3,069 matches
-
Răsuci o țigară, în foița subțire... și‟i întinse punga, din piele de oaie, cu tabac lui tătâne-su, bătrânul Toma. Asta însemna că povestirea avea să dureze... ...Cum spuneam... de-o săptmană înduram, numa‟ colb și soare.. Nici măcar o adiere de vânt... Zăpușeală mare, mare zăpușeală, fără o fărâmă de nour... Cerul, parcă blestemat, rămânea tot gol și uscat... Era luni... Așa începu pădurarul povestirea cu un oftat adânc. Era‟n ajun de Sânt Ilie, după a 6-a duminică
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
grabă, parcă era fugărită de cineva din urmă... era parcă ceva neliniștit în aer... domnea totuși o tăcere adâncă și apăsătoare, care începu să mă strângă din toate părțile... Fumegarea amurgului s-a împânzit într-aceeași liniște neclintită de nici o adiere. După aceea s-a înnoptat și s-au aprins stelele într-un văzduh fără nouri. Până la răsăritul lunii mai era preț de un ceas. Înaintea mea se înălța, ca un munte întunecat și amenințător, dealul Movila Roșie. Am închis ochii
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o rână, apar printre ierburi înalte, printre crengi uscate, verdeață și bălării. Acolo‟s străbunii satului... Acolo‟i o lume, care a fost... În jur, țăcănit de lăcuste, păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde fără vreo adiere, fluturi albi mângâindu-le... gâze...Viața pulsează aici, cu zgomot măsurat, ținând de urât celor morți. - Ah, aici! ..tresări Anuca. În fața crucii, pe mormânt, un buchețel de flori de câmp, proaspete, puse acolo de un ceas, cel mult două... Un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
moartea, dar când se gândea la ea îi era frică. Amintirea agoniei lui îi mai stăruia încă în minte. - Odihniți-vă în pace, mamăică și matale bunicule... Dumnezeu să vă aive în paza Sa !.. Salcâmii se clătinau încet-încet, fără vreo adiere de vânt... așa se clatină ei mereu... fără vânt. Anuca se întristă când se gândi la toate lucrurile astea; la mama ei, la bunicul ei, la mirosul acela de crizanteme, care devenise atât de familiar atmosferei cimitirului, miros de lucruri
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe aproape trebuie să fie vreo herghelie. Smulse o mână de iarbă afinată și simți în palme sucul ei lipicios. Pungașii nu mai spuneau nimic. Stătuse și vântul. Rar se mai auzea pipirigul lovindu-și tulpinile la cea mai mică adiere. În cele din urmă, Bozoncea îl întrebă pe Oacă: - Mă, pământ de flori, zici că neică 1-a adus? - Da, spuse acesta, și se așeză pe vine lângă focul cel mic. - Să nu fie vânzare, că pe toți vă tai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-și. Nu ne va mira așadar dacă În paginile ce urmează se Întâlnesc fără a se Înfrunta dandy-i neoclasici cu cei ai avangardei, neoromanticii cu expresioniștii, autori și personaje deopotrivă, aflați uneori, ca niște giruete, În bătaia tuturor adierilor sau furtunilor. Țara nimănui: Între neoclasicism și avangardă tc "Țara nimănui \: Între neoclasicism și avangardă " „După esteți și decadenți, n-a mai rămas nici un termen care să-i caracterizeze pe dandy printr-un criteriu de generație. Și aceasta se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
în formă de fluture, făcut din jad verde. Înainte de a ne părăsi, cărăușii au dus sicriul pe malul Marelui Canal, astfel încât să vedem bărcile în trecere, de unde am putea obține ajutor. Arșița s-a înrăutățit și nu se simte nici o adiere de vânt. Mirosul de descompunere din sicriu e din ce în ce mai puternic. Ne petrecem noaptea sub cerul liber, chinuiți de căldură și țânțari. Eu și frații mei auzim cum ne chiorăie mațele. Mă trezesc în zori și aud în depărtare tropotul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cum celorlaltor fete le chiorăie stomacul. Susurul apei de la un pârâu din apropiere mă face să mă simt și mai însetată. Fetele încremenesc încet ca într-un tablou străvechi. Imaginea e alcătuită din copaci eleganți, joarde de viță-de-vie legănate de adierea vântului, frunze fremătânde de bambus și tinere fecioare. Mă tot uit la acest tablou, până când o siluetă mișcându-se ca un șarpe printre bambuși îmi atrage atenția. E An-te-hai. S-a întors cu o cupă în mână. Pașii săi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în robele aurii de Curte. Ne așezăm la locurile noastre, umăr lângă umăr, în spatele tronului. Câteva minute mai târziu sosește împăratul Hsien Feng. Se târăște pe platformă și se prăbușește fără suflare pe tron. Pare atât de fragil, încât o adiere de vânt l-ar putea face să cadă. Roba îi este încheiată în neorânduială. Nu s-a bărbierit, și pe față pare că i-au crescut niște buruieni. Kuei Liang este chemat să vină în față. Înfățișarea lui mă neliniștește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
An-te-hai se uită la mine cu o expresie uluită pe chip. — Sunt la fel ca toată lumea, îi zic. Nu mai există nici un loc în care să mă pot refugia. Ați făcut imposibilul, doamnă. A doua zi nu se simte nici o adiere de vânt. Razele soarelui răzbat printre norii subțiri. Merg în palanchin și gândurile îmi sunt mai liniștite. Cred că aș putea acum să mă gândesc la Yung Lu într-un mod diferit. Mă simt mai puțin sufocată. Inima mea acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
voi dormi peste noapte ? — Dacă nu s-ar fi dus totul de râpă, strigă deodată Teo Haiduc, mototolind frunza și aruncând-o pe covor. Nu e nevoie decât de foarte puțin pentru ca totul să se ducă de râpă. o singură adiere de praf amestecat cu sânge, o adiere pe care ai simțit-o de zeci de ori În nări, dar care, din cine știe ce motive, abia acum a ajuns să fie procesată de creier, e de ajuns ca să dea totul peste cap
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ar fi dus totul de râpă, strigă deodată Teo Haiduc, mototolind frunza și aruncând-o pe covor. Nu e nevoie decât de foarte puțin pentru ca totul să se ducă de râpă. o singură adiere de praf amestecat cu sânge, o adiere pe care ai simțit-o de zeci de ori În nări, dar care, din cine știe ce motive, abia acum a ajuns să fie procesată de creier, e de ajuns ca să dea totul peste cap. Spusese toate astea ca și cum n-ar fi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
roman al condiției umane, pe care o fixează Cel mai iubit dintre pămînteni; autoarea vorbește de „chei dostoievskiene”, despre asemănările de concepție a personajului feminin, despre tema comunicării și alteritate, laitmotivul crimei, revolta împotriva moralei, vina personală, revelarea foțelor malefice - „adierea altor lumi”, cum le spunea prozatorul rus. Nu doar asemănări, însă, pentru că, iată, Elena Loghinovski descoperă „paralele contrastive” în tema dragostei, în „comportamentismul” lui Preda față de „realismul” lui Dostoievski ori în omul fericit din Cel mai iubit dintre pămînteni față de
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
închipui pe autor lăudînd trecutul, în schimb ți-e la îndemînă să ți-l imaginezi criticîndu-l. Boia este un autor abil căruia spiritul critic i-a insuflat o mină malițioasă, a cărei expresie cultă e precumpănitor sarcastică. Mai mult, o adiere de îngăduință superioară îi însoțește considerațiile, Boia neavînd iluzii și nehrănind credințe, dar folosind trecutul ca pretext de desfășurare a inteligenței sale analitice, impresionantă prin ușurința cu care întoarce o temă pe mai multe fețe, dar înfiorătoare prin demoralizarea pe
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
s-ar transforma în vrejuri vegetale elastice, iar pietrele în mingi. Ironia însăși capătă un aer inofensiv, amabil: "Atențiune poate trece tot convoiul întregul convoi de cuvinte minele dedesubt stau cuminți o eventuală declanșare nu ar stîrni decît o ușoară adiere ironică o briză albastră de pescăruși ați împachetat amintirile voastre urîte le duceți în colțul enigmatic al gurii (vezi Mona Lisa lui da Vinci) podul va avea trepidații stelele furate iată vă curg din buzunare împrăștiindu-se înapoi pe cer
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
cu un „hohot clocotitor”. Cel mai adesea, însă, cadrul e stăpânit de o „tristețe mută”. Prin pudoarea indicibilă a simțămintelor, prin complicațiile sufletești, inhibitorii, ale personajului narator, nuvela După douăzeci de ani consună cu Adela, romanul lui G. Ibrăileanu. O adiere de lirism nostalgic învăluie evocarea unei iubiri eterice. O „viață pierdută” este și aceea a romanțioasei Bibița Garoflide, care se ofilește în orășelul-port unde numai pentru dânsa nu se întâmplă nimic. În pătimirile ei, declanșate de farsa crudă a unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
lent, permițând turiștilor să contemple marea, forfota multicoloră din piață, siluetele cenușii ale munților. Acum, sala rămânea nemișcată și, în lipsa aerului condiționat, te simțeai aici ca într-o cușcă de sticlă. Șirul dublu de geamuri nu lăsa să pătrundă nici o adiere, amortizând până și zgomotul împușcăturilor. Mesele erau aranjate, șervetele se înălțau ca niște mici piramide apretate. Liniștea și aerul închis aminteau de un muzeu pustiu, într-o după-amiază de iulie. O spadă mare, fixată pe perete, deasupra barului, sporea senzația
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
prin geamurile fără perdele, siluetele noastre ar fi fost vizibile în tot orașul. Dar magnetofonul, ascuns în spatele barului, a rămas în priză, așa că ascultam în întuneric fluxul și refluxul unui saxofon, a cărui melodie nu avea nimic agresiv. Era o adiere de note ostenite, care aluneca uneori, ca pe o lamă de ras, la marginea unei căderi, a unui țipăt, a unui suspin, revenind apoi spre o respirație ritmică și profundă care schița, în beznă, sfârșitul unei lupte, osteneala unui bărbat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
despre acea lungă zi însorită, o zi frumoasă de martie, a anului l945. Asta se petrecuse pe același drum, mai îngust pe atunci și desfundat de șenilele tancurilor. Aburul călduț, care urca din câmpurile scăldate în soare, se contopea cu adierile scurte, ce veneau dinspre locurile acoperite încă de zăpada îngrămădită la adăpostul hățișurilor. Locul era gol: nemții se retrăseseră, noaptea, grosul trupelor rusești era reținut de lupte mai la nord și avea să-și facă apariția pe drumul acela abia
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să plec în curând. Dar înainte să plec, voi avea timp să-ți spun esențialul. Ziua aceea de iarnă, pe care o văd și pe care o parte din mine începe deja s-o trăiască. O zi stinsă, străbătută de adierea înceată a fulgilor de zăpadă. Totul are să fie într-o bună zi la fel ca în clipa aceea de iarnă. Tu ai să te ivești din somnul înzăpezit al copacilor, la malul unui lac încremenit. Și ai să începi să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
crize convulsive tonico-clonice generalizate. În evoluția crizei se descriu 4 perioade : faza prodromală, aura, accesul convulsiv și faza stertoroasă. Faza prodromală cuprinde o serie de fenomene care pot apare cu minute, ore, mai rar chiar zile înaintea accesului. Aura (suflu, adiere) apare sub formă de tulburări cu diferite aspecte ce preced imediat accesul convulsiv, cu o frecvență de 40% din cazuri. În general fiecare bolnav are o formă clinică proprie de aură care îi anunță apariția crizei, fenomen important pentru ca acesta
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
de cozonac. (iv) o clasificare pentru limba română a fost făcută recent de Tănase-Dogaru (2007: 88-92), în funcție de gradul de semilexicalitate al substantivului N1: (a) substantive care denumesc unitatea (engl. unit nouns): un acces de gelozie, un act de voință, o adiere de speranță, un articol de îmbrăcăminte, o boare de vânt, o căpățână de usturoi, un colț de pâine, un cub de zahăr, o cutie de lapte, o dovadă de sinceritate, o felie de șuncă, un fir de nisip, un fir
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de zahăr, o frunză de varză, o rază de lumină, un fir de apă. (h) substantive care configurează o unitate numărabilă pentru substantive masive în poziția N2 (de obicei, substantive abstracte): un acces de gelozie, un act de voință, o adiere de speranță, un articol de îmbrăcăminte, o boare de vânt. După cum se poate vedea din exemplele de mai sus, masivele pot apărea în mai multe tipuri de sintagme pseudopartitive, nu doar în cele din această categorie. (i) substantive care denumesc
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
„...iar într-o vreme, Eminescu făcea parte din cei șapte ani de acasă era ca o adiere, ca un duh bun, ca un miros de floare a minunii, ca o poftă rebelă și contaminativă de frumos. El, Eminescu, ne aprindea cerul în culorile paradisului de gând și ne răpea cu dorul în grădina stelelor”. (Pr. Iosif Zoica
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
veșmânt de aramă. În depărtare se aude gălăgios un stol de păsări care s au încăpățânat să mai rămână. Ele se îndreaptă spre miază zi, abia zărindu-se pe cerul plumburiu. Norii fug, goniți de vânturile înălțimilor. Dinspre grădini, vin adieri cu miresme de crizanteme. Amintirea frumoaselor zile de vară se cuibărește în sufletul meu, învăluindu-mă cu nostalgia ei, cu speranța că ne vom mai bucura de lumina binefăcătoare a soarelui. Păsările, stând la înălțime, pe crengile copacilor, sunt primele
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]