9,352 matches
-
pistolul de start. Acasă, Wakefield este stăpînul universului său. Departe de casă, este doar un pasager care zboară frecvent, un trepăduș anonim, un...cronic. Ce? Un anunț. Zborul lui a fost amînat, rătăcește prin mulțimea grăbită, nesimțită, exigentă, obraznică și absorbită de propriul buric. Nimeni nu pare că-l vede; toată lumea vorbește la celulare, pășind orbește. Îi trimite Zeldei un e-mail bombastic: „Ai dat greș. SÎnt blocat În mijlocul pustiei.“ CÎnd zborul este, În cele din urmă, anunțat, constată că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
jucării, haine și cărți. Dialogurile unui film de Disney se revarsă dintr-un televizor uriaș, umplînd sufrageria și doi căței lățoși sar pe Wakefield. O fetiță cu o claie de păr blond Își suge degetul la un capăt al canapelei, absorbită de desenul animat, În timp ce o bătrînă sforăie la capătul celălalt. Maggie sărută copila, care nu-și desprinde ochii de la ecran, apoi smulge cîinii de pe Wakefield. Prezentările sînt scurte; mătușa Greta Își reia sforăitul. Wakefield vede niște scări care duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tîrg cu Diavolul. În loc să Îi ceară un an În care să fie liber să caute alternative la viața de acum, ar fi trebuit să Îi ceară un interes copleșitor În ceva. O știință, o pasiune, o problemă care să-l absoarbă complet. Diavolul, Încolăcit confortabil Înlăuntrul capului de elefant, supraveghează camera prin ochii cei mari ai fiarei, prin care se vede, În răstimpuri, strălucirea galbenă a propriilor ochi, zărită doar de Paulee, care atribuie viziunea excesului de Veuve Cliquot de cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să-și cheltuie banii pe obiecte de artă sau pe idei nobile. Acești oameni plictisiți și Înspăimîntați vor ca banii să se reproducă, pur și simplu, să se repete pe ei Înșiși. Această activitate de repetiție lipsită de imaginație le absoarbe toată atenția și intenția și Îi lasă pe acești oameni supți și goi și face ca banii să rămînă prozaici. Dacă nu-i poți folosi cu imaginație, mai bine să lași banii să-și facă singuri treaba. Banii devin din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o substanță psihică pe cît de umană, pe atît de demnă de iertare. Nici un fel de curățenie nu o poate Înlătura, a crescut În timp, se lipește de toți clienții nou-veniți, umplîndu-i de o stupiditate excitantă, dar funcțională. Wakefield o absoarbe Înlăuntrul lui; Îl liniștește. Poate că Încă mai sînt uman, oftează. CÎnd se lasă Întunericul, Wakefield se așază la fereastră, pîndind intrările clădirilor de peste drum. Oamenii vin și pleacă din clădirea lui, aducînd pungi de la băcănie, ieșind În oraș. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
hoinărească pe-aici în fiecare zi dacă ar fi putut. O porni agale spre lac și, în cele din urmă, se așeză pe o bancă ce, la prima vedere, părea ocupată. Dar studiind-o îndeaproape, Ralph descoperi că silueta bătrânului absorbit de hrănirea păsărilor era sculptată în bronz. Zâmbi, amintindu-și scandalul ce izbucnise când fusese instalată statuia, darul unui tânăr sculptor care crescuse în Woodbury și care era deja pe cale să ajungă celebru. Primiseră valuri de scrisori care se plângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
instantaneul, fugacele, fragmentarul; literatura de imaginație pură nu există și, în orice caz, nu poate fi considerată superioară „prin esență” reportajului realist, care nici el poate fi redus la informația cotidiană plată și la comentariul mărginit. Hibrid, jurnalismul modern nu absoarbe însă doar romanul, schița sau nuvela, ci și studiul critic, și eseul. „Jurnalistul” și „scriitorul” sînt categorii care nu se exclud. Rămîne valabilă doar distincția dintre jurnalism și poezie (în sens larg): „Suprimă deosebirea dintre gazetar și literat: rămîne distanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este etapa propriu-zis avangardistă - cu dominantă constructivistă; dacă în nr. 53-54 (martie 1925) o notiță avertiza că Punct & Contimporanul sont les seuls organes de l’avantgarde roumaine, în nr. 55-56, satelita Punct - autointitulată „revistă de artă constructivistă internațională” - va fi absorbită prin fuziune: „revistele Punct și Contimporanul pentru a-și uni forțele lor de propagandă au decis fuziunea lor într-un organ sub titlul Contimporanul. Comitet de redacție: Scarlat Callimachi, M. Iancu, Milița Petrașcu, I. Vinea”. Interesantă este cu deosebire nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trecerea timpului, are loc mai întîi prin intermediul lui Stephan Roll și Sașa Pană. Ulterior - și prin colaboratori sporadici precum Ion Vitner sau Miron Radu Paraschivescu. Scos în afara legii din 1924, în calitate de formațiune politică vizînd dezmembrarea României, partidul comunist îi va absorbi ca militanți abia după 1930. Altminteri, în ciuda eforturilor de politizare și a sponsorizărilor venite pe filiera serviciilor secrete sovietice, unu va păstra pînă la sfîrșit un aer de „subversiune artistică”, de esopism comunizant... Diferențele ideologice față de Contimporanul sînt la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de reacții mecanice, însă violente, în care deci totul, de la eros la crimă și de la negustorie la politică, este reificat (...) Ea păstrează toate aparențele societății capitaliste (averi, bani, profit, tranzacții, violență, alienare etc.), deși este pe de-a-ntregul reificată. Posesia absoarbe ființa pe care mai întîi o prelungește: este proteza ei mecanică” (p. 530). Respingînd „caracterul exclusiv parodic” și „caracterul exclusiv amuzant” al scrierilor lui Urmuz postulat de o parte a criticii tradiționale, Nicolae Manolescu afirmă caracterul autonom, coerent și individualizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nu-mi rămâne decât să-l aduc pe șantier și să apăs pe trăgaci. Zece patruzeci și cinci. Endō stătea cu coatele rezemate de geamul mașinii, privind la cei care treceau pe lângă ei. Șoferul, care continua să mestece gumă, era absorbit de lectura ziarului de dimineață, desfăcut pe genunchii lui. Ceva mai deosebit prin ziar? întrebă Endō, tușind sec. — Uriașii au pierdut două lovituri consecutive în favoarea Leilor. — Nu asta mă interesează. Știrile de pe prima pagină le vreau. — Politice? Aceleași prostii, bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Am picat de trei ori la examenul de admitere de la Seminar. Nu voi putea niciodată deveni preot misionar. Totuși, trebuie să merg în Japonia.“ Takamori și Tomoe s-au uitat unul la altul fără să scoată un cuvânt. Tomoe era absorbită în lucrarea pe care o dactilografia. Fața ei nostimă, cu nasul puțin în vânt, se mișca de la stânga la dreapta urmărind cuvintele manuscrisului. I se aduceau lucrările pe birou, una după alta, și ea le rezolva repede și le trimitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din nou, spre dezaprobarea celorlalți. Cred că ne-am cam Îmbătat. CÎnd ajungem să ne așezăm la masa de afară, pateurile și baghetele, din care Dan a insistat ca eu și Trish să ne Înfruptăm copios, par a mai fi absorbit ceva din alcool. — Tată, zice Dan, uitîndu-se la Michael, care stă la celălalt capăt al mesei, ți-aș fi recunoscător dacă nu le-ai face pe fete pulbere În fiecare seară. Socrul meu rîde și-i spune: — O, linștește-te. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
iarbă. Ana a tăcut o vreme. Apoi, fără să se întoarcă spre mine, vorbind rar și uitîndu-se la șerpuirea trăsnetelor, mi-a spus ceva ciudat: "Aici, sub stânca aceasta, nu riști decât o moarte înceată și calmă. Stânca te va absorbi încet, fără să te amenințe..." După care nu mai știu ce a urmat... ― Și tu te ferești să te lupți în plin soare. ― ... ba da, îmi amintesc, am visat ceva îngrozitor. Eram copil și mă jucam în cenușa rămasă de la
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a poruncit. Mai bine spune-mi, tu ce crezi despre afacerea asta? M-a bătut prietenește pe umăr mi-a spus cu un aer grav: - Ne străduim ca lucrurile să iasă bine, Stiliano. Sunt fiu de negustor, sângele meu a absorbit razele de soare ale Orientului, și, fiind străin, a trebuit să lupt mereu cu neîncrederea și, uneori, cu dușmănia popoarelor ce m-au găzduit. Așa se face că m-am deprins să fiu precaut, să cântăresc faptele celorlalți și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
văduv, și nu fără un scandal pe cinste, și de Atalaric, fiul din flori. Actorii au început să rostească panegirice dedicate împăratului, dansatoarele și mimii au ridicat în slăvi ultimele isprăvi ale lui Heraclie în contra perșilor, în timp ce el părea absent, absorbit de alte gânduri. Am pierdut o mare parte din spectacol, uitându-mă la familia împăratului. Eram captivat mai ales de Heraclie. Nu atât datorită mătăsurilor și belșugului de aur și argint în care era ferecat, ci forței pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o calce, o urmări, aproape s-o prindă, dar iată că o rafală de vânt o ridică din nou, o Împinse Înainte, În sus - apoi, dezumflându-se, coborî și dispăru sub roțile furgonetei, iar acum apărea din nou pe neașteptate, absorbită de un vârtej de aer, care se deschide În dreptul portbagajului, și apoi plutește - balonaș diform, ironizat de lumina farurilor. Un rând de blocuri le apăru În față, tremurând, iar lampioanele sure Începură o cursă rapidă, un rând de pini se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fața luminoasă a lui Pampu. Dar în noaptea eliberării lui a văzut fața bine-cunoscută și i-a venit inima la loc. Apoi a apărut un călugăr tânăr, către care se simțea atras ca spre o oază. Mai mult a fost absorbit de trupul lui, decât să fi făcut vreun efort ca să intre. După 40 de zile, călugărul a murit, iar Zogru a ieșit, ca și din Pampu, ca o cruce de gelatină, cu cele două brațe ca niște aripi zdrențuite, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
făcuse lui Josh, și de îndatoririle lui curente, de polițist nevăzut al lumii. Pe 5 iunie, s-a hotărât s-o salveze pe Giulia, chiar dacă aceasta însemna să n-o mai vadă niciodată. Era pregătit și dator să se lase absorbit în inima pământului, numai s-o știe pe ea salvată. I-a sunat pe părinții Giuliei și i-a anunțat că vine la Milano, nu fiți impacientați, pur și simplu sunt obosită, am să-mi amân niște examene pentru toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dorea cel mai mult să-l aibă aproape. Mă lăsa neprotejată într-un tablou viu al melancoliei, vegheată doar de palida lumină a lunii și de miliardele de ochi ai cerului. Mă lăsa neprotejată în tabloul în care am fost absorbită de propria imaginație. Am tras din nou adânc aer în piept, ceva din mine parcă spunând că va fi ultima dată. Am deschis ochii. Am deschis ochii și așteptam. Nu știam încă sigur ce. Poate un miracol ce mă va
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu mai văzusem nici înainte, nici după ziua aia, deasă și foarte albă, ca smântâna, cum spusese tata, abia dacă puteai să vezi ceva la o jumătate de metru în față, nici măcar lumina galbenă a farurilor nu se mai vedea, absorbea luminile ca un burete, mi-amintesc că mă uitam în jos și-mi vedeam picioarele pierdute în acea albeață, ei, și atunci tata m-a apucat de mână totuși, ca să nu ne pierdem, și a început să-mi povestească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un umăr și mi-a spus să mergem, și-a tras o mânecă și a pornit spre dubă, cealaltă mânecă a hainei flutura în aer, în timp ce încerca s-o pună pe el din mers. M-am uitat în jos, pământul absorbise toată berea, se mai vedeau doar niște pete negre printre smocurile verzi de iarbă, pe locul unde stătuserăm, iarba era culcată la pământ, rămăseseră acolo și cele două capace aurii de bere, m-am aplecat, le-am ridicat pe amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
farului, explodînd apoi În jerbe de stropi a căror albeață luminoasă cădea Înapoi cu zgomot. Marie simți privirea lui Ryan ațintită asupra ei. - Ciudat loc pentru a trăi, zise ea ca să rupă tăcerea. Ryan nu se grăbi să răspundă, lăsîndu-se absorbit de peisaj. - Mă simt liber aici... În echilibru Între cer, pămînt și mare... Timbrul vocii lui avu o notă blîndă Învăluită În tristețe care o mișcă pe Marie. Se simțea bine alături de el. Locul acela, prezența lui, glasul, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
simtă nimic. Razele soarelui degajaseră landa și plaja de ultimele cețuri, de parcă le-ar fi șters cu guma. Lumina crudă făcea să iasă dur În evidență benzile de plastic galbene, delimitînd un perimetru de nisip curat care, ca o sugativă, absorbea Încet meduzele eșuate pe uscat. În mijloc era Întins trupul lui Gwen, pe care jandarmii Îl scoseseră din nisip. Marie, Îngenuncheată alături de Lucas, contempla chipul Încă murdar de nisip. Moartea Înăsprise rotunjimea trăsăturilor, pleoapele Închise ștergeau luminozitatea privirii, asemănarea acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să mai snopești de acum pe nimeni cu bastonul ăsta. Îți produceam desigur prea mare silă ca să mă atingi, așa e? Se uită cu un zîmbet satisfăcut la stupefacția bătrînului și se Întoarse pe jumătate spre comenzile vasului. Se lăsă absorbit de traiectoria pe care o urmărea fără să mai dea pic de atenție imprecațiilor lui Arthus, care se ridicase, dar nu izbutea să stea În picioare. PM opri motoarele deja Încetinite, aruncă o privire la ceas, făcînd apoi ochii roată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]