3,016 matches
-
a fost același. Nimic nu a putut reproduce impresia de adevăr și puritate a unei adevărate păduri. Costumele create de Miruna Boruzescu erau pastorale și expresive, dar unde În spațiul liber din Franța se contopeau natural cu foșnetul frunzelor și adierea vântului, sub lumina reflectoarelor În teatru deveneau estetizante, la fel ca și jocul actorilor americani, care, fără colaborarea colegilor cu accent și umor francez (care nu au primit viză de lucru În SUA), era mai puțin expresiv. Livada cu vișini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de nebunie, s-a aflat permanent alături de el, la Nisa. Fratele meu și cu mine, pe atunci În vârstă de trei și respectiv patru ani, ne aflam de asemenea acolo cu guvernanta noastră englezoaică; Îmi amintesc cum zăngăneau geamurile În adierea ușoară a brizei și surprinzătoarea durere produsă de o picătură de ceară de sigiliu fierbinte pe degetul meu. Cu ajutorul flăcării unei lumânări (care căpătase o paloare Înșelătoare din cauza razelor de soare ce scăldau lespezile de piatră pe care stăteam În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și splendoare În acest spectacol, Încât, pe lângă el, reflexele romboidale, colorate, produse pe pardoseala pavilionului de Întoarcerea soarelui, păreau niște rubedenii sărace. O clipă mai târziu a Început prima mea poezie. Ce a declanșat-o? Cred că știu. Fără nici o adiere de vânt, simpla greutate a unui strop de ploaie, strălucind cu o extravaganță de parazit pe o frunză cordată, Îi făcea vârful să picure și ceea ce părea o globulă de mercur executa un glissando brusc În jos, pe vena centrală
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o prietenă generoasă, contesa Sofia Panin, ne-o pusese la dispoziție. În anumite nopți, când se Întețeau zvonurile despre apropierea unor asasini, bărbații familiei făceau cu rândul de pază. Umbrele zvelte ale frunzelor de leandru se mișcau cu prudență În adierea brizei marine de-a lungul unui zid palid, de parcă ar fi arătat spre ceva, făcând paradă că acționau pe furiș. Aveam o pușcă de vânătoare și un automat belgian și ne străduiam să ignorăm decretul conform căruia orice persoană ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
replică antifonică extrem de clară la poeziile mult mai puțin expresive pe care i le dedicasem odinioară. Prin cuvinte deloc pretențioase, al căror secret nu reușesc să-l descopăr, proza ei de liceană izbutea să evoce cu o forță răscolitoare fiecare adiere cu miros de frunze umede, fiecare fir de ferigă ruginie a toamnei din ținuturile din jurul St. Petersburg-ului. „De ce eram atât de bucuroși când ploua?“ a Întrebat ea Într-una din ultimele ei scrisori, Întorcându-se parcă la izvorul pur al
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
murit și tanti Mărioara la Craiova, unde era stabilită fiica ei Mioara. Unchiul Dumitru și tanti Mărioara au fost creștini buni, oameni de omenie, blânzi, răbdători, modești, cu suflete curate, plini de lumină, și au trecut prin viață ca o adiere cu bun miros. Poate că tocmai în aceste atribute constă taina creștinismului. Creștinul, practicându-și credința, nu se așteaptă la răsplată și la bine, dar prin munca, prin suferința și prin jertfa sa, el face ca alții să trăiască mai
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
un băiețel la care ține foarte mult. Mă privește lung și apoi mă întreabă despre crucea coptă de la gâtul meu, cadou de la Agneta (Pleijel), ca purtător de noroc în creația literară. Se face o rugăciune în tăcere și mâncăm, în adierea brizei venind dinspre mare, feluri delicioase pregătite de Eva. Apoi, episcopul vorbește despre programul nostru de la radio, care i-a plăcut foarte mult, la care au participat și actrița Agneta Ekmaner și Birgitta Trotzig. Era foarte cald, dar eu nu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dată să întreb de ce nu se taie plopul acela. 186 Când m-am trezit în dimineață aceea de sfârșit de martie bătea un vânt cald ce aducea miresme de câmp înverzit. Mugurii de plop erau uriași, cleioși și umezi. Sub adierea vântului de primăvară, odată cu răsăritul soarelui, îi auzeam cum se desfac. Intrasem în al cincilea an de când locuiam la țară și mă obișnuisem cu locurile, cu oamenii, cu viața simplă și lipsită de cel mai elementar confort. Aceste inconveniente erau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
meu este foarte potrivit. Zilele următoare voi nota câte ceva dintre acest ciudat prieten al meu. * În camera unde lucrez (s-ar potrivi să spun "cabinetul" meu, dar din motive obscure nu suport acest termen), se simte, prin fereastră, câte o adiere de aer filtrat de copaci bătrâni, cu aromă de tei, căldura mi se pare suportabilă, este numai bine pentru a-i face un portret. Vasile m-a întrebat ce-am făcut în "capitală". Am avut o bănuială și l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Satul, auzeam, a fost deportat. Cred că "deportat" este primul neologism pe care l-am învățat în viața mea. Știam că dincolo de Nistru era Răul. Seara, priveam fascinat la câmpia fără sfârșit. Vara, de dincolo, din adâncurile înfricoșătoare, se rătăceau adieri aromitoare de flori de câmp. Pe malul Nistrului, acolo, în lumina magică a lunii, se adunau flăcăi și fete, spălau caii și cântau în cor melodii atât de sfâșietoare și cu atâta patimă, chemându-se, pe patru voci, cu glasuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la ucis păsările! M-am lăsat iarăși ispitit să trag o raită pe malurile lacului Dorobanț, cel de dincolo de Ciric. Cu mașina fac doar câteva minute. Astăzi larga întindere de apă are culoarea cromului și este încrețită ușor de o adiere tăioasă. Acum câteva zile termometrul arăta zero grade, apa era înghețată, dar astăzi, când este mult mai frig, nu mai este gheață. Peisajul, cu dealuri moldovenești, lutoase, este dezolant și neprietenos; abia câteva tufe, pe jumătate uscate. Senzația este de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
piețe multicolore, invadate de roșii "foarte roșii", castraveți, vinete, harbuji gravi, cu burta umflată, struguri opalini, mineralizați, chipăruși, oameni cu ferăstraie sub braț, așteptând să fie chemați la tăiatul lemnelor, coșari din alte vremuri, țigănci hoațe, câini "comunitari", de pripas, adieri de pește, ciuperci cărnoase, gâște gălăgioase, găini amorțite de prostie, larmă, acordeoane, înjurături, veselie, bețivănie. Destul. Punct. Sunt înclinat spre o nepermisă visare. Sunt năpădit de sentimente și îmi vine greu să pricep altceva. De pildă, de ce mă întristez când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sclaviei la alți români. Îi descopereau pe Octavian Goga, Lucian Blaga și Mircea Eliade. Nouă toate acestea ne intrau firesc în metabolismul intelectual, erau istorie oficială și, tocmai de aceea, istorie banală, neinteresantă, nerevelatorie. În schimb, spre noi venea o adiere mult mai seducătoare. Ea n-avea nimic de-a face cu național-comunismul. Această adiere avea sunet Beatles, imagine Hendrix, emblemă Angela Davies, era populată cu mulțimi de hippies. Avea filosofie marcusiană, leagăn american și baricade franțuzești. Era o adiere de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Nouă toate acestea ne intrau firesc în metabolismul intelectual, erau istorie oficială și, tocmai de aceea, istorie banală, neinteresantă, nerevelatorie. În schimb, spre noi venea o adiere mult mai seducătoare. Ea n-avea nimic de-a face cu național-comunismul. Această adiere avea sunet Beatles, imagine Hendrix, emblemă Angela Davies, era populată cu mulțimi de hippies. Avea filosofie marcusiană, leagăn american și baricade franțuzești. Era o adiere de generație. Un ritm ce răspundea celui interior și ne ademenea spre alte tărâmuri. Plecările
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
o adiere mult mai seducătoare. Ea n-avea nimic de-a face cu național-comunismul. Această adiere avea sunet Beatles, imagine Hendrix, emblemă Angela Davies, era populată cu mulțimi de hippies. Avea filosofie marcusiană, leagăn american și baricade franțuzești. Era o adiere de generație. Un ritm ce răspundea celui interior și ne ademenea spre alte tărâmuri. Plecările în Occident erau posibile. La chioșcuri se vindeau reviste franțuzești, nemțești și englezești (de stânga, e drept). Am prins din plin generația în bluejeans și
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
vremile apuse. După protocolul întâmpinării, o zbugheam repede la zbenguielile mele. Și totuși bătrânica asta intrase în liniștea și bucuriile simple pe care le-am avut atunci. Nici n-am știut când a murit. A dispărut pe nesimțite, ca o adiere, ca o umbră a copilăriei mele. ALEXANDRU ARȘINEL Nu, nu e vorba de directorul Teatrului de comedie „Constantin Tănase”, ci de unchiul său, învățătorul Al. P. Arșinel, născut în anul ce trăgea cortina peste veacul care abia trecuse și deschidea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
e să te scoli și să faci ceva, orice... Starea de urgență e cu totul firească de la o anumită vârstă. Pentru azi s-a anunțat caniculă, peste 33 de grade la umbră, Parisul geme de căldură. Nu se simte nici o adiere de vânt, poluarea atmosferică e maximă. — De ce nu scrii și despre oamenii politici? mă interoghează Pastenague, fără să-i pese de starea mea sufletească. Lui nu i-o fi cald? E drept că mă așezasem deja în fața computerului și-mi
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
clare, cum ar fi jeepurile, bodyguarzii și lipsa banilor românești din buzunare. Generozitatea, atunci cînd se întîmplă, nu vine ca o atenție față de cel năpăstuit, fie el vînzător de semințe, cerșetor sau spălător de parbrize, ci are rolul unei plăcute adieri de vînt aplecată asupra propriei persoane. Cel ce dă se simte minunat nu fiindcă a dat, ci pentru că au văzut cei din jur că a dat. Dacă a dat înseamnă că lumea pricepe că are de unde. Faptul că moneda indigenă
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
se așterne paralel orizontului, se re-poziționează întinzându-și trupul plan în somnul fără foșnet și murmur de mișcări al morții. Mă apropii pimejdios de viziunea stingerii viitoare a vieții celui care trăiește acum fiind prețuit deplin de mine și simt adierea trecerii sale spre atemporal cum dăruiește paloare conștiinței mele pre-vestindu-i inevitabila pierdere ce va trebui să o îndure și ea. Știu că această clipă fatală va sosi peste sufletul meu, dar nu știu când și unde va lovi în viitor
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
liană ce mi-a încolăcit spiritul deja golit de miez. Mă prăbușesc într-un abis de lumină sângerândă și, într-un icnit final, percep pătrunderea șarpelui cu sursur seducător în ochii mei larg deschiși, precum ochii celor morți. Și nici o adiere nu-i va închide vreodată, nici o briză nu îmi va dărui clipe de liniște neantică. Asfixierea sufletului generează o suferință ce depășeșete orice presiune îndurată în viața terestră. Este o durere ce cumulează toate rănile posibile pentru a le amplifica
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
se întinde și asupra animalelor, cal bolnav, bou melancolic, leu în cușcă. Tuberculos, Traian Demetrescu are o mare ascuțime senzorială, și beția până la leșin de trandafiri într-o grădină pare o pagină a unui Anghel delirant: " La cea mai ușoară adiere, rozele se scuturau, colorând pământul cu petalele lor albe, roșii, galbene. Grădina era plină de aceste flori care creșteau și mureau cu o repeziciune uimitoare. Nu le culegea nimeni; erau lăsate în pace; să trăiască și să moară, atât cât
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
23.Unește cuvintele cu același înțeles: 24.Subliniază semnele venirii toamnei: este cald, se îngălbenesc frunzele, ploua des, cade roua, pleacă păsările călătoare, cade brumă, vremea se răcește, ninge, înmuguresc pomii, animalele își fac provizii. 25.Desparte în silabe cuvintele: adiere: ruginii: frunzulița: părticică: aricii atenți: 26.Completează cu „să” sau „s-a” , care se potrivește: „Costel a luat undita cea nouă și dus la pescuit. Acolo întâlnit cu prietenii de școală. Ei au stat până inserat. Cand întors, mama supărat
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
și tanti Mărioara la Craiova, unde era stabilită fiica ei Mioara. Unchiul Dumitru și tanti Mărioara au fost creștini buni, oameni de omenie, blânzi, răbdători, mode ști, cu suflete curate, plini de lumină, și au trecut prin viață ca o adiere cu bun miros. Poate că tocmai în aceste atribute constă taina creștinismului. Creștinul, practicându-și credința, nu se așteaptă la răsplată și la bine, dar prin munca, prin suferința și prin jertfa sa, el face ca alții să trăiască mai
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
textul următor: „Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Enumeră florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar enumeră florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprâncenele, mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mângâietori. Cine trânti poarta? - Credeam că s-a
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
peisajul mirific realizat în primele două versuri, de personificarea mioarei năzdrăvane care vorbește și se înțelege cu oamenii, comunicând print-un limbaj comun, este completată de aceste două portrete. Tot elemente de basm constituie și fluierele care cântă singure, la adierea vântului, sau oile care, auzindu-le, se vor strânge și "îl vor plânge" pe păstor "cu lacrimi de sânge". Mai presus de toate acestea se află însă alegoria morții prezentată ca o nuntă de proporții cosmice, fantastice. Ca și în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]