179,567 matches
-
lumea judecă după aparență totdeauna" Tu, transilvănean, ai rămas totuși în teritoriul ocupat, ai așteptat venirea dușmanului. Asta înseamnă că nu ți-a fost frică de el, ceea ce iarăși înseamnă că aveai motive să nu-ți fie frică. Ce motive? Aici e întrebarea. Unii vorbeau așa, alții altfel, dar toți se uneau într-un gând: trebuie să fi avut legături cu dânșii... Se poate, firește, să fi rămas de nevoie sub nemți. Eu, unul, nu tăgăduiesc. Dar atunci urmează întrebarea: cum
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
a meritat soarta"" (Opere 3, p. 152-153). Nici că se poate un mai bun rezumat al situației morale și existențiale în care este prins Remus Lunceanu, fără putință de salvare, cu atât mai mult cu cât este un fatalist. Avem aici marea temă a Calvarului rebrenian: suspiciunea nemotivată, gratuită sau fictivă creează o vinovăție reală, de care victima nu se poate apăra. Știe că ar fi demn să lupte, să se elibereze dintr-o asemenea capcană morală, dar, nefiind un ales
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
scrierile lui Virgil Mzilescu un volum intitulat Opere (ediție alcătuită de Alexandru Condeescu, prefață de Mariana Marin), cuprinzînd opera cunoscută pînă acum a poetului. Probabil că nici acest volum nu va reuși să disloce inerțiile, e posibil ca poezia de aici să nici nu mai corespundă sensibilității anilor '90-2000, însă pentru o corectă receptare și o necesară recuperare a unei literaturi aproape uitate, aproape necunoscute, scrierile lui Virgil Mazilescu se află acum la vedere: poemele publicate în periodice sau în cărțile
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
viziune, ermetic doar prin elipsă, nu și prin coduri, Virgil Mazilescu a început să scrie sedus fiind de achizițiile avangardiste ale poeticii europene și autohtone și în răspăr cu lirismul vremii. Ruperile de ritm, incoerența în idee și limbaj (de aici încadrările în suprarealism), delirul de cuvinte, alăturate aparent fără noimă, poeme fără titlu și fără final, absența punctuației și a majusculei fac din poezia lui Virgil Mazilescu o contemporană a avangardelor. În primele trei volume căutările autorului merg spre o
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
se înalță lîngă poduri/ oboseala cu lumînarea ei" "- Va fi liniște, va fi seară"). Evoluția poeziei e destul de curioasă, neașteptată oricum, în Guillaume poetul și administratorul. De unde tot efortul poetului mergea în celelalte cărți spre maximă concentrare și spre elipsă, aici toate acestea se dovedesc ineficiente și insuficiente pentru discursul pe care încearcă să-l construiască, fiindcă altfel nu poate fi înțeles gustul pentru narativ, descoperit odată cu al patrulea volum. Narativitate (remarcată și de Alexandru Condeescu), discursivitate anecdotă, personaje - după modelul
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
structurări ale poeziei lui Virgil Mazilescu în cartea din 1983. Alegerea narativității și a mai marii coerențe nu aduce simplitate și claritate discursului poetic, el rămîne la fel de baroc, sofisticat și abscons, dar ceea ce era gest teatral, artificial pînă acum, devine aici trăire mai sinceră, semnalare mai exactă a tragicului existențial. încep să cadă prea multele măști, acea "stilistică a eschivei", cum o numea Eugen Negrici, pălește în fața unei stilistici a asumării. Dacă practicarea unei poezii axate pe virtuțile limbajului presupune (cel
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
absolut, însă, de data aceasta, poetul se supune oarecum regulilor grafice ale imaginii, nu în sensul constrângerii, dar al inspirației. Fantezia nu e pură 100%, ci ușor determinată. Improvizația, deși dă aerul unei infinite libertăți, este controlată de temă. De aici și livrescul mult mai strunit decât ne-am fi așteptat, dar și extraordinarul artificiului și al artificiozității. Poate fi simetria amețitoare a fractalilor descrisă lingvistic și chiar îmbogățită prin proteismul codului poetic? Șerban Foarță e destul de încăpățânat, dar, mai ales
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
în foc, să mă bat pentru ei, undeva, poate chiar pe frontul nostru..." (Opere 3, p. 25). Remus Lunceanu riscă deci, putem presupune noi, să devină fie un David Pop, fie un Apostol Bologa. Dar jocul ipotezelor nu se oprește aici. El are destinul său. Dacă ar fi ignorat, pentru că de atât de multă vreme nu mai avusese "nici o legătură cu patria ungurească", ar putea scăpa, s-ar putea strecura neștiut: Da, dar... Nu se va găsi, oare, nimeni să mă
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
zile crâncene". Culpabilizarea ardelenilor ca țapi ispășitori pentru dezastrul înfrângerii vine foarte repede și e dată pe față, fără menajamente: "Azi voi, ardelenii, nu sunteți tocmai... dezirabili. De ce să ne astupăm urechile? Trei sferturi din cei ce fac opinia publică aici sunt convinși că voi și ovreii sunteți pricina înfrângerii. Un general strigă în gura mare că în Ardeal n-a găsit decât trădători... De ce nu v-a admis în armată? De ce? Nu ți-ai pus întrebarea? Cu multe stăruințe au
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
se impută jignitor (p. 58). Rezistenței din Moldova nu i se dădeau sorți de izbândă. Se prefigurează o speranță în apariția unui nou ziar la București, care să fie independent, pentru a contrabalansa propaganda nemțească din "Gazeta Bucureștilor" (p. 63); aici va face Remus Lunceanu cronică de teatru, încercând să fie obiectiv, dar este acuzat de "atitudine vădit potrivnică puterilor centrale", pentru că e prea sever în opinia despre trupa germană de la Teatrul Național. Nenorocirea nu așteaptă prea mult și ea i
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
un film masculin, pentru că și colegiul era un loc exclusiv masculin". Colegiul de la care pleacă unul din firele poveștii (imposibil de povestit pe scurt, ea fiind superîncîlcită, în stilul inimitabil al lui Almodovar), e un colegiu religios al anilor "60; aici, ca într-o retortă, cineastul (cu un ochi pur și amoral) amestecă dragostea, pasiunea, perversiunea, suferința, gelozia, abuzul sexual asupra unui minor, traume care vor condiționa destine, inclusiv destinul unui viitor regizor de film. Personajele își schimbă, în film (și
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
negri, hoții. Nu s-au prevăzut asemenea rubrici, i se răspunde. Pe la ora 15,30, îmi povestește, completa casete și când a ajuns la suma pe care voia s-o trimită, învățată cu multele zerouri ale monedei naționale, cât pe-aici să scrie 50 de milioane de euro, în cifre și litere. Aude însă în liniștea băncii - unde se vorbește pe un ton scăzut, ca la toate băncile - o voce care anunță cu cât s-a mișcat euro față de dolar. Dacă
Cum ajung 50 de euro la Budapesta by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12843_a_14168]
-
de la Strehaia publică o pagină intitulată Corigenți la limba română în care, din textele cîtorva formații cunoscute de muzică ușoară, sînt culese perle. Blondy: "Vroiam decît să-nțelegi cît țin la tine". Asia: "Mama-mi spune: nu fă plajă goală" ( Aici mai este o greșeală: nu fă în loc de nu face) Iris: "Tu ai vrut ca să mă minți". Șt. Bănică jr.: "Vecinii tăi mă înjurau regesc". O astfel de rubrică ar fi necesară și pentru a semnala erorile de lexic, gramatică etc.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12844_a_14169]
-
Andrei Șerban. Că i-a displăcut această montare este de înțeles, dar eu parcă îmi amintesc de mai multe intervenții în presă semnate de persoane cu prestigiu cultural (mai ales oameni de teatru, de litere) în favoarea spectacolului, decât am regăsit aici; poate că memoria mă înșeală și reacția a fost chiar unanim negativă, dar... Aș mai adăuga că dintre reluările concertante ale partiturii cred că merită menționat și concertul de la Sala Palatului, sub bagheta lui Lawrence Foster, cu Monte Pederson în
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
și omnipotentei birocrații comuniste. Ca și în România, unde național-comunismul ceaușist a forțat la maximum formarea omului nou, moștenitorii regimului nu respectă nici o lege în prelevarea patrimoniului comun, nu au nici un scrupul în acapararea bogățiilor țării. Similitudinile se opresc însă aici pentru că, ținând "pe genunchi" Asia (Siberia), Rusia are la dispoziție resurse naturale aproape inepuizabile care îi pot garanta venituri susceptibile de a bloca inflația, asigurând stabilitatea macroeconomică. Efectul masivelor investiții străine pentru punerea în valoare a acestor resurse se vede
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
modificări: "Huă, duceți-vă la muncă " (EZ 3546, 2003, 2; ăn DEX: huo). Apar zone de variație, ăn scris, ăn repetarea unor litere pentru a indica lungirea sunetului: "valeuuuu, oameni buni, stimați telespectatori, dragi cetățeni, din motive de exprimare, ăntrerupem aici emisia, e posibil să ne mai vedem și mâine seară, pentru că altfel, nici nu știți ce pierdeți... Zdrang! Auuuu! " (VL = Viața Liberă, 3733, 2002, 1); "huoooo, nu-ți este rușine, domnule, de cei care te-au votat? " (VL 3733, 2002
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
Remus Lunceanu trăiește secolul XX, de la începuturile sale, ca pe o "eră a suspiciunii", cum am spune după Nathalie Sarraute. El are "conștiința cinstei" (p. 11), însă nu și capacitatea de a insufla altora această convingere despre onestitatea sa. De aici decurge toată drama sa, din faptul că e o victimă sigură a suspiciunii, ca regim moral maladiv. Citind atent și cu o anumită generozitate, acestea sunt conexiunile ce pot fi făcute (posibile trimiteri firave spre un existențialism abia întrezărit), poate
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
un mic - mic pocnet de sticlă de șampanie destupată. Explozie despre care fiii secolului XX, crezură, naivi, că era Iadul... După enumerarea tuturor efectelor devastatoare ale fatalului Eveniment, în finalul Capitolului 13, la secțiunea cu numărul 18, se trage concluzia: Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase... De trei ori 6, cum se spunea clar în Cap. 13. Litere numărate pe degetele unei mâini; care
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
în stilul lui Urmuz: " invitați sofisticați dintre care unii au fost aduși pe baza ultimei dorințe (notificate prin testament), cei mai mulți constînd numai din cîte o ureche sau dintr-o singură mînă, împachetate în hîrtii pe care era scris: Am sosit aici cu drag să vă ascult" sau "Am fost trimisă ca s-o mîngîi pe doamna."ť "Porția" lui Mihai Gălățanu este un brevet de invenție. El a creat "româna-cu-prostii". Este un dialect în care își scrie versurile, orgolios, cu multă
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
roman: C. Iuli Prudentis ... qui Dines Sautis nat(ione) Bessus (numele adăugat fiind probabil - spune autoarea - cel al desemnării autentice, din realitatea cotidiană a vremii). Spațiul limitat - dar și gradul înalt de specializare a textelor - nu-mi permite să discut aici mai pe larg alte contribuții valoroase din volum: de pildă, un studiu de referință despre închiderea vocalei e la i în română (muntili, bini), urmărită istoric și dialectal, în funcție de parametri multipli: contextul fonetic, rolul morfologic, influența altor fenomene lingvistice, stilul
Romanic și balcanic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12284_a_13609]
-
odată ce Castro preia puterea. Cu alte cuvinte, Dapes e exact contrariul lui James Bond, personaj pe care Connery l-a făcut faimos și viceversa. Surpriza e că actorul nu și-a dat seama de acest lucru în timpul filmărilor, și de aici conflictul de care vorbeam. Dar această satiră dăunează și aspectului thriller: te identifici cu personajul, deși știi că va pierde, fiind doar un om care se bate cu istoria. Iar asta, la rându-i, afectează suspansul, care supraviețuiește doar la
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
înfățișat ordonând o crimă în maniera lui Don Corleone?! Mai mult, filmul pare un colaj alcătuit din elemente din alte thrillere: sfârșitul e ca în Principiul dominoului, urmărirea din Viena ca în Al treilea om și exemplele nu se opresc aici. Ca atare, filmul merită privit doar pentru prestația actorilor. Același lucru se poate spune - trecând în contemporaneitate - despre Candidatul altora. Ei, de data aceasta, filmul nu are nici o scuză pentru eșec. Are un regizor a cărui capodoperă e chiar un
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
este că nu a primit arhiva. Cazul Vadim Tudor e tipic. în 2000, noi i-am cerut dosarul. Atunci ni s-a spus că nu există nici un document pe numele lui. Or, peste trei ani, ne-au venit 19 volume. Aici sîntem: de fapt, societatea românească nu știe ce conțin arhivele fostei Securități, iar directorii serviciilor secrete, în alianță cu capii politici, fac în așa fel încît CNSAS-ul să nu fie credibil, iar societatea românească să nu intre în posesia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
eficientă de îmbogățire și de nuanțare a patrimoniului. în absența, deocamdată, a unor spații amenajate muzeografic și a unor expoziții permanente, chiar dacă juridic Muzeul există, evenimentele periodice care se nasc în jurul Simpozionului de sculptură și în jurul Salonului de gravură - și aici trebuie neapărat amintite Salonul internațional de mail-art, Salonul internațional de ticket-art și, evident, Festivalul internațional de film experimental, a cărui primă ediție, cea de anul acesta, deși s-a bucurat de o participare excepțională, nu a avut, din păcate, ecourile
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12267_a_13592]
-
în jur de patru sute de artiști cam cu o medie de două mii de lucrări pe ediție, iar proveniența acestora a acoperit, paractic, întreaga suprafață locuită a Pămîntului. Din Africa și pînă în America de Nord, din Extrenul Orient în Orientul Mijlociu și de aici pînă în America de Sud, ca să nu mai vorbim de țările europene și de cele din imediata vecinătate, au sosit lucrări care se înscriu în cele mai diverse tradiții culturale și în cele mai neașteptate orizonturi tematice. Alături de aceste coordonate oarecum obiective
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12267_a_13592]