3,132 matches
-
înainte ca micuțul să se trezească. Firește, n-au stat mult pe gânduri și s-au pregătit s-o îngroape pe mamă. Însă, așa cum probabil știi, sau poate nu știi, domnule J.L.B. Matekoni, când moare o femeie mosarwa care încă alăptează un bebeluș, ei îi îngroapă și bebelușul. Pur și simplu, n-au suficientă mâncare ca să hrănească un bebeluș orfan de mamă. Asta e situația. Fetița s-a ascuns după un tufiș și a privit cum îi iau mama și frățiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a șaptea, la răsăritul soarelui, o dată la o mie de ani, deasupra, se aprinde un foc. "Copile, drumul este, de fapt, o prelungire a ceea ce nu ești. Caută!" Sfârcurile, prune răscoapte în noapte cu lună. Fiul împăratului doarme, zmeul se alăptează până îi cresc aripi, până solzii se transformă în pene, ghearele în petale de iriși; zmeul în scutece verzi, primăvara. Buzele, două tușe de nori în luna mai nici ploaie, nici rouă: Vorbiți în șoaptă, nu tulburați cerul! Furtunile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și voi avea timp de citit și de scris. Nu ai timp, dar nu ai nici spațiu emoțional și mental pentru așa ceva. E greu și fizic. Te mulgi, lași lapte sau cum a făcut o cunoștință : ieșea în pauze și alăpta copilul pe care îl aducea soțul cu mașina. Așa că primul an al Evei a fost și al meu. Eram același trup. Am reluat masteratul când Eva a împlinit un an, a fost foarte greu, la fel, cu scris și citit
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
se deschidă pentru mine, iar și iar. Parcă n-am mai văzut în viața mea uși automate. În sala de așteptare am de așteptat cel puțin un sfert de oră. O să i se facă foame copilului. Va trebui să-l alăptez. Reușesc să-mi desfac sutienul pe sub bluză și-mi ridic băiatul din cărucior. Se holbează la noul decor cu ochii ăia mari și albaștri ca ai lu’ ta-su. Îl pup pe gușuliță și-l strâng în brațe. Mă simt
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
cu gingiile lui știrbe și-și începe treaba de bebe. Doi indivizi așezați pe rândul de scaune față-n față cu mine își încep și ei treaba, care e să se holbeze. Eu îmi acopăr propria treabă, care e să alăptez, cu marginea pulovărului. Copilul începe să se frichinească. Nu-mi vine laptele. Iar. Închid ochii și citesc în ordine titlurile de cărți de pe raftul din memorie. Copilul e din ce în ce mai agitat. Laptele nu mi se pornește și nu mi se pornește
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
au citit liniștiți revistele și ziarele cu automobile și grădinărit, cu modă celebrități violuri imigranți din Europa de Est decorațiuni interiore programe TV - s-au întors spre noi. — Și de unde sunteți dumneavoastră ? Ce dracului contează de unde sunt ? ! Sunt o mamă care-și alăptează pruncul. — Din România. Se prăvălește liniștea ca o bombă peste policlinică. — Ah, zice doamna într-un final. That explains it. Copilul începe să scâncească. Mi-a mirosit fluxul de cortizol. — Nu cred că alăptatul are ceva de-a face cu
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
o bombă peste policlinică. — Ah, zice doamna într-un final. That explains it. Copilul începe să scâncească. Mi-a mirosit fluxul de cortizol. — Nu cred că alăptatul are ceva de-a face cu cetățenia. Dacă-i e foame copilului, îl alăptez. Simplu. Nu-mi pasă unde sunt, în România sau în UK. Vă sugerez să vă exprimați indignarea mai degrabă față de tipele de la pagina trei din tabloidele din țara asta (this country) care pozează dezbrăcate (fac semn cu bărbia în direcția
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
prin noapte. — Cam simplu. Sunt un om simplu. — Da și nu. Copilul doarme. — Cum a fost ? H. se referă la ziua de astăzi. Tocmai s-a întors cu o sticlă de Beaujolais. — OK. De băut nu pot să beau fiindcă alăptez. Măcar un pahar... Scoate dopul cu tirbușonul. Îl privesc din spate și mi-l imaginez dezbrăcat. Sunt în cămașa mea preferată de noapte - un cămeșoi de in, cu tălpile goale pe podeaua murdară din bucătărie și mușc dintr-o felie
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
ele... Așa că...“ Spusele Annei nu l-au liniștit pe Thomas. Dimpotrivă. Lua, de ani buni, lucrurile așa cum erau, știa că nimic nu mai era ca În alte vremuri. Miresele nu mai veneau fecioare În patul nupțial, mamele nu-și mai alăptau la piept copiii, tații se dovedeau tot mai relativi: paternitățile nesigure se tot Înmulțeau, aveau să ajungă, cine știe cînd, regulă, dacă așa... Iar o mai nouă combinație matrimonială, care o scotea din minți pe Antonia, dădeau posibilitatea și cuplurilor
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
acum, vremea este atât de caldă, că la prânz stai în tricou. Doar densitatea frunzelor de pe jos, lipsă din copaci, te face să înțelegi că e toamnă. Până acum, clima este realmente superbă. Ne-am întors la mine să își alăpteze copilașul. I-am spus Mariei că de vineri, de când a venit prima oară să îi dea de mâncare lui Codruț la mine, ceva s-a schimbat în casă. Nu mai îmi e așa de străină. Imaginea unui copilaș care suge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
De exemplu, ieri am plecat de acasă la 11 dimineața și m-am întors la 12 noaptea. M-am simțit excelent toată ziua. La asta au contribuit substanțial Dylan și Codruț care, deși ne-au însoțit nonstop (Maria l-a alăptat pe Codruț în câte o parcare), nu au dat semne de plictiseală sau supărare. Am început cu un fel de muzeu al satului, mult mai mic, dar mai bine structurat. Eu încerc mereu să înțeleg de ce ei au progresat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sperăm în secret și disperat că, dacă ne plângem, „celălalt” ne mai ia din necazuri de pe cap, dacă noi nu suntem în stare. Cred că e un sindrom de retard de când am fost prunci: urli, vine cineva și te schimbă, alăptează, dă o pilulă, te leagănă. Ei știu că o dată ce ești adult, nu mai vine nimeni. Rămâi singur. Și dacă vrei să fii adult autonom, trebuie să accepți această condiție, a singurătății. Răspunsul: „I am fine” înseamnă: nu îți pasez nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
asemenea forță a naturii. Lucrarea asta a fost produsă când copilașul ei avea sub o lună, în plină lăuzie, când, în mod normal, mintea unei femei se distribuie între memoria pânteceului, senzația laptelui, dragostea cea nouă, oboseala permanentă. Fata asta alăptează la 9, își aduce copiii la doica negresă, unde mai sunt alți patru, se mulge pentru ora 15 și merge la alăptat la ora 12, între timp e la birou și lucrează, iar de la 15,30 are cursuri. La 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tineretului, 1969 MAMA Mama - i bătrână. și plânge ades. Câte leagăne ochii mamei țes pentru fratele meu - mort în război, fărâmițat în așchii de sânge și noroi! Plângi mamă ... Ca tine mai sunt atâtea mame bune pe pământ, ce‐ au alăptat copiii bucălați, și le‐ au fost tăiați, tescuiți, sfârtecați. Dar alte mame ca să nu mai plângă, din plânsul tău un vifor să se strângă, neiertătoare ură să desferici spre cioclii stăpânind peste Americi! Cu‐ atâția fii și mame împreună să
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și a venit la capul meu să mă vadă, credea c-am înnebunit, dar eu eram cea mai fericită femeie... (ascultă, ca și cum ar spune lasă-mă să-ți povestesc), lasă-mă să-ți povestesc și-ți explic pe urmă, o alăptam și-i cântam, știam un cântec de leagăn de la mama mea... (Imagine pe ecran, filmul e făcut de Cristi, amator deci; Emma alăptându-și copilul, e pe o canapea, are un bebe în brațe, scoate un sân splendid și alăptează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
spune lasă-mă să-ți povestesc), lasă-mă să-ți povestesc și-ți explic pe urmă, o alăptam și-i cântam, știam un cântec de leagăn de la mama mea... (Imagine pe ecran, filmul e făcut de Cristi, amator deci; Emma alăptându-și copilul, e pe o canapea, are un bebe în brațe, scoate un sân splendid și alăptează. E ca o pietà...) Doamne, dac-o vedeați pe la doi ani pe dodoloața mea, o întreba Cristi despre Adam și Eva, cum zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
alăptam și-i cântam, știam un cântec de leagăn de la mama mea... (Imagine pe ecran, filmul e făcut de Cristi, amator deci; Emma alăptându-și copilul, e pe o canapea, are un bebe în brațe, scoate un sân splendid și alăptează. E ca o pietà...) Doamne, dac-o vedeați pe la doi ani pe dodoloața mea, o întreba Cristi despre Adam și Eva, cum zici tu c-a fost cu primii oameni pe pământ? (Imită glasul fetiței, într-o tensiune și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca taică-su... Cine poate ști, acum când „les petits Gémeaux“ din toată Elveția romandă intră într-un an fantastic și, cu siguranță, plin de schimbări. 13 iunie 1997 E curat vineri 13. N-am dormit mai deloc azinoapte, o alăptez pe Dora din patru în patru ore, așa cum va trebui să fac luni de zile și după ce voi pleca din spital, iar spre dimineață am adormit. M-am trezit când Dorei i se administra vaccinul BCG, contra tuberculozei, care aici
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
lui social: așa aleg, chiar și cele care se devotează rataților, infirmilor vieții, dintr-un instinct matern excesiv sau deviat. Nu era Însă cazul Christei, care, doar Într-o cămașă a lui, Încheiată strâmb pe sânii mici, ușor muiați (doar alăptase deja de două ori), deschisese larg ferestrele, nepăsătoare la cei care o zăreau din mansarda de vizavi, și, În timp ce aduna scrumierele pline, farfuriile murdare, ceștile ciobite, turuia planuri despre viitoarea lor casă, despre viitoarea lor viață comună. Iar el asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pat în celulă, ca în reclamă. Unde am stat fix 8 săptămâni. Născusem de vreo săptămână când mi-au luat bebelușul din salon și l-au mutat la terapie intensivă. Dintr-odată, aveam timp berechet. Nu mai trebuia s-o alăptez pe Stella, fetița botezată de urgență, nu mai trebuia s-o schimb, să-i fac băiță seara. Dispăruse rutina noastră. Aș fi putut s-o înlocuiesc cu ore întregi de scris. Dar mintea mea nu concepea activitatea aceasta. Nu mă
Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
și Bestia și acum am liber la scris. Țin întotdeauna jos, la piciorul patului, o agendă și un pix. Așa am început să scriu din nou. De câteva luni chiar. Trebuie să-ți drămuiești foarte bine timpul. Mai ales când alăptezi (privilegiu de care Stella, din cauza chilothoraxului, nu s-a bucurat ; a recuperat, în schimb, fratele ei). Câteva luni nu ești decât o fabrică de lapte, la cheremul unei mâini de carne care nu poate supraviețui decât dacă te trezește din
Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
în când, dar mai ales articole în reviste. Eram în concediu de maternitate, primeam salariul de la școala unde intrasem ca titulară, dar scriam și texte cvasipoetice, cvasi-jurnalistice prin reviste. Făceam asta de obicei când Tudor dormea. Citeam uneori când îl alăptam, dar asta mai târziu, spre luna a șaptea de viață. La fel am făcut și în anii de după, cu interviurile și cu orice alt text scris sub presiunea unui deadline sau pur și simplu a nevoii mele de a scrie
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
nu era greu s-o iubesc, pentru că era întotdeauna altfel decât celelalte. Alte mame nu făceau o dramă din faptul că, trebuind să revină la serviciu după doar două luni de maternitate, cum le cerea legea, nu-și mai puteau alăpta copiii, pe care îi înțărcau prematur. În schimb, ea alergase până acasă luni de zile, în cele douăzeci de minute ale pauzei mari, ca să ne alăpteze câte zece minute la ora unsprezece, pentru că „așa trebuia făcut“. Când am aflat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
după doar două luni de maternitate, cum le cerea legea, nu-și mai puteau alăpta copiii, pe care îi înțărcau prematur. În schimb, ea alergase până acasă luni de zile, în cele douăzeci de minute ale pauzei mari, ca să ne alăpteze câte zece minute la ora unsprezece, pentru că „așa trebuia făcut“. Când am aflat, am crezut că toate celelalte mame erau pur și simplu indolente, până când una dintre mătușile mele mi-a povestit despre o profesoară a ei care făcuse „un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
plecase zbierând gros: „Ce să le mai fierb atâta, doamnă, că doară nu-s oase dă zamă“.) Fără creșă, soacre sau bone în preajmă, profesoara mătușii Anuca își lăsase bebelușul de cinci luni singur în pătuț și în casă. Îl alăptase bine de dimineață și, la câteva minute după ce încheiase ultima oră, intră ca o furtună în casă pentru a-și găsi pruncul spânzurat de elasticul cu jucării pe care i-l agățase de pătuț. Murise de mult, era deja rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]