8,856 matches
-
umane și a națiunilor. Auschwitz nu arătase doar ce era omul capabil să-i facă evreului, ci și ce era omul capabil să-i facă semenului său. Pentru Berkovits, Israelul renaște teritorial după genocid, ceea ce dovedește că Dumnezeu nu este absent din istorie și că, dimpotrivă, lumea pământească este menită să devină împărăția lui Dumnezeu. Genocidul nu este decât cea mai recentă și mai teribilă dintre ocaziile în care poporul evreu a fost obligat să sufere pentru a face evidentă existența
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în elaborarea identităților individuale și colective în societățile noastre din ce în ce mai secularizate. Fiind vorba de lumea evreiască, acest lucru este valabil chiar și pentru mediile tradiționaliste (nu pentru ortodoxie), unde, alături de practica religioasă, identitatea de victimă este departe de a fi absentă. Cu cât frontierele noastre se mișcă, iar mondializarea ne adâncește mai mult în necunoscut, cu atât memoriile se consolidează și tind să înlocuiască ceea ce ne lipsește. În aceste vremuri de relativă criză economică și de incertitudine pe care le traversează
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
înaintea adolescenței și își continua evoluția și la vârsta adultă. Au fost clasificate în funcție de tabloul clinic și datele de laborator. Astfel, artrita reumatoidă juvenilă are formele pauciarticulara, poliarticulara și sistemică, artrita juvenilă cronică formele poliarticulară cu factor reumatoid absent, poliarticulară cu factor reumatoid prezent, psoriazică (de etiologie autoimună), sistemică, și forma ce evoluează cu spondilartrită, iar artrita juvenilă idiopatica se poate prezenta sub formele: poliarticulară cu factor reumatoid absent, poliarticulară cu factor reumatoid prezent, artrită asociată cu entezită, artrită
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
și sistemică, artrita juvenilă cronică formele poliarticulară cu factor reumatoid absent, poliarticulară cu factor reumatoid prezent, psoriazică (de etiologie autoimună), sistemică, și forma ce evoluează cu spondilartrită, iar artrita juvenilă idiopatica se poate prezenta sub formele: poliarticulară cu factor reumatoid absent, poliarticulară cu factor reumatoid prezent, artrită asociată cu entezită, artrită psoriazică, oligoartrită (persistentă sau extinsă). Lupusul eritematos sistemic, sclerodermia și dermatomiozita sunt boli cu etilogie autoimună în care pe lângă țesutul conjunctiv, respectiv tendoane, ligamente și cartilagii, sunt afectate și pielea
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
real, dar omul nu rezolvă nimic, e așa, ectoplasmic, alunecos, nu poate fi prins în niște repere clare, poate doar secretara. Acești oameni (?) nu doar fac fără să facă nimic, ci și vorbesc fără să spună nimic, reflex al gîndirii absente. Sunt oameni goi pe dinăutru și uneori și pe dinafară, niște fantome, ca politicienii. Am mai văzut în jurul acestor fantome o mulțime de aparate, o lume de aparate. Astea păreau reale și păreau și funcționale: făceau ceva. Categorial, nu păreau
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ajuns la orgasm în timpul ultimului raport sexual 63. Dacă există o epocă în care sexul era considerat o „corvoadă”, ea trebuie căutată în trecut, când căsătoriile puteau să nu se bazeze pe atracția dintre parteneri, când sexualitatea recreativă era adesea absentă din viața cuplului, când numeroase femei, terorizate de ideea de a nu rămâne însărcinate, nu mai ajungeau și la plăcere. În raport cu aceste epoci, schimbarea este notabilă; toate anchetele de care dispunem arată că, în raporturile amoroase, femeile au devenit mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
înlocuită rapid de o remarcabilă absență din viața publică și din cadrul rolurilor politice la faza „consolidării democrației”. Atunci când s-au reconstruit partidele politice, grupurile de interes, societatea civilă și piața capitalistă în democrațiile pe cale de stabilizare, femeile au fost marile absente din campaniile electorale, de la alegeri și din orice posturi elective. Un mecanism extrem de important pentru includerea femeilor în procesul de democratizare, chiar dacă ordinea de gen națională este împotriva egalității politice a femeilor, îl constituie stabilirea de ponderi obligatorii. Suranjana Guptaxe
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
același timp și la muncile câmpului. De obicei, nu ele sunt cele care controlează deciziile privitoare la cheltuielile casei sau la producția agricolă, dar au totuși o influență în acestea. În zonele cu agricultură de subzistență în care bărbații sunt absenți, femeile își asumă responsabilități economice și politice. Aici, ele îndeplinesc toate rolurile: decid cum se cheltuiesc banii casei, cum se desfășoară operațiunile agricole și cum se cheltuiește bugetul public local. Unele dintre ele dețin funcții politice. Munca remunerată din maquiladoras
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
U.S. Bureau of Census, 1990, p. 13). Comunitatea în ansamblul său poate fi considerată tradițională, întrucât majoritatea covârșitoare a familiilor sunt conduse de bărbați (Dasguptaxe "Dasgupta, S.D.", 1986, p. 297). Numai în 4,5% dintre gospodăriile indienilor asiatici soțul este absent și doar 1,3% sunt alcătuite dintr-un cuplu necăsătorit. Recensământul american din 1990 a localizat 285 000 (35%) de indieni asiatici care locuiau în zonele urbane aglomerate din nord-est, 146 000 (17,9%) în zona de centru-vest, 196 000
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
va genera un val de fuziuni și achiziții numai atunci când există lichidități suficiente pentru a permite realocarea de active (realizarea de tranzacții). Mai mult, accesul facil la capital poate cauza intensificarea activității de fuziuni și achiziții chiar dacă șocurile sectoriale sunt absente. DePamphilis (2010, p. 13) susține că accesul facil și ieftin la finanțare a fost un factor impulsionant deosebit de important pentru cel de-al șaselea val de fuziuni și achiziții. De asemenea, acesta susține că diferențele de evaluare din partea pieței nu
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
îngăduie, într-adevăr, morților să se întoarcă printre noi și să vorbească cu noi, cu condiția ca el să-i incarneze”, căci „e de datoria teatrului să reînvie morții culcați sub pământ”, acești morți cufundați într-o înspăimântătoare tăcere și absenți din lumea reală. Un teatru fidel celebrelor cuvinte ale Electrei lui Sofocle: „Sunt vii morții culcați în pământ...”. Spațiu oferit strigoilor, morților întorși pentru a sta de vorbă cu cei vii, spațiu susceptibil să întâmpine fantomele și să înfrunte dificultățile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un ritual zadarnic. Din răposatul Priam a mai rămas doar amintirea zăbranicului așternut peste chipul lui. Pentru femeile din Troia, marii dispăruți nu se vor mai întoarce niciodată, așa cum nu se va mai întoarce Hector din Andromaca lui Euripide, acest Absent pe care Andromaca nu-l poate invoca decât ca pe dovada unei tăceri eterne, tăcerea unui mort care nu mai aude și nu mai răspunde. Troienele lui Euripide nu au cum să proclame, precum corul din Electra lui Sofocle: „Sunt
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în vis, îl lasă acum, în finalul tragediei, singur pe scenă. Există și un alt tată mort, un alt rege mort al cărui eidolon nu se va arăta, nu va răspunde chemărilor ce îi sunt adresate, dar a cărui fantomă absentă/prezentă va juca totuși un rol central în derularea acțiunii. În Orestia lui Eschil, întreaga acțiune din Hoeforele se desfășoară lângă movila funerară a mormântului lui Agamemnon, lângă acest colossos unde ar putea să apară psyche-ul răposatului rege. Invocațiile repetate
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lansat de Aiax eriniilor în ultimele lui clipe de viață, rugămintea de a-l răzbuna, necruțându-i pe Atrizi. Ca și cum Aiax ar fi trăit din nou prin Teucros, așa cum Agamemnon va continua să trăiască prin Oreste. Un alt ilustru cadavru absent din scenă, dar omniprezent în acțiune este cel al lui Polinice din Antigona lui Sofocle. Ca și Teucros în cazul lui Aiax, Antigona refuză moartea înjositoare, batjocorirea trupului neînsuflețit al fratelui ei, lăsat să putrezească neîngropat din porunca lui Creon
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și pe care doar el le vede. Și asta înainte de a fi înconjurat, în Eumenidele, de supranatural, căci aici eriniile se materializează, apar pe scenă alături de fantoma Clitemnestrei. Faptul că eriniile capătă o formă nu are însă nici o importanță: chiar absente din scenă, ca la Euripide, ele sunt prezente în privirea halucinatului încolțit, hăituit de fantome, de nălucirile unui delir care-l împinge din acea clipă spre moarte. Plăsmuirile nebuniei, precum apariția fantomatică sau imaginea din vis, închid în ele o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
piesa lui Euripide, căci la baza întregii tragedii stă fabricarea de către zei a unui dublu al Elenei, un dublu fantomatic ce servește drept ispititoare momeală. În tragedia greacă, statutul Elenei pare de-a dreptul uimitor. Încă din Orestia, Elena este absentă și totodată prezentă. În jurul ei se articulează, în Agamemnon, motivul fantomei, cel al imaginii din vis și cel al eriniilor. Elena și fantoma ei, ne spune corul, bântuie prin palatul pustiu al lui Menelau. Retras într-un ungher al palatului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Statuia și fantomatc "Statuia și fantoma" Raportul dintre statuie și fantomă apare cu claritate în tragedia greacă. Colossos-ul1, amintește Vernant, este acea efigie înălțată din pământ, împlântată în sol, simplă piatră, statuie-stâlp sau statuie antropomorfă ce figurează dublul, substitutul cadavrului absent și îi fixează psyche-ul, adică acea parte a omului care, în concepția grecilor, rătăcește între lumea celor vii și lumea celor morți și care, ca fantomă, reprezintă o putere primejdioasă sau, dimpotrivă, protectoare. Acest colossos poate fi coborât în bezna
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pe Elena, fără să o aibă totuși cu adevărat. Trei feluri de a articula prezența și absența. Statuia ca dublu, ca eidolon modelat pentru a face cu putință prezența în absență, realizează legătura dintre cei vii și această lume a absenților prin excelență care sunt morții. Piatra grosolan cioplită sau sculptată în așa fel încât să semene cu modelul ei viu este, am putea spune, orientată spre invizibil și legată de puterea morții în ceea ce are ea mai înspăimântător. În apelurile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
analiza tragediei, să ținem seama de această strânsă legătură dintre statuie, pe de o parte, și fantomă sau apariție supranaturală, pe de alta. În unele tragedii, statuia semnifică puterea unui invizibil care se poate concretiza, care, prin ea, este deopotrivă absent și prezent. În Hipolit a lui Euripide, cele două statui ale zeițelor Afrodita și Artemis sunt prezente în scenă, fiecare având în fața ei un altar. Iar aparițiile lor au rolul de a încadra acțiunea, cea a Afroditei la începutul tragediei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ea este mereu asociată cu statuia. În efigia reprezentată de o mască țintuită pe un stâlp acoperit doar de o simplă țesătură, acoperământul acesta nu are rolul de a ascunde stâlpul, ci de a sugera un corp care, deși e absent, poate fi totuși interpretat ca imagine sculpturală a statuii zeului. Masca atestă, așadar, prezența/absența zeului, prin legătura ei cu un corp absent, dar evocat sau evocabil la modul virtual și care poate lua forma unei statui. Acest corp-noncorp materializează
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
acesta nu are rolul de a ascunde stâlpul, ci de a sugera un corp care, deși e absent, poate fi totuși interpretat ca imagine sculpturală a statuii zeului. Masca atestă, așadar, prezența/absența zeului, prin legătura ei cu un corp absent, dar evocat sau evocabil la modul virtual și care poate lua forma unei statui. Acest corp-noncorp materializează deopotrivă o prezență și o absență. De unde și ciudatele efigii ale lui Dionysos, pomenite ici și colo în unele texte. Statui reduse la
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
e în această neputință, în această singurătate în care fantomele rămân mute, insesizabile, în vreme ce forța lor atrage, împinge mintea spre delir! Și câtă frumusețe sfâșietoare descoperim și în dansul delirant al femeii, în sufletul căreia e vie prezența unei fantome absente! Mai mult decât atât, ca și cum ar vrea să cristalizeze într-o metaforă poetică tragismul fantomei rămase inaccesibile și tăcute, în aceeași piesă no e introdusă povestea regelui din Kan. Incapabil să se consoleze după moartea iubitei sale, nobila doamnă Ri
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
no însuși? Când Matsukaze atinge veșmintele lui Yukihira, straiele de vânătoare și cușma înaltă de curtean „se ridică în față-mi/înaltă umbra lui”. Iar într-una dintre cele mai frumoase scene ale acestei piese, spectrul lui Matsukaze îmbrățișează trupul absent/prezent al lui Yukihira strângându-i la piept haina de mătase, acea mantie cu care puterea amintirii îl învăluie din nou pe bărbatul iubit. Moment aproape la fel de emoționant ca acela în care, îmbrăcându-se cu hainele lui, Matsukaze își dăruiește
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Asistăm aici la un efect de deplasare, căci, în scena ospățului din actul al treilea, de pildă, nu fantoma primului ucis, regele, ci fantoma lui Banquo vine să se așeze pe locul rezervat îndeobște lui Macbeth. Totuși, fantoma regelui prezent/absent se află poate și ea acolo, găsindu-și o expresie indirectă mai întâi în spaima ucigașului la auzul bătăilor în ușă, mai apoi în obsesia sângelui ce nu se mai șterge de pe mâinile somnambulei Lady Macbeth. Prezența lui Duncan se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o fantomă dintre cele apărute în vis pe câmpul de luptă, pentru a prevesti cursul viitor al istoriei, nu este nici una dintre acele fantome ambivalente, cu discurs dublu, deopotrivă protectoare și răzbunătoare, oracole ale morții. Este doar o măreață umbră absentă/prezentă, care, precum cea a regelui mort în Macbeth, planează deasupra întregii piese. Rolul fantomei răzbunătoare va fi preluat aici de regina Margaret, martoră la crimă și văduvă a regelui, incarnare a blestemelor și purtătoare demnă de crezare a discursului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]