79,378 matches
-
Kilometrului 0 îl văd pe ofițer pătrunzînd în piață în pas de defilare, imitînd pasul militarilor care l-ar fi însoțit pe răposat a doua zi... un pas de paradă, care, acum, la unu noaptea, în tăcerea nopții și în aerul ei... pare caraghios, o înscenare de teatru de după miezul nopții; oricum ceva neobișnuit, ceea ce îl face pe unul din spectatori să le spună celorlalți, - haideți după el, beat nu e, circ nu e, trebuie să fie ceva... abia a doua
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
știi sigur, ca și de ceea ce îți aparține în mod cert. Să fie acesta ecoul sufletului aventuros al unor strămoși? * "Adjectivul omoară dacă nu dă viață" (V. Huidobro). * Scopul, orice scop se poate umple de așteptare precum un balon de aer și chiar să crape sub presiunea acesteia. * Dacă marile adevăruri, marile sentimente, marile trăiri cedează locului comun, nu este acesta un motiv suficient pentru a-l reconsidera, pentru a ne teme de el? * Politețea arogantă: teribilul ei succes se datorează
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
începutului de secol pare o școală de provincie, nu pentru că nu s-ar face serios carte, ci pentru că Warren nu îl evocă defel cu obișnuitul entuziasm al cuiva mîndru de formația sa, de dascălii pe care i-a întîlnit, de aerul intelectual pe care l-a respirat. Becoming What One Is nu e deloc obișnuita carte de memorii, și prin "obișnuită" vreau să spun narcisistă, auto-justificatorie, angajată în patosul propriei interiorități. Warren nu e încîntat de spectacolul propriului sine, ci mai
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
chipuri pe care se citea extazul, se bulucea la poarta mănăstirii să petreacă două înalte fețe bisericești care tocmai îi vizitaseră. Slugărnicia, adorația tâmpă, prosternarea imbecilă și un fel de sexualitate difuză, evident rău plasată în context, dădeau scenei un aer de solemnitate deșucheată. Inutil să descriu chipurile unsuroase, de prim-secretari de județ, ale celor doi șefi în sutană, tolăniți cu dosurile lor largi și puhave pe canapeaua unei limuzine al cărei lux era menit, desigur, să aducă la apogeu
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
critice incitante încă de la titlu. Liviu Papadima știe cum să provoace la lectura unui text dificil prin asocieri promițătoare, plasându-l pe Vergiliu lângă Spielberg, vorbind aici de "Încurcături platonice" ale genurilor, colo de "neseriozități" și ploconeli, totul cu un aer amuzat și serios deopotrivă, în acord cu acel Zeitgeist pașoptist, "cabotin", "eroic și suav", al unor vremuri în care totul era făcut "pentru ca posteritatea să stea liniștită degeaba". Literatură și comunicare dovedește că și o teză de doctorat poate oferi
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16427_a_17752]
-
băut o cană de lapte de ren muls chiar de soția intendentului hotelului, - o laponă tăcută, luată de nevastă de tânărul englez, un blond finuț, având în grijă hotelul de turiști, modern, cocoțat pe niște stâlpi negri de bazalt cu aerul unei confortabile locuințe lacustre. Lacuri și aici, ca în toată Finlanda. O puzderie, peste tot. Apă limpede, albăstruie, rece ca gheața, în adâncul căreia înoată pești capabili să reziste la temperaturile cele mai joase și care - se spune, peștii în
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
luăm vasul și să mergem direct la Copenhaga și de acolo, prin R.D.G., Berlin, spre patrie. Ne plimbam amândoi pe străzile orașului de pe coasta de vest, vizavi de a Suediei. Un oraș animat, plăcut, mai simpatic decât Helsinki cel cu "aerul slav". Când, plimbându-ne pe una din străzile centrale - până la plecare, mai aveam vreo cinci ore, se pleca seara, - deodată îmi veni în gând promisiunea traducătorului că ne va trimite ceva mărci la Turku să putem vedea și Stockholm-ul. Drept
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
lume: intelectualitatea americană din anii '30-'60, grupată în bună măsură în jurul revistei Partisan Review. Pe lîngă mai sus amintitele doamne, între acești intelectuali se numărau Edmund Wilson, Philip Rahv și Lionel Trilling. M-a atras puternic la acest grup aerul lor de frondă - atît de necesar în atmosfera anilor din preajma războiului - dar poate mai ales profilul lor moral, mai curînd decît cel intelectual. Hannah Arendt e fără îndoială un nume de notorietate în Europa și în România, dar McCarthy, Rahv
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
ciudat o atmosferă agitată de carnaval, un carnaval funebru, o sărbătoare funebra. Marile cataclisme, se știe, excită lumea, oamenii, le dau senzația că există cu adevarat, că trăiesc, desi precar, sau poate tocmai de aceea. Lipsurile vitalizează lumea dîndu-i un aer de panică deșucheata. Incendiul Expoziției din centru. Cînd luminile s-au stins brusc și lumea circulă prin beznă, instinctele trezindu-se. Numitul Caravia care observa: pe întuneric totdeauna devenim puțin infractori... * Somnul este singura afacere privată. Hitler. Citat scos din
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
am ales: Trilogie belgrădeana la Teatrul "Bulandra" (Sală "Toma Caragiu"). Pe drum mi-am dat seama că n-am făcut nici o rezervare și că s-ar putea să nu găsesc bilet. Mă incită într-un fel toată povestea asta cu aer studențesc. Mă și vedeam mituind o plasatoare care imi oferea, generoasă, în schimbul sumei primite, un loc pe scări. Bine și-așa. Am ajuns la teatru cu un minut doar înainte de oră 19,00, ora începerii reprezentației. Am tras cu un
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
are fler în a propune piese actuale, foarte percutante și, în orice caz, în premieră la noi. Cele două spectacole la care mă refer sînt tratate însă cumva sub miza textului, într-un registru, hai să-i spunem, minor. Un aer de Casandra străbate Trilogia belgrădeana, montare realizată cu o echipă de actori tineri, unii fără angajamente ferme într-un teatru de stat. Energia spectacolului este dată de fiecare în parte, fără să poți notă apariții în sine remarcabile. Spiritul dialogului
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
somptuoasa a egoismului. * Între atîtea promisiuni pe care viața, în chip oribil, le-a spulberat, una dintre puținele pare a se confirmă: acea potrivit căreia orice senior își găsește, la nevoie, scutierul. * Toate scadentele existenței tale capătă, tot mai nemilos, aerul de simbol al scadentei finale. Sînt aluzii, preparative, semne. Sau repetiții în vederea Marelui Spectacol ultim... * Artistul, se zice, se vrea mai mult admirat decît iubit. Dacă ar fi un demiurg veritabil, ar prefera iubirea. * Oricît de subtilă ar fi, vorba
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
cinică, mocnirea disperărilor și a eșecurilor în spatele zîmbetelor metalice, ispita morbidului ca mod de a trăi, capătă pe scenă accente acute. Spiritul ludic devine tușa dominantă pentru întregul "tablou", nelăsînd situațiile să fie superficial grele sau melodramatice sau să aibă aerul superficialului. Doamna Rosepettle (Iarina Demian) pare să fie eminența cenușie a unui ritual sinistru în sine, pe care-l dezvoltă nonșalant și autoritar. Și trecutul și prezentul sînt purtate la vedere ca forme ce închid viața, la propriu sau la
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
atât de multe pentru a căpăta renumele discutabil al unui homme à femme, totuși destule pentru a ști despre ce anume este vorba, pentru a putea vorbi în cunoștință de cauză." Asemenea declarații sunt jenante, chiar dacă autorul le face cu aerul că se pune cu abnegație la dispoziția științei. Cu toată diplomația la care recurge, se simte plăcerea lui de a vorbi despre sine: "Poate ca efect al propriei mele biografii sau poate pentru că, scriitor fiind, mă simt legat de cuvinte
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
Supremă de Justiție a amînat să dea sentința în două procese de maximă importanță, dosarele "Otopeni" și "Țigareta II". Cronicarul preferă să ignore faptul că amînarea acestor sentințe ar avea vreo legătură cu schimbarea puterii, pentru a nu avea cumva aerul că suspectează independența justiției române.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
existența noastră obișnuită seamănă cu acel produs revoltător al cinematografului, cu acel vis urît, acel spectacol crispat care se numește Mikey-Mouse? Cum putem noi rîde la spectacolul lighioanelor acelora care se deformează și se refac fără încetare, trimițîndu-și membrele prin aer, decapitîndu-se și reîntregindu-se, descompunîndu-se și recompunîndu-se, cum putem face haz de această înfiorătoare dezagregare a unei imagini de ființă, cînd Mickey-Mouse-ul nu e, poate, decît caricatura propriei noastre mizerii și descompuneri trăite". Dacă ignorăm tonul acid, putem observa că avem
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
se mișca în timp ce vorbea febril, de astădată în limba germană... Era îmbrăcată într-o rochie simplă de stambă, fiind vară. Era și mai slăbită după accident. Avea la subțiori smocuri galbene de păr lipite de sudoare, ceea ce îi dădea un aer provocător. Pe brațul stîng poartă un manșon de ghips care îi joacă pe antebraț ca o brățară foarte largă, semn că bandajul e pus de mult și că trebuie scos ori înlocuit. Ghipsul, murdar, cu ceva scris pe el cu
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
URSS - sau Münzenberg și Artur London în Franța) am înțeles că ei construiau ISTORIA fără să știe ce creează și în special ce vor lăsa în urma lor. Ei reprezentau "primul cerc" al unui butoi cu pulbere care a aruncat în aer Secolul al XX-lea, începînd cu 1917 în Rusia și 1933 în Germania. "Al doilea cerc" era reprezentat de... Istorie! "Istoria - era de părere Husserl - nu este altceva decît mișcarea vie de solidaritate și de implicare mutuală a formării de
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
artist și al unei generații. L-am cunoscut pe Gheorghe Cozorici într-un octombrie sau noiembrie mohorît. Era 1993. Tîrgu-Mureș. Se sărbătorea "promoția de aur" a teatrului românesc. Treizeci și șapte de ani de la absolvire. Două zile am respirat același aer cu George Constantin, Gheorghe Cozorici, Silviu Stănculescu, Sanda Toma, Mircea Albulescu... Lipseau deja Amza Pellea, Silvia Popovici, Gina Patrichi... Mă uitam pe scenă la cei prezenți și refăceam, din memorie, locurile goale. Trei cuvinte mi-au trecut prin minte: geniu
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
Sînt foarte tușată de comportamentul lor. Toate discuțiile sînt în jurul lui Ghiță și a teatrului. Toate. În general astăzi oamenii de teatru își risipesc energiile în tot felul de fapte mărunte, de pălăvrăgeli lungi și ineficiente, de discuții interminabile în aerul de nerespirat al cîrciumilor sau al spațiilor de regrupare. Dar nu despre teatru se vorbește, despre ce se întîmplă în mintea artiștilor, despre ce se joacă la Craiova sau în lume, ce s-a mai scris, care sînt curentele. Se
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
în ordinea construcției, i se pot reproșa destule (formulă în două episoade nu e dintre cele mai eficiente, multe lucruri se repetă, declarațiile martorilor colaterali și ale istoricilor invitați lasă, uneori, impresia de lipsă de relief și de plasticitate, un aer de terna prolixitate planează asupra unor porțiuni). Dar, dincolo de toate, Strumă fascinează prin formidabilă substanță (umană, ficționară, filosofica) a poveștii. După ce aparatul glisează peste sutele de nume săpate în piatră ale celor morți pe Strumă, îl vedem pe unicul supraviețuitor
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
despre "competența literară a apei (care) pare acum totală" despre "sentimentul conceptual (care) provoacă o inundație, interpretul înotând de îndată într-un limbaj acvatic", sau chiar despre "clipocitul acvatic al conceptelor"... Treptat, cercetarea universului imaginar al liricii pillatiene capătă un aer, ca să zicem așa, agonal și epic, pe măsură ce opera oferă ocazii de agravare a tensiunii dintre ceea ce Alexandru Cistelecan numește, în titlul capitolului III, Imaginație și doctrină. Vom asista, astfel, - cum zice prima secvență a acestei părți a volumului - la Persecuția
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
spună încet, eventual la ureche, dacă își permite, că vin din partea mea, strict personal... Cu inteligența lui atît de vie și de spontană, Titus înțelesese pe loc că era o revanșă. Se bucurase atît de mult și de sincer, cu aerul lui copilăresc, în unele momente... De hîrtiuța de cinci lei împrumutată, nu-i spusesem nici atunci și nu mai avea să știe de ea niciodată. Deseori, obișnuia să spună, între noi: "Les beaux esprits se rencontrent", iar eu, automat, făceam
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
cele din urmă, în memoria afectivă și face, uneori, sarea și piperul. Anul acesta am pus în aplicare încă ceva, ținîndu-mi o promisiune, și ea făcută mai demult. Am evitat premierele și mi-am cumpărat bilet la reprezentații eliberate de aerul protocolar. M-am familiarizat cu prețul biletelor și cu săli dintre cele mai diverse. Uneori am parte de un public numeros, alteori număr cu greu douăzeci sau treizeci de spectatori. Unii vin îmbrăcați elegant, alții nu tocmai. Sînt spectatori punctuali
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
un recent exemplu pentru ce vrem noi ! Mi-ar părea rău să te las să te-nflăcărezi degeaba își întinse ea mâna înmănușată-n parfumată muselină de mătase, ca și cum i-ar fi mângâiat mult scurtatele plete ce-i subliniau împătimitul aer leonin. Dar el se-nflăcăra: Belgia, doamnă, și-a rezolvat situația pe care noi o vrem rezolvată acuma, cu doar treizecișicinci de ani în urmă. A fost sub dominație austriacă, așa cum unii dintre ai noștri mai sunt și astăzi. Când
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]