93,376 matches
-
justiție, procuratură, arhive, televiziune, presă - în frunte cu Ion Iliescu și Petre Roman), pentru infracțiunea imprescriptibilă de favorizare și tăinuire (art. 361 Cod penal), săvârșită după 22 decembrie 1989, prin mijloace variate: blocarea justiției și a accesului la arhive, ascunderea adevărului și dezinformarea cetățenilor, amenințarea, insultarea și agresarea celor ce au încercat să declanșeze judecarea, folosirea pentru provocări și agresiuni a informatorilor (nedeconspirați și șantajați), protejarea unor criminali ca Nicolski, Drăghici, Crăciun etc., favorizarea îmbogățirii ilicite a responsabililor pentru vechile crime
Ierarhizarea răului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10303_a_11628]
-
și încheia că sunt o mătrăgună care trebuie smulsă - asta îmi aduc aminte foarte bine. Și mai spunea că aduc băutură la școală și le oblig pe fete să bea. Atunci am râs cu toate colegele mele de asta, pentru că adevărul era foarte amuzant: pe vremea aceea, îmi plăcea la nebunie zeama de varză acră și adevărul este că am adus o dată la școală o sticlă de zeamă de varză, ne-am așezat cu fundul pe bănci și am băut toate
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
mai spunea că aduc băutură la școală și le oblig pe fete să bea. Atunci am râs cu toate colegele mele de asta, pentru că adevărul era foarte amuzant: pe vremea aceea, îmi plăcea la nebunie zeama de varză acră și adevărul este că am adus o dată la școală o sticlă de zeamă de varză, ne-am așezat cu fundul pe bănci și am băut toate, trecându-ne sticla de la una la alta. Nici vorbă de alcool, nici în vis nu ne-
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
Tipicuri retro... "Cît despre designul copertei, diafan, el închipuie, în celofan sau fără, un receptacol: un cratčr, o pîlnie (de vulcan), un potir, o cupă (ce-i ocupă două treimi din suprafață); o mască (de spectacol) pe o față - într-adevăr; reușit de-a binelea trompe lîoeil (n.m.); o jumătate de clepsidră; o elitră; scheletu,-ntors, al unei rochii malacov (cu coșul amplu și, în talie, roșu); o cască,-ntoarsă, ca un gol care se cască sub cel al cărui nume
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
astăzi destul de cunoscute, cu sensul "a fura din buzunarul cuiva": a atinge la caraiman (pe cineva), a băga mîna în caraiman (,Gestionarii de la Loto bagă mîna în "caraiman", Evenimentul zilei = EZ 1549, 1997; "șeful medicilor țărăniști bagă mâna în Caraiman", Adevărul, 24.04.2000); apar și variații, în expresii mai puțin fixe, dar cu sens similar: "Ce făcurăți, nene, ați scăpat mâna în caraiman???", gardianul.ro - comentarii 5.05.2006; "nu-și dau demisia nici când sunt prinși cu mână până la
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
Călinescu, doar defectul de a-și apăra cu orice preț proprietățile. Despre eventuale merite istorice ale clasei, nici nu poate fi vorba. Intelectualul care frecventează "partidele istorice" (,sentimentul meu, scrie Călinescu fără să clipească, este că partidul liberal este într-adevăr un partid istoric, adică trecut la capitolul istorie, depășit de vreme") este ironizat, fiindcă s-ar fi lăsat înșelat de propaganda dușmănoasă care pretindea că în comunism totul va fi în comun, iar orice obiect de folosință în unic exemplar
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
astăzi pot să pară banale, au avut importanța lor în acea vreme. A afirma, de exemplu, că legitimismul lui Balzac ori misticismul lui Tolstoi nu i-a împiedicat să-și zugrăvească obiectiv epoca reprezenta o întoarcere a judecății critice la adevărul ei esențial. Limba de lemn era fisurată de modul tot mai liber în care Călinescu reîncepea să se exprime, iar orizontul lui intelectual, în care erau reașezați pe soclurile lor Sainte-Beuve, Dostoievski, Dante, Benjamin Constant, dădea unei întregi generații de
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
și un cronicar literar, adică un observator al producției noi de carte. Călinescu se leapădă de această idee. Tocmai cînd se pregătea să reia, în Națiunea din 1947, cronica, după ce susținuse rubrici asemănătoare mai ales în Viața literară și în Adevărul literar și artistic, Călinescu mărturisește: "N-am scris cronică literară, altădată, decît prin accident". Lucrurile nu stau deloc așa. E drept, cu intermitențe, pe cînd avea în șantier una ori alta din marile sale cărți, Călinescu a publicat cronici toată
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
vrea să nu se facă rău înțeles. Față de Lovinescu astfel de precauții abundă de la primul articol pe care i-l consacră: "M-am întrebat dacă aveam căderea să judec o operă etc." Sau: Aș vrea să înving simpatia ca să văd adevărul". Nu e simplă abilitate, căci părerea e ca deobicei netă: D. Lovinescu e un spirit minor. Dacă prin grație înțelegem lenea sufletului care nu zboară și nu se afundă, d. Lovinescu e un grațios". Nu mai ține de critica, dar
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
la acesta din urmă), ba chiar despre Crainic (prima cronică începe prin a relata o călătorie cu trenul, repetată cuvînt cu cuvînt în romanul Cartea nunții), detestat apoi cu tot atîta înaripare stilistică. Portretul mitologic al lui C. Stere din Adevărul literar și artistic e abandonat în Istorie. în schimb, lunga introducere epico-etnografică din capitolul Goga, nu există în cronica la volumul antologic din 1938. în general, în Istorie Călinescu își va reteza elanurile literare și va scoborî nivelul judecăților. Totuși
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
proaspătă, care ține loc de rezolvare a șaradei dinainte. Dar să mă întorc la ceea ce ne preocupă până la paroxism în această clipă, chestiunea deconspirării. De ce bagatelizez eu această temă, așezând-o aici, în zona derizoriului și a spectacolului jalnic? Aflarea adevărului despre trecutul comunist nu e o temă gravă, axială pentru lumea românească? Ba da, dar nu tratată astfel, telenovelistic, isteric, politicianist. Tratată astfel nu vom obține decât o confuzie și mai mare, decât o situație și mai încâlcită, decât o
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
preparată, hrană la conservă, uneori sleită, alteori deja mestecată, doar s-o înghiți, fără niciun efort, însă o hrană ce conține, în mod sigur, totdeauna, foarte multe ,e-uri" cu efecte perverse, de maximă nocivitate pentru mințile noastre. Un mic adevăr banal, un loc comun: cum există robi ai hamburgerului și ai cutiei de coca-cola de la Mc Donald's, tot așa există și o dependență de ,hrana vizuală" oferită de televizor. Iar cele mai frecvente și mai de succes feluri de
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
în el dorința de a cunoaște. Prejudecata aceasta a făcut ravagii în filosofie. Sursa ei e aceeași ca în cazul celei dintîi: pornirea spontană de a atribui altora o însușire pe care numai tu o ai. Aristotel a avut într-adevăr dorința cunoașterii, ba chiar vocația ei. Vocația i-o simți chiar și numai străbătîndu-i titlurile lucrărilor. Mînzului nu i-a scăpat nimic, de la fizică la chimie, de la botanică la zoologie, de la muzică la poezie sau de la politică la filosofie. Mînzul
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
partidului care a virat spre național-comunism și, firește, spre cultul impudic al altui lider), putem prezuma și aici o gelozie conținută. înțelegem "amărăciunea" poetei în fața valului de antisemitism, pornit chiar din sînul concepției internaționaliste ce părea inebranlabilă. Aici e într-adevăr o "trădare". Totuși de ce afirmația peremptorie, neînsoțită de argumente: "A echivala Holocaustul cu Gulagul e o eroare". Am mai spus-o și alte ori: acest izolaționism al Holocaustului, negreșit o crimă odioasă, nu e oare contraproductiv? Nu cumva e în
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
generație de tranziție. Se navighează în timp prin flashback-uri ce apelează la firescul nefiresc al dezvoltării în comunism, cu privațiunile și crizele aferente, cu stereotipuri și rebeliuni, cu rezistență surdă și umor proverbial. Se surprinde astfel mentalitatea maselor, fragilitatea adevărurilor colective, tragicomedia indivizilor confruntați cu lungul proces de adaptare la contexte și forme noi. Panorama rezultată este arareori încurajatoare, trăgând în subtext disperate semnale de alarmă la nivel privat, dar mai ales social și politic. În majoritate, Ego-Prozele se raportează
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
poate conduce la alcătuirea unei sinteze: efortul cronicarului literar înseamnă tot selecție, drămuire a verdictelor, încadrare în context, rezultatul în timp fiind o construcție unitară, nu un simplu mozaic aleatoriu." (p. 94). Totul e bine când se sfârșește cu bine... Adevărul fiind că sinteza trebuie precedată de analiză. Viziunea de ansamblu presupune o "muncă de teren" susținută, consecventă, o cronică atentă și aplicată a actualității, pentru a reține tocmai neperisabilul estetic și specificitățile artistice ale acesteia. Cum am putea vorbi despre
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
și căruia îi ține lornionul un prozator curios: "în ce ținut le e locașul? Ce limbă vorbesc? Cărui Dumnezeu se închină? Care credință e a lor? Cari le sînt temerile, cari speranțele, cari suferințele? Și acum Kaina juca. Da, în adevăr, era chiar sufletul primăverii dezlănțuit." Cît de bătrînă, și de plină de răspunsuri la întrebări care nu se mai pun e, după aproape o sută de ani, acea primăvară... Vara: "flăcăul ajunsese bărbat." Viața cu anotimpurile e a lui, cel
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
istoria științei, reluare a unor doctrine influente din logica de azi și din filozofiile de ramură, cartea ne readuce pe tărîmul ideilor generale, de miză universală, după ce ne-a impus aspra recluziune a studiului logic. Spuneam "aspră recluziune". Da, într-adevăr, fără cunoștințe elementare, relativ puține, dar solide, de logică formală, este dificil de urmărit pînă la capăt firul desfășurat de autor, fir care ne duce din labirintul unor probleme speciale spre spațiul deschis și vast al filozofiei. În întîmpinarea cititorului
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
în labirint, el explicitează, ca să nu rămînă neînțelese, gîndul unificator al tuturor acestor demersuri, altminteri separate, bine compartimentate. Acest gînd nu este altul decît acela al legăturii excepționale între o anumită filozofie - numită îndeobște filozofie analitică - și logică. Legătură într-adevăr excepțională, fiindcă împreună s-au născut și au evoluat acestea două. Vorbim despre filozofie și metodă analitică, despre analiză conceptuală și avem în vedere nu "dogmatica" unei anumite teorii, ci un anumit stil de gîndire care cultivă anumite valori (dar
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
infirmată de plano, însă noi considerăm că e mai curînd altceva. Prestigiosul premiu suedez comportă și condiționări extraestetice, sub egida a ceea ce se numește politically correct. Președintele Asociației Scriitorilor din Spania, Andrés Sorel, afirmă: Acesta este un premiu care, într-adevăr, încearcă să recompenseze calitatea scriitorului, dar, uneori, este supus unor condiționări de natură politică, socială, sau, pur și simplu, e vorba de scriitori traduși și cunoscuți, care au avut sprijinul Academiei regale Suedeze, iar alții nu intră în acest joc
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
toți cei pe care îi știm, voi începe o anecdotă. Co-vizionatorul meu comenta după cam 20 de minute: "Of, iar genul ăla de film independent american care se sforțează să imite stilul european". Vaietul emis nu duce lipsă de niscaiva adevăr, doar că europenii i-au acordat acestei pastișe atît de relevante "Camera d'Or" anul trecut. Povestea îi are în centru pe Richard Swersey (John Hawkes), un vînzător de pantofi (vă rog, nu gîndiți Al Bundy) divorțat și cu doi
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
vilegiaturistice, avem și partea a doua a răspunsului la depopularea galopantă a litoralului românesc. Cu prețuri aproape de nimic, micile companii specializate în curse charter au reușit să dea românului senzația că Europa a deveni azi a doua lui patrie. Într-adevăr, trebuie să fii masochist în ultimul grad să preferi unui avion comod bătălia cu șanse precare de supraviețuire de pe drumurile desfundate ale României. Dacă ai decis - cum mi s-a întâmplat de curând - să călătorești cu mașina de la Timișoara la
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
Patapievici divulgă falsul pe care se sprijină această răstălmăcire, republicînd integral articolul din 2002 și invitînd cititorul să compare textul inițial cu aberațiile pe care ziariștii români, în frunte cu Viorel Patrichi, le-au putut formula pe marginea lui. Într-adevăr, răstălmăcirea e vizibilă cu ochiul liber pentru orice om care poate citi cu discernămînt un articol de ziar. În rîndurile lui, Patapievici spune cu totul altceva: că în raport cu valorile unei Europe în care sîntem pe cale să intrăm, Eminescu nu mai
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
nu poate fi redusă nici la rasă, nici la limba, nici la religie, nici la un anumit teritoriu, nici la o uniune vamală și nici la apartenența religioasă: "O națiune este un suflet, un principiu spiritual. Două lucruri care, într-adevăr, nu sunt în fond decât unul, constituie acest suflet, acest principiu spiritual. Unul este în trecut, altul în prezent. Unul este punerea în comun a unei averi legate de amintiri; altul este consimțământul actual, dorința de a trăi împreună, voința
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
al retoricii religiei că activitate umană paradigmatica. Sau, în cuvintele lui Rorty, "luminismul și-a țesut mult din retorica sa politică în jurul unei imagini a omului de stiință că un fel de preot, drept cel care a realizat contactul cu adevărul deasupra omului, fiind "logic", "metodic" și "obiectiv"24. Estimarea pe care o face autorul american este ca, desi atunci a fost foarte eficientă, astăzi ea nu numai că și-a pierdut din utilitate, dar și poate fi interpretată ca un
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]