10,838 matches
-
la dracu!, că cea întîi regulă, chiar între oameni ce nu se cunosc, este de a răspunde la scrisori, cu atât mai mult când există oarecare relații între dânșii. 2) Mă sâcâie d. Cecropide, cu scrisori nefrancate, să achitez un abonament la "Timpul". Apoi, te rog să-l // faci să înțeleagă că eu plătesc 120 fr. pe an contribuții la Club, deși sunt locuitor în Iași, iar nu în București, fiindcă i-a plăcut lui bietul Epureanu de a-impune, fără
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
-ți ajuți rudele?” “La ce bun? Ei știu toate astea mult mai bine decât mine”. “De ce nu le spui că n-au dreptate atunci când susțin că nu te preocupă ridicarea continuă a pregătirii profesionale? Că dai sute de lei pe abonamente la publicații de specialitate tipărite în țară și în străinătate? Că nu te înscrii la grad, cu toate că definitivatul l-ai luat cu zece? Păi, când ai vrut tu să te înscrii, cine au fost, cei care ți-au interzis lucrul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
certe. — Aș vrea să fiu rățoi. — Ce? Aș vrea să fiu rațoi în iazul din Alexandra Park. Aș înota, aș zbura și aș merge, aș avea trei neveste și tot ce mi-aș dori. Dar sînt om. Am creier, trei abonamente la bibliotecă și tot ce-mi doresc e imposibil. Dumnezeule, ce tot vorbești? Ce-am conceput oare? Gîndește-te la penicilină, la sistemul național de sănătate, la toate cărțile și tablourile care te interesează atît de mult! Și mai vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l convingă pe fiecare îmbogățit să îi sape un bazin lângă casă, mai greu era să priceapă că piscina e ca o gură cu dinți și că trebuie curățată. El ar fi putut să o ducă pe roze numai din abonamente de întreținere, doar că proprietarii își luau o piscină ca pe-un cavou: de pus la păstrare pe viață. Altfel spus, între toți, Godun părea cel bătrân și pașnic. Pe ascuns, îi spuneau porcarul, dar, de-ar fi măsurat în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
toți? ― Dacă vreți, singura excepție ar fi domnul Vâlcu. Sânt abonați împreună la Paris Match. Dumnealui era dispus să le împrumute oricum revista, dar soții Panaitescu n-au acceptat. Au ținut cu tot dinadinsul să suporte o jumătate din prețul abonamentului. ― Sculptorul mi-a spus că a plecat azi-dimineață. ― Exact. Va regreta totdeauna, sânt sigură, că nu și-a luat rămas-bun de la domnul Panaitescu, decât superficial. Dar cine putea ști... ― Unde își petrece concediul? ― La Iași, la sora dumnealui. O femeie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să petreacă Revelionul cu soră-sa. Mi-a comunicat și meniul: curcan cu portocale. În același timp, nu s-a sfiit să-mi ceară o grămadă de servicii. Câteva telefoane la serviciu, un costum de scos de la croitor, de achitat abonamentul la Paris Match. De altfel... Maiorul o urmărea cu buzele strânse. Doina Popovici își trecu degetele prin părul cărunt. Figura plină se întunecă de parcă și-ar fi adus aminte dintr-o dată de ceva neplăcut. ― De altfel? ― Nimic... ― Ce înseamnă "nimic
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
protecție iar o porțiune a rămas pe măseaua tratată. Și, în sfârșit, o greșeală psihologică! Împreună cu Panaitescu ați fost abonat ani de zile la Paris Match. Practic, suportați fiecare jumătate din sumă. Luna decembrie este perioada în care se fac abonamentele. Cunoscând soarta lui Panaitescu, ați expediat suma întreagă Doinei Popovici pentru a îndeplini ea oficiul. ― Cel puțin de astă dată, spuse moale Vâlcu, nu am greșit. Chiar dumneavoastră m-ați informat la lași despre sinuciderea lui. ― Fără îndoială, dar asta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dac-aș fi-n locu’ mutrei alea grase? Oare ce-o să se-ntâmple cu unu’ ca el? * Domnul Levy se așeză pe divanul galben și despături ziarul care era distribuit pe coastă, în fiecare dimineață, pentru cei care plăteau un abonament mai mare. Era minunat să aibă divanul numai pentru el, dar dispariția domnișoarei Trixie nu era de ajuns ca să-i însenineze spiritul. Nu închisese un ochi toată noaptea. Doamna Levy era pe planșeta ei de gimnastică, tratându-și grăsimea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
instituția de cercetare doresc, mai târziu, să folosească acel țesut în alte scopuri, trebuie să li se ceară să obțină permisiunea, pentru această nouă utilizare. Și așa mai departe, la nesfârșit. Dacă revistele te pot anunța când ți-a expirat abonamentul, atunci și universitățile te pot anunța atunci când îți folosesc țesuturile în alt scop. Judecătorul își drese glasul și continuă: — Ni s-a spus că acest lucru este împovărător pentru cercetarea medicală. Contrariul este adevărat. Dacă universitățile nu recunosc că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În definitiv, Institutul Național de Sănătate pare capabil să facă cercetare, respectând aceste linii directoare. Și nu trebuie să acceptăm nici argumentul că aceste reguli ar însemna o povară insuportabilă. Dacă o revistă te poate anunța că ți-a expirat abonamentul, atunci și o universitate te poate anunța, dacă vrea să îți folosească țesuturile într-un scop nou. 3. Să aprobăm legi prin care să se stabilească obligativitatea ca datele referitoare la testarea genetică să fie făcute publice. Este nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să-ți pierzi concentrarea sporovăind cu cineva. Tata a decis să vîndă revista Cărți de astăzi unui alt editor, rămînÎnd totuși redactor-șef. Administrația revistei a fost transferată pe bulevardul Saint-Germain, la nr. 212, Paris, arondismentul VII, iar pentru America de Nord, abonamentele se puteau face la Périodica, Avenue Papineau la Montréal. Fiecare număr era pe atunci o elegantă plachetă de patruzeci și opt de pagini, cu o copertă a cărei machetă el o desenase. Avusesem și eu o modestă participare la ameliorarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Nimic. Intră din nou În terminalul de sosiri. Se hotărî să sune de la un telefon public. Nu mergea. Încercă altul, apoi altul. Nici unul nu funcționa. Își jură ca avea să-și cumpere un telefon mobil la Întoarcerea În New York, cu abonament pe un an, chiar dacă mai stătea doar o săptămână. Avea să-și ia porcăria aia de telefon mobil. Bineînțeles, Își promisese asta de cel puțin o sută de ori Înainte. Îi plăcea să dispară câteodată pentru o perioadă, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Moody. E rău, e un pisoi foarte rău. Moody va face pisoi curând, vrei și tu unul? — Draga mea, nu pot să-mi asum responsabilitatea creșterii unei pisici, zise Kitty. Eu Încă mă mai gândesc dacă să-mi iau un abonament de mobil pe un an. Nu ți-am zis, mâine vreau să-mi iau telefon. În plus, mai bine aș crește un copil, se gândi ea. Privind-o pe Desert Rose cum mângâie pisicile, ca o mamă, ca o iubită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
în casă strigând: „Vitamina C... consistente... o mică atenție din partea unui frate iubitor...“ Figura asta ținea din când în când, dar își băuse toți banii și nu i-au mai rămas nici măcar o sută de yeni prin buzunare. Avea doar abonamentul de autobuz și un portofel gol-goluț. Deodată a văzut ceva care l-a țintuit locului... un câine sleit de puteri, șchiop, pe care l-a recunoscut imediat... o potaie râioasă, numai pielea și osul. — Câinele cu care s-a împrietenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ea răspundea, Într-adevăr, cu o voce molatecă și insinuantă, făcându-l pentru o clipă fericit. — Alo, sunt Emma, cu ce vă pot fi de ajutor? O, Doamne, slavă Ție. Ceru să i se explice de sute de ori avantajele abonamentului la o linie superrapidă - dar ea se prefăcea că nu-l recunoaște, o singură dată izbucnise, boscorodindu-l cu o voce tăioasă și aspră: muncesc, nu-mi ruina și asta, lasă-mă În pace. Femeia cu impermeabilul stătea rezemată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
20. Stoluri de rândunele isterice, disperate de iminentul sfârșit al zilei, se Învârteau deasupra acoperișurilor palatelor, printre antene. Țipătul lor dezolat Îi dădu senzația clară a Întunericului care se apropia și a bucuriei sale dispărute. Emma stătea În fața lui, cu abonamentul de metrou În mână, părul ei fusese negru și apoi blond, iar acum avea culoarea grâului ars, avea picioarele lungi, fusta scurtă, eșarfa din pene de struț pe lângă gât, nereușind Însă să acopere cu ea rănile și vânătăile. — Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ar fi plăcut să meargă cu el. Dar drumurile lor aveau să se despartă - VIA VENETO VILLA BORGHESE, săgeată la stânga, STAȚIE drept Înainte. Mulțimea se grăbea spre vagoane. Dar Emma nu se așeză la rând și puse Înapoi În geantă abonamentul de metrou. — Dacă nu ai altceva mai bun de făcut, Îi spuse cu dezinvoltura pe care niciodată nu o avusese În prezența lui, aș accepta acum să mă conduci acasă cu mașina. VIA VENETO VILLA BORGHESE PARCARE, săgeată la stânga. STAȚIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tine? - Știu. Intră o dată și, dacă le place, mă mai caută. E toți oameni fini, băieți tineri. Dragonul deschisese un internet-cafe pe lângă Biserica Icoanei. Apoi, prin cablul lui, oferise unor amatori din cartier acces la Internet și, pe lângă el, și abonament la video-chat-ul cu fete. - Cum ai ajuns acolo? - Mi-a aranjat mămica, nu ți-am spus. Ea are tot felul de relații, nu e nimic să nu rezolve, de-aia zic și cu tine, tot ea... Și cu chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lent capacitatea de replicare a celulelor și organelor. Mamifere inteligente, care ar fi putut să se iubească, se priveau În dimineața luminoasă de toamnă. — Știu că e foarte târziu, spuse ea. Totuși aș vrea să Încerc. Mai păstrez și acum abonamentul de tren din anul școlar 74-75, ultimul an când am mers la liceu Împreună. De câte ori Îl privesc, Îmi vine să plâng. Nu Înțeleg cum s-a putut strica totul În asemenea hal. Nu pot să accept. 19 În mijlocul sinuciderii occidentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-se de stație și ridicăm amîndoi privirea. — Trebuie să plec, spun, ridicîndu-mă. Mi-a venit autobuzul. — Emma, nu te prosti. Vino În mașină. — Nu. Mă duc cu autobuzul ! Ușile automate se deschid și mă urc În autobuz. Îi arăt șoferului abonamentul de călătorie, iar acesta Încuviințează din cap. — Vorbești serios, vrei să pleci cu chestia asta ? spune Jack, urcîndu-se În urma mea. Se uită plin de Îndoială spre grupul uman pestriț pe care Îl formează Întotdeauna pasagerii care merg cu autobuzul noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rog să vă dați jos. — Am American Express, spune Jack, căutîndu-se În buzunare. — Nu poți să plătești un bilet de autobuz cu American Express ! spun, dîndu-mi ochii peste cap. Nu știi nici măcar atîta lucru ? Și oricum, spun, cu ochii la abonament. Cred că aș prefera să fiu singură, dacă nu te superi. — Înțeleg, zice Jack cu un ton schimbat. Păi atunci am să cobor, spune către șofer. Apoi se uită la mine. Nu mi-ai răspuns. Ești de acord să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
acasă. Iar liceanul abia așteaptă să deschidă băbătia dracului gura, ca să-i scuipe în față cojile de semințe pe care saliva s-a congelat deja. În autobuz la această oră nu se prea taxează bilete, fie pentru că mulți călători au abonamente, fie pentru că se merge pe blat. Oricum, în asemenea aglomerație, cum ar putea pătrunde orice controlor sau controloare, simbol al conștiinței ubicue și imposibil de păcălit? Doar să zboare în chip de pasăre, își dă cu părerea o femeie îmbrobodită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
răsărit. Combăteam acolo misticismul, popii, mitropoliții, tot ce răspândește opium la popor. Sincer, că sunt ateu la conștiința mea. Marxist și dialectic convins. Am citit și conspectat și tot ce ne învață tovarășul Ceaușescu despre religie în societatea contemporană. Am abonament și la Albina! Dar acum... Nu i-au făcut nimic. Nici măcar la spital nu l-au băgat. L-au ținut doar trei luni la Obancea în pădure, în casa pădurarului. La două zile venea doctorul Wintris și îi făcea trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
usca la loc și dimineața începea din nou să plouă cu bile, cam până pe la prânz. Atunci, pășind pe stratul subțire de gheață ce se transforma lent în apă, Elena și Ioana băteau teatrele, cafenelele și așezămintele culturale. Își făcură abonament la Institutul Francez, la Consiliul Britanic și la Institutul Goethe, unde Elena cunoștea o funcționară care le scuti de taxe. Se apucară conștiincios de prepararea eseurilor și de consultarea bibliografiei obligatorii. În lumina verde a bibliotecii, atunci când Ioana se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
perfecte pentru o reclamă Calvin Klein ale lui Jake s-au încruntat în semn de iritare. —Se numește La Gunoi! Poate fi procurată din magazinele cu mâncare sănătoasă, de la zarzavagiii care vând produse organice aprobate de Asociația Agricultorilor sau prin abonament, de la mine. La care, Jake a aruncat în jur o privire provocatoare. Reciclarea! a spus Lotti bătând din palme. E un subiect foarte important. Nu-i așa? Toată lumea a clătinat din cap. Inclusiv Hugo. Dacă era important, atunci trebuia spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]