3,109 matches
-
încearcă să restituie acest subsistem contextului istoric al unei societăți condamnate la divertisment. După el, industria culturală nu sterilizează orice creație: ea ajunge la o cultură de mijloc, în sensul etimologic al cuvântului. 73 75 Cel mai celebru act de acuzare împotriva societății industriale îi aparține lui Marcuse (1964), în lucrarea sa “Omul unidimensional”. După ce a optat pentru optimismul radical a lui Marx, el ia act de slăbirea criticii sau a oricărei contestări în societățile industriale avansate și se străduiește să
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
industrială, nefiind încă victimele acesteia, sunt astăzi ultimii depozitari ai speranței revoluționare. “Într-o astfel de situație, a munci conform regulilor și modurilor specifice legalității democratice înseamnă a capitula în fața structurii de putere existente.” După curentul de la Frankfurt, capetele de acuzare reținute împotriva pretinsei culturi de masă au fost mereu aceleași: mijloacele de comunicare ar fi instrumentele diabolice ale unei culturi destinate mediocrității și uniformității. De altfel, această cultură ar acționa asupra spiritului oamenilor, precum opiul, căruia Marx i-a asimilat
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
Tensiunea crește, accentuată, fără indoială, de căldură. În fața evidențelor, a faptelor reamintite, juratul recalcitrant se explică: "N-am de spus nimic ieșit din comun. Știu tot atîta cît și voi. După mărturii, puștiul e vinovat. Am ascultat cu atenție argumentele acuzării. Totul era atît de evident încît am început să mă îndoiesc. Era prea evident, am simțit nevoia să pun întrebări (...) Toată acuzarea se bazează pe doi martori. Și dacă acești doi martori se înșeală?" Un jurat: "Să revenim la fapte
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
din comun. Știu tot atîta cît și voi. După mărturii, puștiul e vinovat. Am ascultat cu atenție argumentele acuzării. Totul era atît de evident încît am început să mă îndoiesc. Era prea evident, am simțit nevoia să pun întrebări (...) Toată acuzarea se bazează pe doi martori. Și dacă acești doi martori se înșeală?" Un jurat: "Să revenim la fapte. Ce aveți de spus despre cuțitul care s-a găsit implantat în corpul victimei?". Președintele juriului cere să fie adus corpul delict
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
murise. A fost primul gest uman dintre noi." Trupele rusești au eliberat lagărul pe 27 ianuarie 1945. Întors în Italia, încearcă să pună în cuvinte ceea ce a trăit. "N-am scris cartea cu scopul de a prezenta alte capete de acuzare, ci mai curînd pentru a oferi documente în vederea studierii la rece a anumitor aspecte ale sufletului uman." Astfel vorbește Primo Levi37 despre cartea sa din 1947, Se questo e un uomo (Dacă acesta e un om), în care descrie, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
vorbește Jonas. Trebuia să-ți fie frică pentru soarta celorlalți. Faptele și cifrele sunt publicate, la dispoziția tuturor. De ce nu se vorbește despre acest lucru? Nimeni, în afară de victime, n-are interesul să mai spună ceva. E un teribil act de acuzare la adresa întreprinderilor inovatoare, a miniștrilor, a responsabililor din administrație, din centrele de transfuzie, a medicilor, a oamenilor de știință și chiar a asociațiilor de hemofilici. Nu e dovada, oare, că imperativul modernizării, dorința progresului reprezintă un pericol major pentru umanitate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pentru stimulente semnificative și recompense, financiare ori sociale, poate genera un comportament incompatibil cu atmosfera de lucru a echipei pe care cele mai multe firme încearcă să o promoveze. Întărirea ocazională promovează acel tip de comportamente „politice” cu care suntem cu toții familiarizați: acuzarea altora, disculparea și chiar sabotarea inițiativelor altora. Oamenii nu ar trebui să depună eforturi pentru a concura în vederea obținerii întăririi în cadrul firmei dumneavoastră. Dacă vrem ca angajații să concureze, ar trebui să-i orientăm spre rivalii externi. Pentru că am crescut
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
de anxietate crescândă a lui Zibal, în rânduri eliptice de predicat, cu nimic mai prejos decât cele ale unor contemporani ai lui Caragiale, precum Knut Hamsun sau Éduard Dujardin: Și oamenii sunt răi și pricinași în Podeni!... Ocări... batjocuri... suduituri... acuzări de otrăvire prin vitriol... Dar amenințările!". Introdus printr-o conjuncție adversativă, sugerând climaxul negativ, substantivul la numărul plural "amenințările" sublimează, in nuce, motorul dramei psihologice a lui Zibal: conflictul cu sluga violentă și plină de deprinderi urâte. Dat afară de hangiu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-i relegatio (asimilabilă exilului) la Tomis, actuala Constanța, în Dobrogea românească de azi, pe atunci Scitia Minor. Notificarea nu era bazată nici pe o decizie a senatului, nici pe o sentință judecătorească, împotriva poetului nu se formulase nici un cap de acuzare și nici nu i se oferea vreo ocazie pentru a se apăra 1. Care au fost cauzele sau, mai bine zis, cauza acestei drastice și, desigur, neașteptate măsuri augustiene, a rămas până în acest moment și, în mare măsură, va rămâne
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
situa pe linia tradiției greco-romane, acest mod de a vedea viața era însă rupt de istoria trecutului și lipsit de posibilitatea de deschidere spre înalta lume spirituală care se anunța în istoria societății augustiene. Și totuși împotriva acestui cap de acuzare Ovidiu prezintă un număr de argumente semnificative, pe care nu le vom enumera aici, pentru că sunt general cunoscute. La o analiză finală, acestea intenționau să demonstreze inconsistența acuzării în sine, întrucât, la urma urmelor, așa cum "nu este un delict să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se anunța în istoria societății augustiene. Și totuși împotriva acestui cap de acuzare Ovidiu prezintă un număr de argumente semnificative, pe care nu le vom enumera aici, pentru că sunt general cunoscute. La o analiză finală, acestea intenționau să demonstreze inconsistența acuzării în sine, întrucât, la urma urmelor, așa cum "nu este un delict să ții în mâini versuri lascive"75, tot așa susține poetul "nu este o infracțiune" să le scrii, prin urmare nu pot constitui probe pentru o condamnare judiciară. Apărarea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
scăpat din exces de băutură; am fost lovit numai pentru că ochii mei inocenți au văzut o infracțiune și delictul meu este acela de a fi avut ochi89. Totuși nu mă pot apăra de orice vinovăție: o greșeală stă la baza acuzării mele"90. Așadar, poetul știe că delictele pe care el le-a trecut în revistă ca necomise "nu oferă nicio posibilitate de salvare" și că al său, dimpotrivă, nefiind de aceeași gravitate, nu îi neagă posibilitatea de a spera. Într-
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fost prea blândă. Însuși autorul pedepsei, Augustus, când a decis care-mi sunt greșelile (crimina), a văzut bine el care observă totul cu atenție prostie, imprudență (stultitia). Așadar, dacă ar fi să privim lucrurile din perspectiva cealaltă (altera pars), a acuzării în sine, în măsura în care conduita lui Ovidiu și desfășurarea însăși o permiteau (Quaque ego permisi, quaque est res passa, pepercit), aceasta l-a cruțat, folosind cu măsură focul fulgerului său: fără să-i ia nici viața, nici bunurile, nici posibilitatea de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în grad decât Sulmonezul, cum ar fi, de exemplu, un Messalinus (consul din 3 î.H.), un Graecinus și un Flaccus, un Sextus Pompeius, un Paulus Fabius Maximus (consul din 11 î.H. și amicus Augusti) etc. Implicit este o acuzare voalată adusă celor care îl puneau în situația de a nu acționa corect din supunere: va fi acuzarea explicită la adresa acelor nomina magna, de care își va sfătui un prieten să se țină la depărtare (Tristele, III, IV, 4). După cum
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și un Flaccus, un Sextus Pompeius, un Paulus Fabius Maximus (consul din 11 î.H. și amicus Augusti) etc. Implicit este o acuzare voalată adusă celor care îl puneau în situația de a nu acționa corect din supunere: va fi acuzarea explicită la adresa acelor nomina magna, de care își va sfătui un prieten să se țină la depărtare (Tristele, III, IV, 4). După cum s-a sugerat, Ovidiu ia în considerație faptul că, dată fiind justificata mânie a lui Augustus, și Messalinus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să vedem în aceasta o neliniște personală care-l făcea să se convingă de proporțiile nenorocirii lui Ovidiu și implicit de "cauza" care a determinat-o și, în consecință, de pericolul de a implica și alte persoane în actul de acuzare a imperiului. Maximus este neliniștit și se întreabă dacă este adevărată vestea pe care "faima rea a vinii sale i-o adusese": Cum tibi quaerenti, num verus nuntius esset, Attulerat culpae quem mala fama meae, Inter confessum dubie dubieque negantem
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
consuli și iluștri aristocrați. A doua obiecție: cum este posibil ca de acest delict să nu fi fost acuzat Paulus Fabius Maximus, în casa căruia se țineau faimoasele convivia? Da, dar Paulus era printre "amici Augusti", deci, deasupra oricărei suspiciuni. Acuzarea sa ar fi zguduit întreaga opinie publică a urbei și, poate, a imperiului: s-ar fi întors poate zilele războiului civil. Augustus a vrut să evite întotdeauna tulburările și a preferat soluții modeste, mai puțin spectaculoase, dar tocmai de aceea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de a fi scris Ars amatoria. Suntem de părere că declarația (repetată) a lui Ovidiu din versul citat deja de noi406: Alterius facti culpa silenda mihi, privitoare la necesitatea trecerii sub tăcere a vinii care constituia al doilea cap de acuzare, se datorează mai mult decât unei impuneri interioare (anume faptului că nu vrea să reînnoiască rănile lui Augustus: acest lucru putea constitui cel mult un pretext.), unei explicite impuneri exterioare din partea lui Augustus. Expresiile lui Ovidiu, la care am mai
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tocmai acest lucru: "vezi, o Fabius, că delictele mele se pot atenua sub motivația de a fi fost prima greșeală (Ars amatoria)". Ovidiu îl incita pe Paulus să insiste asupra greșelii literare din tinerețe, lăsând deoparte al doilea cap de acuzare (cum trebuie să fi făcut și Augustus însuși în motivarea măsurii sale). Numai plecând de la această idee se explică intervenția grijulie a lui Paulus Fabius Maximus (quorum tu princeps), pentru a determina o diminuare a pedepsei lui Ovidiu. Se înțelege
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
opinie a lui Ovidiu cu privire la moralitatea sau lipsa de moralitate a lui Augustus. După ce am demonstrat, pe baza textelor, că literatura greacă și cea latină sunt departe de a prezenta doar aspectul sobru și moral al vieții, Ovidiu trece la acuzarea fățișă și directă a lui Augustus: și Augustus a asistat la asemenea spectacole imorale, mai mult, adesea el însuși le-a oferit...; ochii lui, care veghează la interesul întregii lumi au văzut fără indignare adulterul de pe scenă... (v. 510 și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
răspândi de la Occident la Orient; Aurora și Luceafărul vor fi martorii vocii mele; voi fi auzit dincolo de pământ, dincolo de valuri; ecoul geamătului meu se va duce tot mai departe. Nu numai secolul tău te va ști vinovat: vei fi obiectul acuzării unei posterități perene": Nec tua te sontem tantummodo specula norint: Perpetuae crimen posteritas eris. CONCLUZII FINALE Ovidiu avea o Weltanschauung proprie metafizico-religioasă, pe care o considera pe linia străvechii tradiții romane: în realitate, viziunea sa se îndepărta atât de această
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a libertăților politice. Augustus, dimpotrivă, era înclinat să separe cele două aspecte, considerând delictele (crimina) și faptele (facta) lui Ovidiu atentate la moralitatea publică, mai degrabă decât atentate la regim: de aici motivarea exilului. Ars amatoria devenea tipicul cap de acuzare a ceea ce Ovidiu reprezenta pentru Augustus. De aceea, e adevărată soluția morală a celor care consideră Ars amatoria drept cauză a exilului: aceștia pleacă de la justificarea lui Augustus. E la fel de adevărată, însă, și soluția politică a celor care consideră Ars
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acuză că se apucase de o schismă în sînul mozaismului preluînd conceptele teologice ale geților pe care le-a trecut printr-un crîncen proces de iuda-izare, cum făcuse și Filon cu filozofia grecilor cu ceva ani mai devreme, iar probele acuzării sînt manuscrisele descoperite în centrul esen de la Qumran. În această vreme de glorie deșartă și zburdălnicie de balamuc se laudă Saul cu făcătura ce o punea la cale, recunoscîndu-și cu indecență faptele făcute ca turbat mozaic, cum găsim în Epistola
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
1940-1947, București, Ed. Enciclopedică, 2008, p. 426; 2 Marcu Rozen, Holocaust sub guvernarea lui Antonescu, București, Ed.A.E.R.V.H., 2004, p. 71; - 37 Un episod important al problemei evreiești în Transnistria în timpul administrației românești îl constituie cazul Odessa. Actul de acuzare al “Tribunalului Poporului”, legat de acest incident, merita prezentat în detaliu, chiar dacă el a fost furnizat de către sovietici. El are, ca punct de plecare, ordinul de represalii transmis de Antonescu, în urma evenimentelor de la Odessa, din 22 octombrie 1941
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
vor pune în vedere, lor și familiilor lor, că la un al doilea act asemănător, vor fi toți executați. c. Măsurile luate vor fi date publicității și afișate în Odessa și împrejurimi, chiar în cursul zilei de astazi.” Actul de acuzare descria evenimentele petrecute la Odessa de maniera următoare: “Telegrama este prilejuită de explozia ce avusese loc la un comandament militar din Odessa. Fără să se stabilească nicio vinovăție, numai pentru că Ion Antonescu decretează că este aproape sigur că acțiunea a
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]