6,618 matches
-
Călinescu. Și aceasta se simte în stil, în enunțare. Nici o volută, nici o grațiozitate gonflabilă. Acest om sentimental și-a reprimat cu duritate sentimentalismul, până a ajunge la cealaltă extremă, uneori dezagreabilă: uscăciunea. Ariditatea, chiar platitudinea acestor Amintiri din copilărie și adolescență (concepute sub forma unei "scrisori" despre el însuși în anul 1911, publicate postum în Adevărul literar și artistic, 1937- 38) vin în contradicție cu obiectul relatării, dezvăluind pe omul pudic și sobru, deloc amabil cu sine, ori, de ce nu, pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu toate gesturile adolescentine subadiacente, dezvăluie un alt suport al aventurii sale. Handicapat sentimental, frustrat erotic, aproape bătrânul personaj simte nevoia unei compensatoare iubiri ivite într-un moment de criză. Pentru această interpretare ne putem sluji de un detaliu: în adolescență, Codrescu fusese îndrăgostit de mama Adelei. Adela seamănă acum cu mama sa. Dragostea sa ar putea fi socotită deci și ca o plonjare în trecut, o întinerire cel puțin simbolică. Așa se explică gesturile lui juvenile, consumate însă în interior
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cât și pe latura culturii, mai cu seamă prin intelectualitatea lor elevată și subtilă, lipsită de orice prețiozitate, de orice afectare. Ion NEGOIȚESCU, Istoria literaturii române, Editura Minerva, București, 1991, p. 126. Din 1911 datează niște Amintiri din copilărie și adolescență, publicate postum, în care se înfățișează ca un erotic precoce, cazuist, și cu un temperament neliniștit de revoluționar cu predispoziții fanatice, dar numai în idee. Amintirile sunt o mărturie esențială asupra mentalității tinerilor generoși de la finele secolului al XIX-lea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vorbind, toate astea mi se par niște fleacuri lipsite de importanță, dar la vârsta de patruzeci de ani îl privesc pe vechiul meu prieten de vreme bună, cititorul general, ca pe ultimul meu confident contemporan; înainte de a fi părăsit anii adolescenței, unul dintre maeștrii cei mai interesanți și mai fundamental lipsiți de infatuare din câți am cunoscut vreodată mi-a cerut imperativ să urmăresc statornic atragerea bunăvoinței și toleranței printr-o relație cu cititorul, oricât de ciudată sau de îngrozitoare ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
gata a fi scoși și de a-mi aminti, fără efort, de o întreagă legiune de factori atenuanți (și „atenuare“ nu-i termenul cel mai potrivit). Pot să-i condensez pe toți într-unul singur: Pe când se afla la jumătatea adolescenței, pe la șaisprezece-șaptesprezece ani, Seymour nu numai că învățase să-și controleze dialectul nativ, multiplele manierisme ale vorbirii newyorkeze neelegante, dar își însușise deja vocabularul lui adevărat, luminos, poetic. Și atunci vorbirea lui non-stop, monologurile, discursurile lui începuseră să ne placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
poemele fratelui meu îndepărtate din perimetrul meu îngust, măcar pentru un timp. Mă simt vag ars, pârjolit de ele, pe o suprafață mare. Și pe baza unor argumente care mi se par foarte solide: în cea mai mare parte a adolescenței sale și apoi ca adult, Seymour a fost atras întâi de poezia chineză și apoi, la fel de profund, de cea japoneză, într-un fel în care nu a mai fost atras de nici o altă poezie din lume. N-am cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
treizeci și unu de ani. A-l aduce chiar până la această vârstă destul de crudă o să-mi ia multe, multe luni, sau poate că ani, la viteza în care merg. Pentru moment, o să-l vedeți aproape exclusiv în copilărie și în adolescență (dar sper că niciodată ca pe un băiețandru). Cât sunt alături de el pe pagină, voi fi și eu copil sau adolescent. Dar voi fi permanent conștient și, cred, așa va fi și cititorul, chiar dacă într-un mod mai puțin subiectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
între noi, doi copii evident „urâței“. Doamne, chiar că eram urâței! Și, cu toate că înfățișările noastre „s-au îmbunătățit considerabil“ cu vârsta și pe măsură ce fețele ni „s-au împlinit“, trebuie să afirm și să reafirm că în copilărie, la pubertate, în adolescență, oamenii serioși care ne priveau încercau un șoc la prima vedere. Vorbesc, desigur, despre adulți, nu despre alți copii. Copiii nu se lasă ușor șocați - în orice caz, nu în felul adulților. Pe de altă parte, majoritatea copiilor nu cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
bun instrument muzical imperfect pe care l-am ascultat vreodată. Repet, totuși, că aș prefera să amân această descriere. Pielea lui era măslinie sau, cel puțin, la ultima limită sănătoasă a lividității, și era extrem de curată. A trecut prin întreaga adolescență fără să aibă vreodată un coș pe față, ceea ce mă nedumerea și mă irita în același timp, pentru că și el mânca, la fel ca și mine, aceeași cantitate de nutreț de vite - sau ceea ce mama noastră numea Alimente Nesănătoase Pregătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Norfolk îmbrăcate de figurile publice americane. Adică, dacă nu mă simt atras de personaj de la bun început, jacheta pune capac. Mă determină să presupun că orizontul individului se lărgește al dracului de repede pentru gustul meu. Să mergem înainte. În adolescență, Seymour și cu mine ne îmbrăcam foarte dichisit, fiecare în felul lui. E puțin curios (puțin, nu foarte) că puneam atâta preț pe îmbrăcăminte, deoarece în copilărie fuseserăm îmbrăcați mulțumitor, dar nepretențios. În primii ani ai carierei noastre radiofonice, Bessie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ați fi știut că s-a arătat bine crescută, dar foarte distantă față de vânzătorul care s-a oferit s-o ajute în alegere. Dar să ne întoarcem la felul în care ne îmbrăcam în tinerețe. Încă din primii ani ai adolescenței, am început să ne cumpărăm singuri hainele, independenți atât de Bessie, cât și unul de celălalt. Seymour, fiind cel mai mare, a fost primul care s-a rupt de sub tutela maternă, iar eu, când mi-a sosit momentul, am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cum gâfâia. Era al naibii de amuzant să-l văd că gâfâie. Am terminat și cu asta. Sau, mai curând, a terminat ea cu mine. Spiritul meu s-a împotrivit întotdeauna, fundamental, oricărui fel de sfârșit. Câte povestiri am rupt eu, din adolescență și până acum, numai pentru că aveau acea structură obsesiv cehoviană pe care Somerset Maugham o numește „un început, un mijloc și un sfârșit!“Treizeci și cinci de povestiri? Cincizeci? Una dintre rațiunile pentru care la douăzeci de ani am renunțat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Își amintea de el. Gligori a fost Însă călcat de tren, când abia Îi dăduseră tuleiele și-i Înflorise mustăcioara subțire, ca spicul de ovăz, sub nas. Odată cu el s-au năruit atâtea vise ce i-au năpădit copilăria și adolescența. Când Îi veni sorocul și sânii Îi dădură-n clocot, părinții Începură să-i caute pereche potrivită. Tatăl său, de care Mașa se atașase trup și suflet, muri și el neașteptat, fără să-și vadă odrasla măritată. Iar mama ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
respins, de la bun Început. Nu l-am plăcut niciodată. Era prea posomorât. Pur și simplu nu era ca un copil normal. Îl apucau niște crize de furie Îngrozitoare. — Ei, toată lumea are o istorie În spate, spuse Sammler. — Cred că În adolescență am tras concluzia că frate-meu urma să fie pe invers. Am crezut că e vina mea, că eu eram așa de curviștină Încât a ajuns să Îi fie frică de fete. — Serios? Ei, eu Îmi aduc aminte de ceremonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
știi la ce m-am gândit, Barbara? La verdețuri proaspete învelite într-o pânză albă și curată. La ciuperci abia scoase din pământ. Vorbesc serios. Era comestibil. Se spală pe cap în fiecare seară. Închipuie-ți! Strălucea de curățenie. Vanitatea adolescenței, probabil! Sau nu, poate anxietatea ei. Propriul corp e deocamdată o jucărie nouă: n-a învățat încă să-l trateze cu delăsarea indiferentă a adulților. Povestea ei se ducea înapoi pe terenuri cunoscute. Auzisem rapsodia părului cel puțin de cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
foarte mulțumit că Sheba se află aici“. Eu și Marjorie am fost crescute în cultul bisericii anglicane, dar nici unul dintre părinții noștri nu era în mod special pios, așa că e un mister de unde și-a luat Marjorie gena religioasă. În adolescență, i-a cunoscut pe cei de la Ziua a Șaptea prin intermediul lui Ray, un tip cu care ieșea la vremea aceea. Ray a plecat până la urmă să muncească la o companie de petrol în Arabia Saudită, dar Marjorie a rămas cu biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Numai partea de pietrărie costase probabil zeci de mii de dolari, iar lui Mike nimic nu i se părea mai fără rost decât să cheltuiești bani pe pământul de sub picioare. El prefera țărâna sau iarba moale, dacă era disponibilă. În adolescență, Mike făcuse camping pe prețuri de nimic - nu plătea decât sacul de dormit din nailon și conserva cu fasole. Niciodată nu avusese cortul lui; plafoanele îl interesau la fel de mult ca și podelele. Într-o noapte perfectă de vară, toate visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vorbise de rău în fiecare minut din următorii treizeci și cinci de ani, până când Drew și-a făcut apariția la ușa lui Ellis și l-a declarat pe acesta diavolul în haine de flanel. Se părea că fiul lui Ellis își petrecuse adolescența și restul anilor, până la treizeci și ceva, străduindu-se să fie tot ceea ce Ellis nu era, inclusiv vegetarian, liberal și un continuu rătăcitor. Fusese înscris la șase facultăți, își schimbase tot timpul specializările și avusese tot felul de slujbe până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trufașele armuri ale sufletului, un soldat și-a smuls un os să-l așeze ca jertfă în altarul casei. Dintr-o dată niște guri strâmbe strigau nume de mame, de tați, neveste și copii. Orașul rămase încoronat până la ziuă în doliu Adolescență Etapele se succedau într-un ritm accentuat; primii bani, prima țigară, primul contact sexualultimele noastre griji erau sida și cancerul. Ca toți puștii râvneam la acest paradis unde puteam acționa și alege fără să cer voie. Iubeam cu inima neînsetată
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-l ridic, am privit-o atent. Aveam impresia că sub gleznele ei groase, pantofii cu talpă neagră subțire, plesniți și uzați, erau incapabili să-i suporte greutatea. Doar adîncitura din spatele genunchilor părea oarecum mai feminină, aruncînd o umbră de puritate. Adolescență ce se pregătește să iasă din rînduielile ei... Cred că-și dădea seama de privirile mele, căci tendoanele i se Încordară. Am ridicat bilețelul și l-am pus În buzunar, am strîns ziarul, mi-am băgat blocul de foi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lada cu jucării. A urmat vremea pe care cântecele din categoria „The best of Romanian communism” ar fi numit-o Uteciștii eroi, comuniștii de mâine. Trecerea de la pionierat la UTC (Uniunea Tineretului Comunist) a fost și saltul de la copilărie la adolescență, de la wonder world la impactul teribil al ieșirii din găoace. Spre deosebire de mândria mea din prima zi de pionierat, motivația de bază la intrarea în UTC a fost aceea că urma să-mi petrec mai mult timp cu secretarul acesteia, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mă refugiez pe pământul viu al copilăriei mele. De atunci nu m-am mai mișcat de lângă ei. Mă atrăgeau perceptiv, tactil, olfactiv. Am scăpat, prin apropierea fizică de ei, de forma senzorială a rasismului. În rest, mă convinseseră filmele de adolescență, mai ales cele cu Sidney Poitier. Poate că o să regret toată viața că nu am făcut dragoste cu un bărbat răcoros, cu pielea ca pământul fertil. Sau măcar că nu am stat în brațele unuia care să-mi placă, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ei mare? Ce drept la curiozitate îi mai dăm unui bătrân? Singurul loc danez în care mi-a fost bine fără jale a fost Christiania. Acolo am regăsit două lumi. Pe cea de la Sâncraiul copilăriei mele și pe cea a adolescenței mele. O cazarmă ocupată de hippies în 1968 și rămasă în posesia lor. Old hippies, groenlandezi neadaptați, bărbați sau femei, fugiți o vreme de acasă, din confortul stereotip și plictisitor, universitari exotici, studenți mai săraci. Copiii bătrâni ai anilor ’70
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-le ca niște boschetari libidinoși cum treceau între universitate și bibliotecă. Le știam deja după pași. Unele pășeau elastic și încrezător; simțeai arcuirea pulpelor în rochiile lor strâmte și bucuria de a fi femei, femei adevărate. Altele țopăiau, într-o adolescență întârziată, treceau în gașcă cu alți studenți și erau mai gălăgioase. Încă nu se descoperiseră, încă nu erau femei și încă n-aveau pic de tandrețe. „Tandrețea vine numai cu suferința, domnule coleg, zicea Tămaș. O femeie trebuie să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fetițe, pileală și săpat gropi. E fain că ai asta în cap, aspectul ludic. În anul I, și eu am avut o viață mai aventuroasă: tatonări destul de inocente de altfel, despre o viață mai boemă și mai depărtată de remote-controlul adolescenței. Apoi m-am împrietenit cu Adi și am devenit sobră: seminarii, bibliografii, hai, câte un whist și câte un chefuleț mititel și decent. De fapt, la mine, vârful de sarcină în materie de „destrăbălare” a fost atins în liceu, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]