pe-aleile toamnei
EU TE CUNOSC, VALENTINA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379245_a_380574]
-
noroc. Din bezna zilei te voi ridica, fără de frâu- în soare, zveltă, să te-nalți, mai sus decât un gând, o stea, de falsul legământ. Te voi cânta, te voi cânta, iubirea mea, de vânt, de zare, de pământ, pe țărmul unde toate zac. În umbra nopții te voi aștepta, ca un tâlhar grăbit, și, pe furiș, cu tine voi pleca spre muntele vrăjit. Și-am să te cânt, am să te cânt, iubirea mea , de rouă, de azur, de verde
TE VOI CÂNTA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379251_a_380580]
-
o să mă scald în cea mai curată lumină, nu voi putea să te salvez de întunericul ce mi l-ai dăruit în această zi de april... * 12 aprilie - zodie de foc - , de răzvrătire, și eu am ars ”toate corăbiile” - - Uite țărmul! Îmi șoptește cineva... - Lasă-mă! Mamăăăă, ce legământ ai făcut cu pământul? Eu mai am de numărat câteva primăveri. Doar câteva! Și mă tot întreb: cine o să aibă grijă de flori și, mai ales, de iarbă, de iarbăăă...? Poate tu
M-AM NĂSCUT ÎNTR-O ZI... ( 12 APRILIE) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379256_a_380585]
-
în buchete de raze aurii, cu fluvii de energii pozitive revărsând în valuri, balsamuri vindecătoare peste sufletele rănite sub forța implacabilelor călcâie ale destinului, care deseori fuseseră la un pas de a le strivi. Prietenia dintre noi, era atunci un țărm comun de popas și izvor de reâncărcare cu energii vitale ce regenera entuziasmul pierdut în combatimetul cu intemperii ale vieții cotidiene. Azi când sufletul pribeag între două lumi cerne roua lacrimilor peste somnul ramurilor adormite în veci, ale acelui copac
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
de tăcerea ireală/ ce săpa adânc / pe o frunză de aer,/ pe o frunză verde de asfințit...” ( Desfacerea lacrimei), eu, cel ce-am tremurat într-o flacără,într-un ”trup și suflet deopotrivă”, cu râvnă, întristare și mirarea aceea fără de țărmuri... încep să-mi ”caut identitatea/ și vă-ntreb pe voi, necunoscuților/ dacă ați văzut-o cumva,/ te întreb, vântule/ dar cuvintele tale / au prins rădăcini adânci/ în seara tristă, știută/ numai de tine însuți,...” ( Îmi caut identitatea). Poetul Ioan Gheorghiță
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379238_a_380567]
-
nr. 1741 din 07 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului să răsucim clepsidra cu silabe / până ce timpul fi-va un poem... Poetul Georgi Cristu , făcându-și drum printre „aisberguri” apărute în calea gândurilor expansive, după ce a „naufragiat” o vreme pe un țărm al muzelor ce nu mai doreau să audă de poezie, reușește să aducă în fața cititorilor, smulgându-se din vălul acestor oscilări, - proaspătul volum de versuri , având un titlu metaforic ... „Clepsidra cu silabe”, volum apărut la editura Betta din București, în
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
volumul „Clepsidra cu silabe” pun accentul pe nobilul sentiment numit „iubire”, această trăire cameleonică și învăluitoare: când tandră și înflăcărată, când taciturnă și rece... dar totdeauna acompaniate ( poemele) de lirismul estetizat al poetului Georgi Cristu. Nu lipsesc din peisaj: marea, țărmul, plajele cu nisip aurifer, munții, „pietrele insomniace”, „luna într-o fază ciudată”, „parcul ispitelor”, anotimpurile cu încărcătura lor de mister, toate acestea inducând o varietate de stări care duc spre o lume a sensibilului, sprea acea dorință arzătoare de a
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
a descifra miezul fiecărui lucru, fenomen ... cenzurate ( în mare parte) de Marele Creator. În „jocul de cuvinte” există un amestec de luciditate, real și vis, fiorul metafizic făcându-și prezența în momentele de revelație divină când „lumina gălbuie îneacă tot țărmul” cuvintelor nerostite... „În noaptea dintre calendare” și atunci când „cerul grăbit își ascunde albastru” , gândul poetului se îndreaptă către cea care i-a dat viață, care i-a fost sprijin și povață. Poezia dedicată mamei - acest izvor al vieții adevărate, fără de
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului POVESTEA UNUI MELC scoici jucăușe pe alge țopăie sar pe nisipul ud se agață de stânci departe vuietul mării val după val ascultă, cântă marea pe țărm, alei de scoici într-o cochilie mică-mică un melc înșiră povești un basm al mării pe o masă o carte deschisă într-un pătuț micuț tare drăguț un copilaș ascultă vuietul mării dintr-o carte deschisă de viață într-o
POVESTEA UNUI MELC de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379275_a_380604]
-
putea să te-nsoțești”. Lirismul delicat conferă versurilor valoare estetică, migrând spre descoperirea misterioasă a semnificațiilor. Întregul volum are ca ”stâlp de susținere” timpul, perceput de ființa umană ca un ”justițiar” care-ți limitează existența, mereu lovindu-te de cele două țărmuri: a fi și a nu fi. Între cele două verbe se strecoară viața, asemenea unui izvor, când liniștit și senin, când tulburat și năvalnic, ”plângându-și toate amintirile”. Sentimentul curgerii timpului, efemerul lucrurilor ”umbre de pași duc spre țintirim”, ”stau
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
dar stai aproape! Să mă privești duios, Să nu simt când s-apropie Sorocul nemilos! Te du și tu speranță! Ca soarele-n amurg, S-apui și să răsai Din zilele ce-mi curg! Cu primul val ce trece La țărmul tău ajung, Deloc să nu-mi mai pese, De plânsu-mi îndelung Și-n noaptea ce răsare Din ziua ce-a apus, Doar doru-mi stă în cale, În sufletu-mi răpus! Te du purtată-n vânturi În nesfârșite zări, Dar lasă
... TE DU! de DANIEL DAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379297_a_380626]
-
privirii. Încă aștept, poate că o insulă, poate că un val, poate că o ancoră. Mi s-au spălat gândurile în baia înnoptării. Ni s-au întâlnit sufletele, eu eram pe o bancă de stele în mijlocul mării, tu pe un țărm portocaliu, înghițit de gândul soarelui. Am întins o mână și am mângâiat rază. Am strâns în brațe lumină și timpul a rămas nemișcat. Până vii, mă retrag pe o dună de tăcere. Poate că de aici mă voi apropia mai
ASTEPTARE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379299_a_380628]
-
lutul rece transpirații nocturne / ignorat arătătorul arăta cu încăpățânare / spre unde ” ( Mirela Orban / Ce bine că mâinile nu-i erau reci). Expresiile poetice, metaforele reflexive, conturează imaginea unui poet profund, adesea ”neînțeles și singur/ pribeag într-o lume / naufragiată pe țărmuri ostile”, care simte efervescența lucrurilor, luând parte la neliniștile naturii aflate în expansiune. Și doar ”arzând” impulsurile lirice pot antrena sensibilitatea și pot face simțită armonia interioară a rostirii poetice. De unde vine lumina?„Poezia este o naștere, e o fugă
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
urmele imposturii care nu duc în nici un caz la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București, unde se află un tot uman și artistic îmbinat în clădirea spirituală a teatrului: actorii. Ei sunt stele avântate în lumea fără cărări dintre țărm și văzduh, în jurul celui înțelept în cârmuirea corabiei teatrului, Alexandru Arșinel. E o lume a scenei în care înțelepciunea e doar a înțeleptului iar talentul doar al maeștrilor! Pe aceasta se sprijină principiile valorificării ardoarei marilor actori, iar la Teatrul
SOSESC DESEARĂ , BINE ŞI ARMONIE SUFLETEASCĂ LA TEATRUL DE REVISTĂ CONSTANTIN TĂNASE ÎN ACEST WEEK-END de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369116_a_370445]