5,281 matches
-
Celsum, VIII, 70, unde, referindu-se la un discurs precedent în care îl contraataca pe Cels, cu privire eficacitatea rugăciunii, alexandrinul dorește convertirea tuturor romanilor care ar duce, grație credinței lor, la sfârșitul războiului, cel puțin în interiorul Imperiului.O ușoară aluzie la metoda alegorică origeniană, folosită în hermeneutica cărților antico-testamentare și particulara sa viziune a războaielor sfinte ale evreilor, ne arată că, în Omilie asupra lui Iosua, XV, 1, războaiele sfinte capătă înfățișarea indiciilor luptelor spirituale. În final, autorul, asemenea lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
escatologică. Mantia militară devenită foarte grea ne spune că tot ceea se referă la serviciul militar a devenit insuportabil. În timp ce soldatul își scoate hainele militare, aceste sunt substituite, în simbolizarea metaforică prezentată de același Tertulian, de veșminte spirituale. În continuare, aluzia la speculatoria, încălțămintea specifică speculatores, soldații din unitățile speciale (mesageri, curieri și gărzi de corp), ne întărește ipoteza potrivit căreia, dintre slujirile militare existente, creștinii le preferau pe acelea în care nu erau direct implicați în acțiuni belicoase și de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
impregnat și marea majoritate a surselor noastre. În realitate, ne-au parvenit prea puține documente oficiale: cu mare greutate textele unor edicte și rescripte, precum și unele procese-verbale ale interogatoriilor au fost deja marcate uneori de împodobirea hagiografică. Istoricii păgâni fac aluzii rare referitor la problema persecuțiilor, iar cei contemporani, în cele mai multe cazuri, dispun doar de sursele creștine care au prezentat evenimentele, în opinia unora, nu tocmai obiectiv. Dincolo de toate aceste considerații, nu trebuie uitat că scopul literaturii contemporane perioadei persecuțiilor anticreștine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
155-235), care fac să decadă responsabilitatea incendiului numai pe Nero, dar o fac intenționat, pentru că incendiul Romei a fost întâmplător, după cum a fost câțiva ani mai înainte și cel din Lugdunum (54 p.Chr.). Acești istorici nu fac nici măcar o aluzie la acuzația adusă împotriva creștinilor de către Nero, promovând suspiciunea că deși împăratul s-a folosit de incendiu pentru a-i persecuta pe creștini, oficial nu a înaintat această acuzație, promulgată numai de fantezia populară, întrucât persecuția a avut loc îndată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ale victimelor și batjocorind învățătura lor morală. În sadismul său sfâșia sufletul ucenicilor lui Cristos, tot așa cum și fiarele sfâșiau mai apoi trupul lor. Despre reprezentarea acestor mituri ne vorbește cu multă claritate papa Clement Romanul (92-99), făcând o anumită aluzie Tacitus, atunci când ne spune că asemenea spectacole au fost inventate pentru creștini, inexistente anterior domniei lui Nero. Se aduceau pe scenă și se reconstruiau episoade narate de mitologia greco-romană și de istoria romană; ulterior au fost repetate și de alți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
toate faptele oribile și cruzimile soldaților Imperiului, cum de nu amintește și toate celelalte fapte de credință și de eroism ale soldaților creștini împreună cu acelea ale tuturor celorlalți fii ai Bisericii? Se pare că, Eusebiu a considerat subiectul închis prin aluzia efectuată în Istoria bisericească (cap. IV și VIII), unde vorbește numai despre soldații uciși pe durata epurării, spunând că cei executați au fost puțini. Informația sa este contestată de martirologiile creștine. Care au fost motive reale ale tăcerii lui Eusebiu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Maximian: Spania, Gallia, Italia și Africa. Eusebiu, oprindu-se în scrierile sale cu precădere asupra persecuției abătute asupra Palestinei, Egiptului, Armeniei, Siriei și a altor regiuni din Orientul Mijlociu (Istoria bisericească, Despre martirii din Palestina), s-a limitat la o simplă aluzie la persecuția ce se desfășura în Italia, în Sicilia, în Gallia și în Spania. Din paginile martirologiilor aflăm, în mod exagerat, că martirii militari au fost totdeauna uciși din porunca lui Maximian, deși execuțiile capitale au fost îndeplinite pe teritoriile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care nu lipsesc unele cuvinte introductive, la care a fost adăugat și un scurt capitol, drept concluzie. Indicațiile cronologice sunt rare și nu totdeauna clare: naratorul se limitează să ne spună de la început, că acțiunea se petrece: În timpul persecuției...; unica aluzie care amintește de Dioclețian este fraza guvernatorului: Ignori oare edictele suveranilor care poruncesc să jertfim zeilor? Tot vagi sunt și referințele la campaniile militare. Am putea să ne gândim la anul 303, la momentul începerii persecuției lui Dioclețian, ori la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la campaniile militare. Am putea să ne gândim la anul 303, la momentul începerii persecuției lui Dioclețian, ori la vreunul din cei următori, dar nici un asemenea calcul nu este admis datorită unui detaliu din text. În capitolul II, guvernatorul face aluzie la o răsplată numită decennalia: dacă era vorba despre deceniul domniei lui Dioclețian trebuie să ne reîntoarcem la 293, an în care nu începuse încă persecuția, sau la 295, deceniul tetrarhiei, an în care a început poate și epurarea din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
an în care nu începuse încă persecuția, sau la 295, deceniul tetrarhiei, an în care a început poate și epurarea din armată. Aparenta neclaritate a termenului decennalia în exprimarea guvernatorului este justificată de antichitatea textului, care în opinia criticilor, face aluzie destul de clară la o informație contemporană evenimentului prezentat, a cărei menționare ar fi devenit superfluă. Din acest text aflăm că acțiunea se petrece: 1. În timpul persecuției, atunci când se ofereau lupte glorioase credincioșilor care așteptau să dobândească promisiunile eterne, fiind capturat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
descoperite la Roma. Aceste inscripții sunt insuficiente pentru a ne ajuta să ne facem o idee pertinentă asupra creștinismului soldaților din trupele legionare ori pretoriene. Izvoarele literare păgâne nu ne spun nimic sau poate prea puțin despre creștinismul soldaților, iar aluzia lui Celsus în Verbum Vero (178-180 p.Chr.) despre absenteismul lor de la îndatoririlor militare și civile este generică, făcând cel mult o evaluare negativă față de atitudinile de tip anarhic, mărturisite de Tatianus și mai apoi de Hipolit. Ulterior, Origene nici
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de cele de lealitate (Meliton, Atenagora etc.), din care va deriva cea Bisericii secolului IV (de ex. Eusebiu de Cezareea). În scrierile lui Clement Alexandrinul, Minucius Felix, Origene, Ciprian etc. problema serviciului militar ori nu este cea importantă, ori întâlnim aluzii secundare. Nu există nici un text care să indice vreo eventuală interdicție a serviciului militar, cu pretextul că uciderea este contrară eticii creștine. Considerând aspectul idolatriei, opoziția lui Tertulian față de serviciul militar nu este fundamentată pe baze etice și religioase. Validitatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
armata romană, pentru că nici un împărat, conștient de soarta Imperiului, nu putea să-și elimine o parte consistentă a propriilor trupe fără a se expune provocării unei revolte de proporții și eventual a unei detronări sau morți umilitoare. Plecând de la unele aluzii eusebiene, s-a crezut că măsurile autorității imperiale contra militarilor creștini i-ar fi vizat îndeosebi pe ofițerii creștini, realitate contestată de prigoana care a vizat diferite categorii militare. Expresia de martirii militari, în bună parte orientali, dependentă de marea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
următor pas pentru a-l Învăța pe copil să Înțeleagă ce ar putea să semnifice aceste aspecte vocale În diferite contexte. Acest lucru va fi foarte util când Îl vom Învăța pe copil că este necesar să folosească multiple replici, aluzii pentru a Înțelege și a răspunde adecvat la aceste comportamente. De exemplu, un volum ridicat al vocii poate indica furie, un avertisment În fața unui pericol, o atenționare etc. Aspecte ale contextului, mediul de desfășurare ca și expresiile emoționale sau limbajul
DEZVOLTAREA COMUNICĂRII LA COPIII CU AUTISM. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Geta IACOBUȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2172]
-
se recurge firesc la: ► Sistemul metodelor de formare a conștiinței și conduitei morale: explicația, convorbirea, dialogul, dezbaterea, problematizarea, studiul de caz, demonstrația, exemplul, exercițiul, jocul, aprobarea și dezaprobarea. Diversitatea procedeelor, tehnicilor specifice: îndemnul, sugestia, sfatul, apelul, dispoziția, entuziasmarea, cerința, rugămintea, aluzia, amenințarea, încrederea, ordinul, povața, lămurirea, încurajarea, stimularea, recompensa, perspectiva, modelul, recunoașterea, lauda, atribuirea de roluri, premierea, mustrarea, reproșul, observația, indiferența, ironia, blamarea, avertismentul, amânarea, etichetarea, pedeapsa, supravegherea, interdicția, atenționarea asupra consecințelor, evaluarea criterială, evaluarea reciprocă, autoevaluarea, reflecția personală, punerea în
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
mai arată că, potrivit lui AnthonyNewcomb , muzica instrumentală a lui Schumann este o manifestare expresivă și o formă de comunicare care reflectă experiența compozitorului și care explorează modalități ale comunicării muzicale cum ar fi metamorfozele tematice, implicațiile formei și genului sau aluziile intertextuale. Pentru Newcomb cultura este purtătoarea unor arhetipuri narative: și care favorizează înțelegerea și interpretarea liturghiilor, picturilor, filmelor și întâmplărilor din existența umană. Considerând importanța relației dintre aceste modele mentale, așa cum apar în muzică, și modelele care favorizează înțelegerea evenimentelor
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
mai arată că, potrivit lui AnthonyNewcomb , muzica instrumentală a lui Schumann este o manifestare expresivă și o formă de comunicare care reflectă experiența compozitorului și care explorează modalități ale comunicării muzicale cum ar fi metamorfozele tematice, implicațiile formei și genului sau aluziile intertextuale. Pentru Newcomb cultura este purtătoarea unor arhetipuri narative: și care favorizează înțelegerea și interpretarea liturghiilor, picturilor, filmelor și întâmplărilor din existența umană. Considerând importanța relației dintre aceste modele mentale, așa cum apar în muzică, și modelele care favorizează înțelegerea evenimentelor
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
ordine. Revelator de intensitate: "importanță capitală". (13) Aceleași valori, disciplină și ordine, reies din exemplele date. (14a) Acestora li se adaugă discreția (,,nețipătoare"). (14b) Valori enunțate: optimism. (14c) Modestie materială. (14d) Valoarea de gentleman este o valoare-mamă. Ea nu face aluzie la o caracteristică anume, ci înglobează un întreg ansamblu. A fi un gentleman presupune valori specifice, ca "a se ține de cuvânt", "a fi politicos", "a respecta femeile", "a fi în afara oricărei bănuieli" etc. (14e) Revelatorul "să nu se însoare
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
mai arată că, potrivit lui AnthonyNewcomb , muzica instrumentală a lui Schumann este o manifestare expresivă și o formă de comunicare care reflectă experiența compozitorului și care explorează modalități ale comunicării muzicale cum ar fi metamorfozele tematice, implicațiile formei și genului sau aluziile intertextuale. Pentru Newcomb cultura este purtătoarea unor arhetipuri narative: și care favorizează înțelegerea și interpretarea liturghiilor, picturilor, filmelor și întâmplărilor din existența umană. Considerând importanța relației dintre aceste modele mentale, așa cum apar în muzică, și modelele care favorizează înțelegerea evenimentelor
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
nu-i adusese de băut, sau dacă spre exemplu, mai dădea afară Becali vreo „zdreanță" de antrenor, ehei, vuiau televiziunile și ziarele de știri, dar se pare că nimic din astea nu s-a întâmplat. Și totuși, la ce făcea aluzie Baba Vanga, acest Nostradamus modern cu fustă? Cred că într-un târziu, m-am prins, (asta fiindcă am în mod real stofă de Sherlock Holmes încă de pe când pășteam gâștele pe tăpșanul din Cursești) m- am prins, cum devenise la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a schimbat natură aproape peste noapte: marea tradiție a criticii de pînă la 1950 a interpretat piesă ca fiind centrată pe călătoria lui Lear spre izbăvire, dar în anii 1960 piesă a devenit viziunea cea mai întunecată și disperată, toate aluziile de consolare fiind subminate. Bănuiesc că în viitorul apropiat piesă Regele Lear va continua să fie considerată că realizarea cea mai de seamă a lui Shakespeare, chiar și numai pentru faptul că în ea se vorbește mai mult decît în
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
la acesta. Această modalitate de selecție a materialelor a urmărit să obțină o diversitate a conținutului, dar și o "coerență istorică" a mesajelor, care sunt legate logic unele de celelalte și care luate din context își pierd sensul, deoarece conțin aluzii sau referiri directe la idei din mesajele anterioare. În urma selecției a rezultat un material compus din 1 128 de mesaje emise în perioada 2001-2009 și care a constituit baza de analiză în etapele ulterioare. Aceste etape sunt descrise pe scurt
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
de exemplu, Rugăciunea Domnească sau Canon către Maica Domnului). Unicitatea și specificul comunităților virtuale religioase își au rădăcinile nu numai în conținutul subiectelor religioase abordate, dar și în interacțiunea dintre acestea și contextul social, istoric și cultural românesc. Expresiile folosite, aluziile la proverbe sau opere literare, referințele istorice, experiențele personale, comentariile unor evenimente de actualitate sunt impregnate de ceea ce s-ar putea numi "spirit românesc". Există o serie de referiri directe la spațiul românesc, de obicei în contextul descrierii unor comunități
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
imediate, poliția se însărcinează cu restul. Cu astfel de îndeletniciri se ocupă puțini scriitori din România. Mihai Beniuc o face în schimb cu o pasiune suspectă. Cu scopuri de altminteri destul de precise. Și într-un moment istoric, în care nicio aluzie nu mai poate fi îngăduită"46. În romanul său autobiografic, Pe muchie de cuțit, apărut la București în 1959, Mihai Beniuc îl acuză pe Lucian Blaga că a fost hitlerist. Din acest moment își începe acțiunea polițistă. El condamnă încercările
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
încât cenzurează și scriitorii oficiali. Mihai Dulea aplică un soi de putere personală, separată de cea oficială, pornită din mai multe obsesii enumerate cu atenție de diaristă: oprirea debuturilor, frica de tineret și de contemporani, literatura exilului, panica de comparații, aluzia. Obsesiile lui sunt obsesiile sistemului duse la extrem. Din afară de scriitorii formați la "Școala de literatură și critică literară Mihai Eminescu", aleși oricum cu atenție, orice debutant trebuie să fie membru de partid cu dosar "în regulă". Este perioada în
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]