3,329 matches
-
am dus sus. În vreme ce mă dezbrăcam, am împins spre fundul minții revelația extraordinară pe care o avusesem la tribunal și m-am păcălit să o ignor, chinuindu-mă neobișnuit de mult să îmi curăț dinții. În general, nu sunt adeptul aței dentare, dar de data aceasta am folosit în exces, astfel că mi-am făcut gingiile să sângereze, dar măcar am reușit să-mi distrag atenția de la gândurile pe care o parte din mine abia aștepta să le exploreze. Când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Intră în altă odaie. Abia văzând ușa închisă în urma ei, Ioana se lipi de perete și se așeză încet jos. Lacrimile care până atunci o ascultaseră, acum nu mai doreau să aștepte, curgeau una după alta, de parcă erau puse pe ață ca un șirag de mărgele. - Au vândut-o! Au vândut-o! Casa părintescă nu mai este a noastră! zicea ea plângând. Au vândut pereții care văzuseră cum crescuse ea, care îi adăpostiseră pe ei toți de frig și de căldură
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
într-o zi să coase la rochița ei, fără să o vadă maică-sa, desigur, care stătea de vorbă cu o cumnată de a ei afară, dar acul nu ascultă defel de ea, chiar se supărase și începuse a încâlci ața în așa fel că se văzu nevoită să lase totul baltă. Când maică-sa reveni la cusut, își dădu seama imediat că Ionica încercase să „o ajute”. Descurcă ața încâlcită, nu fără a o certa, desigur, și își continuă munca
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ascultă defel de ea, chiar se supărase și începuse a încâlci ața în așa fel că se văzu nevoită să lase totul baltă. Când maică-sa reveni la cusut, își dădu seama imediat că Ionica încercase să „o ajute”. Descurcă ața încâlcită, nu fără a o certa, desigur, și își continuă munca. - Dumnezeu să-i dea sănătate cumătrei Varvara, zicea ea, că mare pomană își mai face cu noi. Cumătra Varvara era nașa de botez a Ioanei. Era cea mai cunoscută
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îl indică pe Șerbănică Miga ― o să danseze. Florence sugeră cu glas amplu și ferm: ― Când apari seniorita la geam pe înserat / Curg din plete-ți petale de crini... Ceilalți scânceau penibil. Vocea Melaniei Lupu tremura nesigură ca un firicel de ață. Șoferul mormăia nedeslușit. Șerbănică țopăia lamentabil în contratimp. Lacrimi iuți îi alunecau pe obrazul dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor. ― Mai repede, mai repede! Raul Ionescu își umezi buzele: " Unde naiba o fi învățat să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-l dau neglijențele vestimentare. "Mă enervează îngrozitor Ioniță! Se uită la mine ca un imbecil și face pe el de frică. Parcă mie îmi arde de ocheade." Șerbănică Miga nu dormea. Ținea ochii închiși morfolind între degete un capăt de ață. " Nu-mi dau seama deloc ce intenționează oamenii ăștia. De ce îi interesează pivnița noastră? Te pomenești că vor să arunce casa în aer! Florence e inconștientă ca de obicei, doar gura e de ea. Neamul Periețienilor... Papa mă avertizase, dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu distinse, lipit de geam, chipul mic al Melaniei Lupu. Înregistrară doar o pată albă, ceva nedeslușit ca un fâlfâit de aripi, ca o adiere, un obraz șters și anonim dispărând în dimineața bucureșteană. Prin storul lăsat se strecura o ață gălbuie de lumină. Maiorul și Azimioară înconjurară curtea vilei fără să sesizeze ceva deosebit. Lăsară câțiva oameni de pază și se întoarseră la muzeu. ― Totuși tipul are dreptate, mormăi locotenentul. Cristescu clipi absent. ― Care tip? ― Directorul! De unde știau că există
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asta nu mi-a reușit experiența. Pentru că realmente nu văd altă formulă. Doar dacă l-a dresat pe Mirciulică..." În aceeași clipă, auzi scârțâitul ușii. Simți un curent rece prinzîndu-i gleznele și simultan bucata de hârtie trasă parcă de o ață spre vestibul. * Motanul urmărea piesa la televizor. Întoarsă cu spatele, Melania Lupu întindea a treia oară aceeași pasiență. ― E ceva interesant, Mirciulică? Dacă apare actorul acela blond, cu un aer prostuț, care ne place nouă, să mă chemi. Încruntă sprâncenele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Se priveau în ochi și râdeau. Îi stătea bine baticul roșu petrecut pe după gât și legat la ceafă. O modă lansată, în anii aceia, de Michele Morgan. Prin geamul scund se vedea câmpul, ici-colo, risipite, coșmerlii care scoteau câte o ață de fum... ― Într-adevăr, e minunat... ― Ce-i cu Valerica Scurtu? întrebă în șoaptă locotenentul. Cristescu îl privi obosit: ― Bănuiesc că a fost asasinată. ― Asasinată?! ― Ca și Panaitescu. Ai ordinul de percheziție? ― Da. ― Scotocește toată casa... Deși cred că e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ce întîmplare extraordinară! ― O simplă coincidență, inventă Cristescu. Mă aflam de dimineață în hol la Intercontinental când a sosit olandezul dumneavoastră. S-a interesat la recepție despre Strada Crăiței. Acum am făcut corelația... Improvizase o poveste oarecare, special cusută cu ață albă. Îl interesa reacția bătrânei care nu credea o iotă, dar înghițise minciuna fără să clipească. ― Nemaipomenit! Probabil a preferat să se odihnească întîi. ― Îl cunoașteți de mult? ― Bineînțeles! Sîntem prieteni vechi. Despre domnul Van der Hoph aș completa că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
când am ajuns la Mrejărău, 297 {EminescuOpVI 298} La cuptiorul vrăjilor, Vrăjitoarea cea mai mare Cât și un dușman de tare, O vrut să ne facă rău Da n-o-ngăduit -o Dumnezeu, O trîntit-o cu c... -n pârău, Da ea de ața ismenelor mele s-o apucat Parcă eu eram ginovat, Trageți, flăcăi, Hăi, hăi! Apoi câte pietricele-n fântână Atâtea oale cu smântână, Câți cărbuni în vatră Atâția pețitori la fată, Câte pene pe cucoș Atâția copii burduhoși Câte paie pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pod aruncat. Când pe cap îl punea Pe umere se oprea, Să nu vre fi șolduros Vre trece până jos, Că era anume făcut pe isteție, De un meșter de blăstămăție Și era cu o mintie creață Toată închegată-n ață, Avea postav de cinci groșiți Iară ață de cinci florinți- Cât era țara ungurească Nu se afla ață s'o cârpească. Avea nădragi de Anglie, Petece o mie, Ață o cocie; În picioare cisme-ncăputate Tot cu ață înnodate, Pe la căpute
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pe umere se oprea, Să nu vre fi șolduros Vre trece până jos, Că era anume făcut pe isteție, De un meșter de blăstămăție Și era cu o mintie creață Toată închegată-n ață, Avea postav de cinci groșiți Iară ață de cinci florinți- Cât era țara ungurească Nu se afla ață s'o cârpească. Avea nădragi de Anglie, Petece o mie, Ață o cocie; În picioare cisme-ncăputate Tot cu ață înnodate, Pe la căpute Erau toate rupte: Când fugea În potloage
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
până jos, Că era anume făcut pe isteție, De un meșter de blăstămăție Și era cu o mintie creață Toată închegată-n ață, Avea postav de cinci groșiți Iară ață de cinci florinți- Cât era țara ungurească Nu se afla ață s'o cârpească. Avea nădragi de Anglie, Petece o mie, Ață o cocie; În picioare cisme-ncăputate Tot cu ață înnodate, Pe la căpute Erau toate rupte: Când fugea În potloage se oprea, Când alerga În ațe se-mpiedeca. Și citiră carte cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de blăstămăție Și era cu o mintie creață Toată închegată-n ață, Avea postav de cinci groșiți Iară ață de cinci florinți- Cât era țara ungurească Nu se afla ață s'o cârpească. Avea nădragi de Anglie, Petece o mie, Ață o cocie; În picioare cisme-ncăputate Tot cu ață înnodate, Pe la căpute Erau toate rupte: Când fugea În potloage se oprea, Când alerga În ațe se-mpiedeca. Și citiră carte cu mare jale 309 {EminescuOpVI 310} Și se amărâră țiganii foarte tare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Toată închegată-n ață, Avea postav de cinci groșiți Iară ață de cinci florinți- Cât era țara ungurească Nu se afla ață s'o cârpească. Avea nădragi de Anglie, Petece o mie, Ață o cocie; În picioare cisme-ncăputate Tot cu ață înnodate, Pe la căpute Erau toate rupte: Când fugea În potloage se oprea, Când alerga În ațe se-mpiedeca. Și citiră carte cu mare jale 309 {EminescuOpVI 310} Și se amărâră țiganii foarte tare, Și scriitorilor îndată porunciră, Și veniră Cum auziră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
țara ungurească Nu se afla ață s'o cârpească. Avea nădragi de Anglie, Petece o mie, Ață o cocie; În picioare cisme-ncăputate Tot cu ață înnodate, Pe la căpute Erau toate rupte: Când fugea În potloage se oprea, Când alerga În ațe se-mpiedeca. Și citiră carte cu mare jale 309 {EminescuOpVI 310} Și se amărâră țiganii foarte tare, Și scriitorilor îndată porunciră, Și veniră Cum auziră, Cu ciocanele, Cu cleștele Și cu stropitoarele, Doi foi, două baroase, Cu pilele, Și rupseră legile
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
10Al meu scaun să-mi trăiască, alt picior în loc; al meu deget să-mi trăiască, alt inel în loc. 11Alta-n c... popei! 12Albina de viespe, cât cerul de pământ. 13Albă, neagră, asta este. 14Alb în căpistere se vede? 15Am ac și ață de cojocul tău. 16Am un frate cât un domn ș-un cumnat cât un împărat. 17A murit, înghesuit la pomană. 18Am învățat la undrea, ce voi să știu de Dumneata? 19An a mâncat leurdă și iest timp îi pute gura
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bun : pentru stropit grădina, pentru înlocuit robinetul de la chiuveta din bucătărie, pentru bătut cuie în grindă, pentru cîrpit cămășile lui Vasile etc. Cu migală și răbdare, toate obiectele adunate în gospodărie au fost astfel etichetate. A rămas un capăt de ață, aflat într-un sertar. Bătrînica l-a strîns cu grijă, l-a legat de un petic de hîrtie și a scris pe el : „nu folosește la nimic”. După care l-a pus la locul său, în sertar... Povestea e prea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Dacă Dumnezeu s-ar fi odihnit sâmbătă, Pământul ar fi scăpat de cea mai incomodă ființă. Pentru Iisus, răstignirea a fost poarta spre veșnicie. Religiile au aspirat marile achiziții filozofice ale lumii. Când unei religii încep să i se vadă ațele cusăturii, trebuie să cedeze locul alteia. Așa cum au procedat zeii. Prea altruiști nu suntem nici când e vorba de formularea rugăciunilor. Ateii se amuză probabil copios când văd cum se bumbăcesc credincioșii prin cotloanele istoriei. Religiile - aceste antene de decodare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
masă într-o stare de anamneză, din covata în care se legăna singur mai mult decât trebuia, privea în jur și nu înțelegea nimic? Ori poate la începutul unei dimineți geroase de iarnă, când, întinzându-se să scoată acul cu ață ce atârna înfipt într-o carpetă deasupra sobei de teracotă, a căzut cu burtica goală pe plita încinsă, pe care fierbea și o cană cu apă special pregătită pentru ceaiul de dimineață? Deși nu avea pe atunci decât puțin peste
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
găsit nimic mai bun de făcut decât să părăsească definitiv viața de pe Terra. Bătrânii spun că lanțul se rupe acolo unde veriga este mai uzată. Dacă vom urmări, în continuare, firul pe care s-au înșiruit faptele precum mărgelele pe ață, vom înțelege și care a fost veriga slabă a amiciției de-o viață dintre cei doi "Prieteni ai cărții". Când încep să se deruleze faptele legate strâns de tema urmărită de autor, la începutul anilor șaizeci, la nici două sute de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]