3,948 matches
-
primă accepțiune, un segment produs-piață este o dată constatată, care rezultă din varietatea produselor și a tipurilor de clienți sau consumatori. Este o analiză utilă, dar prea statică și banală pentru a fi singurul suport al unei strategii. În a doua accepțiune, un segment produs-piață poate deveni o structură care se descoperă. Ideile sale conducătoare sunt: 1. segmentarea fină și creativă predispusă strategic constă În identificarea grupelor produse-clienți ce pot aduce un avantaj economic durabil În raport cu concurenții; 2. efectuarea unei asemenea segmentări
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
național, chiar al statului, sau pot fi destinate obținerii unor avantaje pentru țara-gazdă sau să le sporească pe cele existente. În unele cazuri, autoritățile țărilor-gazdă justifică aceste măsuri prin necesitatea de a contracara unele practici ale Întreprinderilor multinaționale care, În accepțiunea lor, anulează avantajele așteptate de la investițiile directe În străinătate. După un studiu al Conference Board (1988), natura sau importanța exigențelor țărilor-gazdă, impuse sub formă de condiții prealabile și de obligații de rezultate, pot varia În funcție de caracteristicile Întreprinderii. De exemplu, se
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
CÂNTEC, specie a liricii folclorice, însoțită de melodie. Într-o accepțiune mai largă, aceea de poezie cântată, termenul poate denumi și c. epic (bătrânesc) și c. legat de obiceiuri. Cum unele dintre acestea au texte, melodii și funcții specifice, se constituie în specii distincte, ca balada sau colinda. Din punct de
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
epic și cel liric. C. satiric, dacă se admite existența unui gen satiric, n-ar mai putea fi inclus în genul liric. La toate dificultățile ivite în încercarea de clasificare a c. se adaugă și confuzia determinată de neconcordanța dintre accepțiunea populară și cea științifică a unor termeni (horă, în nord-vestul țării, înseamnă „doină”, în Moldova și Muntenia „joc” și melodia respectivă, iar în colecția de folclor a lui V. Alecsandri, text poetic corespunzător melodiei de joc ). În aceste condiții era
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
C. dărâmă imagini vechi sau truisme, preluate de la autor la autor tocmai din cauza necunoașterii manuscriselor. Sintezele asupra luminismului blăjean (Naționalismul modern, 1996, Cultură și societate în contextul Școlii Ardelene, 2001) afișează o iconoclastie benignă față de exegeții precursori, dezvăluind informații necunoscute, accepțiuni îndrăznețe și unghiuri noi de analiză. Opera de ordonare în aria Școlii Ardelene este încununat cu reeditarea Bibliei de la Blaj, însoțită și de o amplă postfață a lui C., adevărată monografie a vieții cultural-literare din Transilvania secolului al XVIII-lea
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
XVIII-lea. Raliindu-se unor cercetători mai vechi (Ion Breazu, Iosif Pervain, George Em. Marica ș.a.), C. echivalează generația spirituală de la 1848 cu o a doua vârstă a Școlii Ardelene. La o dată când conceptul de literatură se desprindea de vechea accepțiune a scrisului în general, opera acestora revelează aspecte notabile ale fenomenului. Tipărește Discursul de la Blaj al lui Simion Bărnuțiu, descoperind în textul politic structuri de expresie literară apropiate de marea retorică europeană a anului 1848. Istoriografia momentului este tot atât de tributară
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
1985; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova) nu se revendică de la o teorie a influențelor, întrucât cartea evită situarea într-un plan diacronic. Obiectul fiind „romantismul după romantism” în poezia românească din secolul al XX-lea, G. se limitează la o accepțiune tipologică, anistorică a conceptului de romantism, văzut ca „arhetip spiritual și ca eon stilistic”. Lucrarea conține studii despre Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Al. A. Philippide, G. Călinescu, Eugen Jebeleanu, Emil Botta, Radu Stanca, Nicolae Labiș, Nichita Stănescu și Adrian Păunescu
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
căi decât cei ce o definesc într-o perspectivă spirituală, cei care o definesc cognitiv, sau cei care o înțeleg prin raportare la calitatea relațiilor interumane. În cele ce urmează vom studia teoriile individuale despre fericire fără a diferenția între accepțiunile date conceptului, întrebându-i pe oameni dacă sunt fericiți și ce anume este necesar pentru fericire, considerând termenul ca un dat. O a doua limită se referă la pretențiile de veridicitate ale acestor „filozofii de viață” măsurate prin întrebări de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
au o teorie consolatoare, în comparație cu cei care se consideră bolnavi. Este desigur posibil ca în spatele acestor diferențe să se ascundă și înțelegeri diferite ale conceptului de „bolnav”, cei relativ sănătoși (mai precis, cei mulțumiți de sănătatea lor) având probabil o accepțiune mai largă a bolii, care acoperă și afecțiuni nu foarte grave. Cei fără prieteni Influența prietenilor este evaluată semnificativ diferit de cei mulțumiți cu prietenii lor (aproximativ 83% din eșantion), față de cei nemulțumiți (aproximativ 17% dintre respondenți. Observăm însă aici
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
gânditorii analizați. Remarcabile sunt, de asemenea, interpretările contextuale și evaluările nuanțate pe care le avansează Schifirneț asupra unor probleme delicate și controversate. Ultimele trei capitole sunt dedicate unei abordări sistematice și rezumative, prin care autorul încearcă să pună ordine în accepțiunile atât de vagi ale conceptelor de formă și fond, pentru a degaja, în final, un model teoretic explicativ al procesului de modernizare a României. 3. Geneza, consacrarea și reinterpretările teoriei. Cu un interes deosebit am citit primul capitol, în care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
subcapitol consistent este dedicat lui Lovinescu, cel care „răstoarnă perspectiva maioresciană asupra procesului de modernizare”, prin teza că formele anticipează fondul și îl creează treptat. 4. Contradicții ale modernizării românești. După acest excurs istoric, autorul înceară o necesară sistematizare a accepțiunilor conferite conceptelor de formă și fond, care sunt variabile de la un gânditor la altul. Important este însă ce semnificație acordă gânditorii români relațiilor contradictorii dintre aceste două componente ale societății. C. Schifirneț le grupează în cinci tipuri de contradicții: „1
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
asupra sinelui, aceasta din urmă putând influența gradul de implicare în diferite comportamente de auto-îngrijire. APLICAREA MODELELOR TEORETICE ÎN STUDIUL REZISTENȚEI PSIHOLOGICE LA INSULINĂ Cercetările asupra convingerilor și reprezentărilor persoanelor cu diabet cu privire la boala lor au fost conduse sub diferite accepțiuni teoretice, majoritatea putând fi cuprinse în modelul lui Leventhal de autoreglare la boală. Din aceste motive prezentarea ce urmează va fi organizată în abordarea celor 5 dimensiuni ale reprezentării bolii, respectiv modul în care pacienții își reprezintă identitatea bolii/simptomelor
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
reziliență, Șerban Ionescu (2008) amintește o primă utilizare a conceptului de către filosoful iluminist Francis Bacon, deja în 1626, în una din scrierile sale. în 1668, conceptul apare în scrierile filosofului platonician Henry More, iar în 1857 este folosit într-o accepțiune asemănătoare celei din psihopatologia actuală, de către medicul Tomes, cu referire la capacitatea japonezilor de a face față calamităților naturale provocate de frecventele cutremure. Urmând șirul anilor, Șerban Ionescu (2008) găsește conceptul de reziliență în romanul Lelia sau viața lui George
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cercetării istorice (imaginea transmisă de presă fiind considerată una distorsionată); istoria de tip pozitivist încă domina scena istoriografică, deși cercetările au evoluat spre domeniile sociale și economice. Presa a fost recuperată ca sursă de către istoria mentalităților și a imaginarului. În accepțiunea clasică a metodologiei istorice, ea este considerată un izvor primar, însă nu și unul de primă mărime. Ca și alte ramuri științifice, în istoria presei este nevoie de materie primă, adică de material faptic, înțelegând prin aceasta înregistrări ale faptelor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
politică (precum cea monarhistă, de dreapta, de stânga), de divertisment, religioasă etc. Publicațiile religioase aveau ca principal scop explicarea, analizarea și dezbaterea tuturor problemelor referitoare la respectiva religie sau confesiune, exprimându-se punctul de vedere oficial al acesteia. Mass-media, în accepțiune generală, reunește toate metodele de transmitere către receptori a unor mesaje; audiența este vastă și eterogenă, dispersată geografic 34. Mass-media35 desemnează mijloacele de comunicare în masă care răspândesc un mesaj, ce are ca efect principal formarea unei viziuni unanim acceptate
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
precum coliba, castelul, grădina, dar și muntele, orașul- refugiu și chiar metroul. Printre instituții își găsesc locul firesc azilul săracilor, hoteleria, spitalul, ospiciul, orfelinatul, dar și biserica, centrul de găzduire și reinserție socială. Spațiile simbolice de ospitalitate se deschid spre accepțiunea metaforică a termenului și cuprind jurnalul intim, intertextualitatea, traducerea. Un loc aparte ca spațiu simbolic de ospitalitatea îi revine morții. O asemenea lucrare de proporții nu putea să ignore personajele și miturile ospitalității; în articole, care constituie adevărate mici monografii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
înțelegerii performanței presupune conștientizarea și depășirea contradicțiilor dintre scopurile democratice ale educației și concepțiile existente. Definiții ale performanței elevilor Ultimii ani sunt marcați de apariția a numeroase concepții în ceea ce privește definirea, clasificarea și evidențierea modalităților de amplificare a performanțelor; astfel, în accepțiunea Dicționarului explicativ al limbii române, performanța este definită ca fiind „un rezultat deosebit obținut într-un anumit domeniu de activitate practică” sau „succes deosebit obținut intr-un domeniu de activitate; record”. Performanța (engl. performance, achievement) se definește conform Dicționarului de
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
fără a ține seama de contextul de învățare. In perspectivă anglo-saxonă, pare că se rezervă evaluării prin intermediul portofoliului tot ceea ce nu este evaluabil prin teste. Portofoliul este un instrument de evaluare care „povestește istoria unui elev”.Din perspectiva acestei accepțiuni, a realiza un portofoliu înseamnă a face o selecție transversală în documentele autentice care arată progresele elevului în învățare. Elevul participă la elaborarea portofoliului său contribuind alături de cadrul didactic la selecția lucrărilor pe care el însuși le apreciază ca fiind
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
pathophysiology) (tabel 7) al dezvoltării refluxului venos (Bergan et al., 1996). După clasa clinică indicele S sau A indică dacă pacientul este simptomatic sau asimptomatic. Această clasificare oferă posibilitatea comunicării științifice internaționale pe baza acelorași parametrii și standarde și evită accepțiunile și diferențele de terminologie. 2.4.3. CORELAȚII ÎN STADIALIZARE În 2004 s-a realizat o aducere la zi a clasificării CEAP care a adus modificări atât la nivelul unor definiții pentru unii termeni; cât și la nivelul claselor de
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
abordarea schimbărilor sociale și instituționale; - elogiul libertății și al descentralizării locale. Centralizarea guvernării este un semn al avansului unui stat omnipotent, ce anulează, pe durată lungă, orice vocație a autonomiei individuale. O digresiune despre revoluționari și fanatism Liberal conservatori în accepțiunea occidentală a sintagmei, junimiștii vor fi marcați, asemenea contemporanilor lor, de obsesia „revoluționară“. Critica anului 1848, critica tipului conspiratorial și iacobin de politică, critica rupturii pe care o recomandă liberalii radicali munteni sunt, toate, reflexul local al unei con duite
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și a subestima necesitatea unui etos al autodeterminării economice sunt simptomele unei patologii ideologice denunțate de junimism. Argumentele lui Pogor explică de ce reflecția junimistă a ales, invariabil, calea prudenței și a gradualismului. Și aceasta pentru că numai o reformă treptată, în accepțiune burkeană, poate negocia calea de evoluție cu individul și comunitatea căreia el îi aparține. Statul, în lectura junimistă, nu poate fi perceput ca un deținător al soluțiilor miracol, ca o instanță ce oferă națiunii scurtătura către edenul promis. Dimpotrivă - ceea ce
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de ce să nu fi existat și un adevăr al trecutului? De la enunțarea principiilor societății comuniste guvernate de Rațiune și știință și cândva tangibile a lui Marx și până la dictatura proletariatului condus de Lenin, reflecția istorică și rezultatele sale în privința sensurilor, accepțiunilor și asocierilor date disciplinei istoriei au parcurs tot spectrul politico-ideologic și academic-cognitiv. Regimul politic al dictaturii proletariatului, tot mai birocratizat și anchilozat, a avut o contribuție majoră în scrierea istoriei și în sublinierea sensurilor sale, în special în ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ireversibilitatea trecutului) în cazul schimbării registrului din cel material - existența evenimentelor înregistrate pe suport - cu cel psihologic-afectiv al abstractului - absența palpabilă a izvorului istoric. în afara acordului specialiștilor în desemnarea bazei de la care o anchetă poate fi considerată „istorică”, există și accepțiunea comună de „trecut” dată istoriei. într-o tradiție dialectică marxist-hegeliană văzută într-un sens al său „bun”, există o definiție care armonizează sensul „peiorativ” dat istoriei popularizatoare cu cel academic: „in both everyday usage and the language of scholarship, history
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Evul Mediu, o persoană încălca într-un fel sau altul cutumele ori aducea un prejudiciu statului sau stăpânului său, aceasta putea fi trimisă pentru o perioadă sau pentru toată viață în exil. Asumat și definit ca o pedeapsă, aceasta este accepțiunea clasică a exilului. în cazul exilului românilor după cel de-al Doilea Război Mondial, este vorba despre încercarea de a găsi un spațiu al libertății și al siguranței, departe de un regim ce promova alte valori decât cele recunoscute până
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
structuralist în spiritul acestei arbitrarietății a semnului semiologic, în categoria de figurativ. Categoria de figurativ pe care o impune sociologia francasteliană a artei nu se referă la felul - unul din cele posibile - în care este tratat subiectul unui tablou. Diferit accepțiunii din critica de artă clasică, Francastel, opune figurativul, nu "non-figurativității" artei abstracte, ci prejudecăților destul de răspândite, după care tabloul nu este decât redarea unui fragment din lumea înconjurătoare sau ilustrarea unei noțiuni formate la capătul unei alte activități decât cea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]