3,221 matches
-
de fag ("Fagus sylvatica") în amestec cu gorun ("Quercus petrea") și scoruș ("Sorbus dacica"). Vegetația ierboasă este alcătuită din elemente floristice de pajiște și stâncărie (dintre care unele foarte rare sau endemice pentru această zonă); cu specii de: gâscariță ("Arabis alpina"), piciorul cocoșului ("Ranunculus oreophilus"), in galben ("Linum flavum"), clopoței ("Campanula rotundifolia"), iarba surzilor ("Saxifraga paniculata"), ochiul boului de munte ("Aster alpinus"), omag ("Aconitum moldavicum"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica") sau "Taraxacum hoppeanum" - o specie carpato-balcanică.
Cheile Geogelului () [Corola-website/Science/325564_a_326893]
-
de pantă, cu zone împădurite și fânețe. În arealul rezervației au fost identificate 5 de tipuri de habitate de interes comunitar (Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase; Grohotișuri și lespezi calcaroase și Peșteri în care accesul publicului este interzis); ce adăpostesc o gamă diversă de floră și fauna specifică lanțului carpatic al Occidentalilor. Vegetația lemnoasa are în componență arbori
Cheile Siloșului () [Corola-website/Science/325576_a_326905]
-
de munte ("Trolius europaeus"), căpșunica ("Cephalanthera damasonium"), gențiana ("Gențiana cruciata"), crin de pădure ("Lilium martagon"), trânji ("Neottia nidus-avis"), lumânărica pământului ("Gențiana asclepiadea"), limba cerbului ("Phyllitis scolopendrium"), șofrănel ("Carthamus tinctorius"), ruginita ("Asplenium ruta-muraria"), iarba-cășunăturii ("Saxifraga cuneifolia") sau curpen de munte ("Clematis alpina"). Fauna rezervației are în componență o gamă diversă de specii (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, insecte), dintre care unele protejate prin "Direcția Consiliului European" 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică) sau aflate
Cheile Siloșului () [Corola-website/Science/325576_a_326905]
-
de munte ("Rană temporaria"), brotacul-verde-de-copac ("Hyla arborea"), broasca-roșie-de-pădure ("Rană dalmatina"), tritonul cu creasta ("Triturus cristatus") și tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"); Nevertebrate cu specii de: rădașca ("Lucanus cervus"), croitorul cel mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), croitorul de fag ("Rosalia alpina"), În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Cheile Siloșului () [Corola-website/Science/325576_a_326905]
-
de cură" Păltiniș a fost trecut pe lista monumentelor istorice, sub denumirea de ""Casa de cură - vilele 1, 2, 3, 4"" cu cod LMI: SB-II-a-B-12498. După război, membri SKV și urmașii lor emigrați în Germania au activat în cadrul DAV - Asociația Alpină Germană, constituind in 1988 cea de a 299 secție: DAV - Secțiunea Karpaten. Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor - SKV - Siebenbürgischer Karpatenverein (pe scurt SKV) s-a reînființat în România, în 1996, la inițiativa unor foști membri din Sibiu și Brașov, cu
Asociația Carpatină Transilvană () [Corola-website/Science/325688_a_327017]
-
exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre și acvatice. În arealul parcului au fost identificate cinci tipuri de habitate naturale: Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Lacuri distrofice și iazuri, Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis", Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatic, Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"); ce adăpostesc
Parcul Natural Cefa () [Corola-website/Science/325105_a_326434]
-
câmpuri aflate lângă vârful muntelui central”. (în anii 1840, Darwin a lucrat cu Joseph Dalton Hooker, care a propus în 1847 ca Marina Regală să importe specii de arbori, proiect demarat în 1850, care a dus la crearea unei păduri alpine artificiale.) La 23 iulie, au plecat din nou cu gândul să ajungă acasă, dar FitzRoy dorea să se asigure de acuratețea măsurătorilor de longitudine, astfel că a dus vasul din nou dincolo de Atlantic la Bahia în Brazilia pentru a face
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
rarități floristice; dintre care unele protejate la nivel european prin "Directivă CE" 92/43/CE (anexă I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică); din speciile: clopoțel de munte ("Campanula alpina"), angelica (Angelica archangelica), crucea voinicului (Hepatică transsilvanica), ghințura galbenă (Gențiana lutea), bulbuc de munte ("Trolius europaeus"), gălbenuș ("Crepis jacquinii"), drețe ("Lysimachia nemorum"), galbinele ("Lysimachia punctata"), limba cucului ("Botrichium lunaria"), iarbă-grasă ("Sedum sexangulare"), lopățea ("Lunaria rediviva"), saxifraga ("Saxifraga carpatica"), plămânărica ("Pulmonaria
Arcer - Țibleș Bran () [Corola-website/Science/324760_a_326089]
-
Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 100 de hectare. Aria protejată reprezintă o poiană (gol alpin în sudul Vârfului Tomnatec - 1.618 m, la obârșia văii omonime) acoperită cu o mare diversitate floristică, unde vegeteză într-o arie compactă o narcisă din specia "Narcissus radiiflorus", în asocire cu specii de gențiană ("Gentiana clusii") și degetăruț ("Soldanella
Poiana cu narcise Tomnatec - Sehleanu () [Corola-website/Science/324824_a_326153]
-
arie naturală protejată pentru noi zone) și se întinde pe o suprafață de 148.850 hectare. Aria protejată se suprapune în mare parte sitului de importanță comunitară - Munții Maramureșului. Parcului Natural Munții Maramureșului reprezintă un areal montan (păduri, pajiști, goluri alpine, stâncării și văii) bogat în floră constituită din gorunete și făgete, molidișuri, jnepenișuri și ierburi; ce adăpostește, conserva și asigură condiții prielnice de viețuire mai multor specii de fauna sălbatică (reprezentată de o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile, amfibieni
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
din specia "Carex brevicollis"; păduri de paltin frasin și ulm; păduri de gorun, fag și carpen; păduri geto-dacice de gorun, păduri de molid și brad cu vulturica; păduri aluviale cu salcie albă; tufărișuri dacice cu cătina mică ("Myricaria germanica"); tufărișuri alpine boreale; tufărișuri de smârdar și afin; tufărișuri de smârdar cu jneapăn, tufărișuri de ienupăr; mlaștini oligotrofe cu rogozuri de tipul "Carex limosa"; turbării active; pajiști alpine și boreale pe substrat silicos; pajiști cu vegetație de păiuș și lăptiucă, pajiști cu
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
vulturica; păduri aluviale cu salcie albă; tufărișuri dacice cu cătina mică ("Myricaria germanica"); tufărișuri alpine boreale; tufărișuri de smârdar și afin; tufărișuri de smârdar cu jneapăn, tufărișuri de ienupăr; mlaștini oligotrofe cu rogozuri de tipul "Carex limosa"; turbării active; pajiști alpine și boreale pe substrat silicos; pajiști cu vegetație de păiuș și lăptiucă, pajiști cu unghia-păsării și țăpoșica; pajiști cu ovăscior argintiu și crețișoara. Floră parcului natural este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
carpaticum"), vulturica ("Hieracium kotschyanum" și "Hieracium rotundatum"), cădelnița ("Campanula carpatica"), clopoțel ("Campanula serrata"), splina ("Chrysosplenium alpinum"), piciorul cocosului ("Ranunculus carpaticus"). În parc vegetează și două specii (vulnerabile) de plante carnivore (insectofage): roua cerului ("Drosera rotundifolia" - relict glaciar) și foaie-grasă ("Pinguicula alpina"). Alte specii de ierburi și flori semnalate în arealul parcului: narcisa ("Narcissus radiiflorus"), ghințura ("Gențiana clusii"), țăpoșica ("Nardus strictă"), degetăruț ("Soldanella hungarica"), unghia-păsării ("Violă declinata"), plămânărica ("Pulmonaria officinalis"), luceafăr ("Scorzonera roșea"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), pâștița ("Anemone nemerosa"), frag
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
de văd ("Gobio uranoscopus") zglăvoc ("Cottus gobio"), zglăvoaca pestrița ("Cottus coecilopus"), păstrăv de apă dulce ("Salmo trutta fario"), boiștean ("Phoxinus phoxinus"), clean dungat ("Leuciscus souffia"), scobar ("Chondrostoma nasus"); Nevertebrate (gândaci, cărăbuși, fluturi): cosașul transilvan (Pholidoptera transsylvanica), croitorul de fag ("Rosalia alpina"), un gândac din specia "Pseudogaurotina excellens" și doi cărăbuși ("Cărăbuș hampei, Cărăbuș zawadszkii" ), melcul cerenat bănățean ("Chilostoma banaticum"); precum și câteva specii rare de fluturi: "Parnassius mnemosyne" (apolonul negru), "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu) și "Colia myrmidone". Modul de viață al localnicilor
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
dolinele de de pe dealul Bisocii, de la Policiori de pe Valea Grabicina sau de la Odăile ori Recea. Ținutul Buzăului se bucură de o așezare deosebit de favorabilă din punct de vedere biogeografic, fiind situat în regiunea biogeografica continentală, însă la joncțiunea cu regiunile alpina și stepică. La această poziție favorabilă trebuie adăugate și oportunitățile oferite de accidentele geologice și astfel avem tabloul complet al biodiversitaii buzoiene: peste comunitățile biologice de tip continental (păduri de foioase și pajiștile derivate) sau alpin (molidișuri, făgete și pajiști
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
la joncțiunea cu regiunile alpina și stepică. La această poziție favorabilă trebuie adăugate și oportunitățile oferite de accidentele geologice și astfel avem tabloul complet al biodiversitaii buzoiene: peste comunitățile biologice de tip continental (păduri de foioase și pajiștile derivate) sau alpin (molidișuri, făgete și pajiști montane) se suprapun arii sărăturate și/sau aride, propice instalării elementelor stepice. Zona este habitat al pădurilor de foioase, care se găsesc în zonele deluroase, pana lângă munți. Etajul se subdivide în câteva subetaje: Subetajul fagului
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
iulie 1944. Prințul Louis însuși abia scăpat cu viață o lună mai târziu, când, la 28 august, a fost grav rănit; din patrula de șapte oameni care a fost atacată a fost singurul aupraviețuitor. După recuperare s-a alăturat diviziei alpine și mai târziu a fost decorat pentru vitejie. După război a trăit în Elveția și, ilegal, la Paris până în 1950 când legea de exil împotriva șefilor de foste dinastii ale Franței a fost abrogată. Prințul Louis a devenit un om
Louis, Prinț Napoléon () [Corola-website/Science/326207_a_327536]
-
adăpostește, conservă și protejază o gamă diversă de floră și faună specifică Meridionalilor. Arealul „” a fost desemnat ca rezervație naturală în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în bioregiunea alpină aflată în sudul Munților Căpățânii. Flora rezervației este constituită din arbori specifici pădurilor de foiose (predominant fag din specia "Fagus sylvatica") și coniferelor (brad din specia "Abies alba"), specii de arbusti și plante erbacee. La nivelul ierburilor sunt întâlnite specii
Muntele Stogu () [Corola-website/Science/326260_a_327589]
-
Ungaria, în apropiere de lacul Balaton, căpitan al echipei fiind Neagu Alexandru. Primul Campionat Republican pe Echipe și Noapte, octombrie 1964, Pârâul Rece. Primii arbitri trasatori atestați, în număr de 41 au absolvit cursul din decembrie 1966, organizat la Căminul Alpin din Bușteni. Anul 1967, primul concurs de Orientare - Schi de Noapte, la Gărâna, munții Semenic, organizat de timișoreni. Primele titluri de Maestru al Sportului se acordă sportivelor: Georgeta Liță și Mariana Abrudan, în anul 1967, iar în 1969 sportivilor Iosif
Federația Română de Orientare () [Corola-website/Science/322649_a_323978]
-
din amonte, pentru ca acțiunea tracțiunii să fie mai ușoară, iar contracablul să profite de forța gravitațională. Singurul caz la noi în țară unde grupul motor se află la stația din amonte este la telecabina Sinaia-Cota 1400. În țările cu zone alpine montane unde există instalații pe cablu (Elveția, Germania, Austria, Italia etc), grupul motor se află nu doar în stația din aval ci și în stația din amonte (este mai avantajos tehnologic amplasarea acestuia în stația terminală). În România instalațiile pe
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
puternic înclinate și confluează cu V. Prahovei la Bușteni. În primăvara anului 1937, un grup de elevi de la liceul Mihail Viteazul îndrăgostiți de munte, au decis construirea unei cabane pe culmea Caraimanului (cabană Brav, devenită Caraiman). Este vorba despre "Grupul alpin brav", ce avea să devină "Clubul Carpatin Român"(C.C.R.), în frunte cu inimosul și energicul sau fondator și președinte, Dumitru Gherassy. , pe locul fostei case a Eforiei Spitalelor Civile, ridicată în 1907 și distrusă puțin timp după primul război mondial
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
Clubul Carpatin Român"(C.C.R.), în frunte cu inimosul și energicul sau fondator și președinte, Dumitru Gherassy. , pe locul fostei case a Eforiei Spitalelor Civile, ridicată în 1907 și distrusă puțin timp după primul război mondial, a fost ridicată de Grupul Alpin Brav, finanțările fiind suportate de O.N.T. (director pe atunci fiind Sergiu Dumitru) și de asociație. Acoperișul cabanei a fost luat de vânt și înlocuit în 1938, 1947 și 1959. Lucrările au demarat de îndată, angajat fiind pentru executarea lor
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
reușit să se rezolve transportul unor materiale voluminoase și grele. Că și în cazul "Dochiei", un alt impediment în calea lucrărilor a fost criză mare de muncitori, care, nu rareori, se lăsau păgubași, părăsind șantierul, fiind izgoniți de vitregiile climatului alpin. "Caraimanul" s-a construit, este adevărat, mult mai greu decat Cabană Babele (2505 m), cu fonduri obținute prin organizarea de serate dansante, cu cotizațiile și donațiile membrilor C.C.R. și cu zgârcita finanțare din partea Oficiului Național de Turism. Stârnește haz și
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
(nume de față: Riesch; n. 24 noiembrie 1984, Garmisch-Partenkirchen) este o schioare germană de performanță, care a reușit să câștige până în prezent patru din cele cinci discipline de la Cupele mondiale de schi alpin. Rezultatele ei cele mai valoroase au fost cele două medalii de aur, la slalom și combinată alpina, la Jocurile Olimpice de iarnă de la Vancouver. La Campionatul Mondial din 2009 de la Val-d’Isère, a obținut trei titluri mondiale. Maria Riesch are o
Maria Höfl-Riesch () [Corola-website/Science/322084_a_323413]
-
este o schioare germană de performanță, care a reușit să câștige până în prezent patru din cele cinci discipline de la Cupele mondiale de schi alpin. Rezultatele ei cele mai valoroase au fost cele două medalii de aur, la slalom și combinată alpina, la Jocurile Olimpice de iarnă de la Vancouver. La Campionatul Mondial din 2009 de la Val-d’Isère, a obținut trei titluri mondiale. Maria Riesch are o înălțime de 1,81 m, numărându-se printre schioarele înalte. Riesch este funcționara la vamă și membră
Maria Höfl-Riesch () [Corola-website/Science/322084_a_323413]