4,379 matches
-
înaintate de către Alianță Națională a Uniunilor de Creatori din România - ANUC; ... b) un membru din partea asociațiilor de creatori profesioniști, altele decât uniunile; ... c) un membru din partea organizațiilor profesionale și/sau culturale din domeniul creației populare, folclorului și al creației de amatori; d) un membru din partea unei fundații sau asociații cu activitate în domeniul cultural. ... (2) Pentru organismele prev��zute la alin. (1) lit. b), c) și d) desemnarea se va face direct de către organismele interesate. ... Articolul 4 (1) Validarea în funcția
HOTĂRÂRE nr. 277 din 8 aprilie 1999 pentru înfiinţarea Consiliului Fondului Cultural Naţional şi aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Fondului Cultural Naţional. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124051_a_125380]
-
au salvat. Și când Îi povesteați lui despre Transnistria, pentru el era ceva „normal”? Nu, era ceva nou. Că ei primeau totuși ceva de mâncare - nu știu ce, dar totuși primeau. Dar soțul meu schimba ceea ce primea pe pâine, că era mare amator de pâine - și carne schimba pe pâine. Mama lui a murit la gazare, la Auschwitz. Tatăl lui s-a Întors. Nimeni nu știa că Îi este tată, pentru că nu era voie. Mi-a povestit că a fost despărțit de taică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ani de medicină a trebuit să mă las și să-mi schimb profesia mult dorită, pentru că profesorul mi-a spus: „Medicina e mai grea decât profesia de tăietor de lemne - dacă nu vrei să te prăpădești, atunci lasă-te!”. Fiind amator de artă, făcând teatru amator, chiar atunci În Cluj s-a deschis Institutul de Artă, cu mai multe secții: coregrafie, muzică, artă plastică, teatru... așa că m-am Înscris la Regie. Am luat examenul de admitere și am intrat la Regie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
foarte puțină vreme: vreo două săptămâni. După două săptămâni am primit un transport cu deținuți pentru conducerea lagărului - germani. Deci deținuți germani care urmau să fie Blockaltesteri, Vorarbeiteri și așa mai departe. Ăștia băteau ca la Auschwitz. Erau profesioniști, nu amatori, ca ai noștri. - Ce s-a Întâmplat? De ce au fost nevoiți să apeleze la asta? - Cred că Lagerführer-ul, am zis noi... Nu pot să spun adevărul, că nu știu, dar am bănuit noi, când discutam acolo, că Lagerführer-ul, care era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
în legătură cu D na Despina Teodorescu, pentru că Dv. sunteți probabil foarte ocupat și nu vreau să vă răpesc un timp prețios. 199 Alexandru Arșinel, animator al vieții culturale în Dolhasca, talentat dirijor de cor, recitator, actor într-o echipă teatrală de amatori, laureată într-un festival național. Publicist. 200 Vasile Uglea, profesor din Iași, redactor coordonator al volumului Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași - Contribuții la istoria învățământului românesc. 125 de ani (1855 1980). 140 Este îmbucurătoare știrea ce mi-o dați
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
lui Ion Chirescu, profesor în acea perioadă la Fălticeni, dascălul meloman înființează la Dolhasca, Societatea corală „Doina”, cu care dă spectacole prin țară. Invitat de Gh. Țițeica la o șezătoare în București, în cadrul Caselor Naționale. Pune bazele unui teatru de amatori tot la Dolhasca (în cadrul Căminului Cultural). În 1971 primește Premiul special de interpretare într-un rol de comedie. E distins cu titlul de Învățător emerit. Subinspector, inspector școlar pe județ. Publicist, lasă în manuscris Monografia satului natal. 384 Institutor, violonist
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
ca să nu mai amintesc eu, sau să vi-l trimit. Casa unde a locuit (din Piatra-Neamț, n. E.D.) este, precum și mormântul, un monument lucrat de sculptorul M. Onofrei, colegul lui, însă nu am fotografii și trebuie să apelez la un amator sau la Cooperativa respectivă 412. Posed un album întocmit de curând de o D-nă Maria Dumitrescu 413, în care figurează reproduceri după lucrări și fotografii și un text, cuprinzând aprecieri despre persoana lui ca om, pictor și despre operele lui
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
a spălat popa în cristelniță, au făcut-o la căminul studențesc ă nu s-a repezit să dărâme Casa Poporului, cum propuneau nespălații, dimpotrivă, aprecia efortul și ideea de zidire, de unde se vede că a fost o conștiință superioară. Dacă amatorii de mituri, legende și eroizări ar fi fost cât de cât atenți la ce a spus Petre Țuțea, ar fi aflat că a fost o luptă pe viață și pe moarte pentru putere, un care pe care, spre instaurarea unui
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
victoria opoziției este foarte aproape, pentru că a ține un guvern în chingi și un Președinte strivit cu zăbala suspendării, numai a suspendării, fără să mai luăm în calcul posibilitatea demiterii, este ceva ce nu-i dat fiecăruia, în afara faptului că amatorii de cântat prin bodegi la fluierul piciorului primesc un aviz de atenționare. Ajuns la cea mai înaltă magistratură, cu un program luat de la alții, crezând că i se poate ierta orice, Președintele a contat în creșterea prestigiului pe câteva elemente
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
firesc. Câte așteptări de la evenimentele din 1989! Ce dezamăgire, ce deziluzie, ce înșelătorie! Mă feresc să spun că în decembrie 1989 a fost la noi o revoluție, poate o revoluție planificată a fi transmisă în direct, ca fapt senzațional pentru amatorii de senzații tari, deoarece toate revoluțiile de până la noi au avut darul și menirea de a descătușa energiile creatoare ale popoarelor. Se poate să fi fost o revoluție cu reacție inversă, conducând la involuție, la sentimentul inutilității. Nu știu cum a fost
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
De la Șerban Cantacuzino, domn în Țara Românească între 1678-1688, ne-a rămas un monument de limbă și cultură românească, Biblia lui Șerban, Biblia de la București (1688). Din familia imperială bizantină a făcut parte au alt ilustru învățat: Constantin Cantacuzino, Stolnicul. Amatorii de genealogii ar trebui să compare Cantacuzinii cu Hohenzollernii. Cine au fost unii și cine au fost ceilalți. Și totuși, nici un Cantacuzino nu-i prinț de România. Duda este. Îl știți pe prințul Sturza, cel care ă zice Ilie Năstase
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
nu-i mai vedem și să nu-i mai auzim cum se spurcă între ei. Cu ce am putea asemăna această politică de aruncat decibeli în urechile adversarului? Cu o discotecă în care muzica amplificată la maximum îi determină pe amatorii de distracție să răcnească unul la altul, ca să se poată auzi și înțelege. Nici prin cap nu i-ar trece unuia să se ducă, să dea muzica mai încet. Așa că „poza” PSD-ului de la Măgurele ar putea fi o hârjoană
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
compensație la frustrare, la cei care au dat tonul și tunul. Și în cazul acesta, limpede, de jaf, asupra banului public (n-o acuz pe doamna Ridzi că a băgat în buzunar, nici măcar o centimă), prin intermediari, s-au găsit amatori de dres busuiocul; adică nu e o demisie de nevoie, împinsă de la spate, e o demisie de onoare. Hai, sictir! Care onoare? Pune, bă, mâna pe un dicționar și vezi ce scrie la cuvântul „onoare”. Vei vedea că onoarea e
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
În 24 de ore“, a scris el, „site-ul a primit 20.000 de povestiri scrise prin e-mail, 1000 de fotografii și 20 de filme video. Una dintre principalele imagine de pe site din ziua respectivă a fost o fotografie de amator a scenei În care a explodat autobuzul cu etaj. BBC, The Guardian și MSNBC.com s-au numărat printre marile site-uri media care au parcurs pașii jurnalismului cetățenesc, permițându-le cititorilor lor să-și aducă fiecare contribuția În mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
de mijloc ca „Mare lămuritor“. Să mă explic: Pe vremea când Freeman și-a deschis afacerea, În 1977, era specializat În developare, duplicare și mărire de fotografii realizate de profesioniști, cum sunt cei care lucrează pentru Architectural Digest, sau de amatori pricepuți. Însă, În urma triplei convergențe și a exploziei fotografiilor digitale, numărul de fotografi care utilizează pelicula a scăzut dramatic. Deoarece afacerea inițială intra În declin, Freeman s-a văzut nevoit să petreacă tot mai mult timp explicându-le clienților cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
pictate de Nicolae Grigorescu l-au impresionat foarte mult90. Iorga nu era prea interesat de muzică și nu a scris mare lucru despre această artă, deși a fost la Paris în aceeași perioadă ca și Enescu. A fost însă mare amator de muzică populară și a contribuit la sprijinirea corurilor folclorice 91. Iorga a încurajat înființarea de biblioteci publice și le-a făcut acestora donații din biblioteca lui personală. A promovat și arta populară; în casa lui de la Văleni poate fi
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
celei românești. La începutul lui martie, "Obolul" (o societate filantropică din care făceau parte toți boierii de rang ai protipendadei) a anunțat punerea în scenă a unei piese în limba franceză la Teatrul Național din București. Actorii urmau să fie amatori din rîndul boierilor, iar încasările urmau să fie donate pentru opere caritabile. Iorga își dădea seama de disprețul elitei pentru limba și literatura română și față de țărănime. Limba franceză consituia o barieră între clasele conducătoare și restul națiunii. Într-adevăr
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mai poate fi întâlnită nicăieri în casă. Bucătăria, cu plita ei cu gaz, e pardosită cu cele mai mari plăci de gresie pe care le-am văzut vreodată. Bineînțeles, nu există frigider, ceea ce-i un lucru foarte trist pentru un amator de pescărie. În schimb am o cămară spațioasă, plină de gărgărițe. Toată lemnăria de la parter e umedă. Am dezlipit o bucată din linoleumul din hol și apoi l-am pus la loc, cutremurându-mă. Din podea se degaja un miros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scurse, oferă o garnitură divină la orice fel de pișcoturi sau prăjituri nu prea dulci. Sunt delicioase mai cu seamă în compania oricărei prăjituri cu migdale și, astfel, se armonizează de minune cu vinul roșu. De piersici nu sunt mare amator, dar socotesc caisa drept regina fructelor.) Acum mă duc să-mi fac siesta. E noapte. Două lămpi cu gaz, care sfârâie molcom, aruncă o lumină domoală, lăptoasă, peste suprafața zgâriată și pătată a ceea ce a fost cândva o frumoasă masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Dacă ți-e dat să fii gras, orice hrană te îngrașă. Dar eu, unul, n-am avut niciodată probleme cu greutatea.) Acum că sunt proprietar de pământ, trebuie să-mi fac o grădină de ierburi aromate. În calitatea mea de amator al unei bucătării inteligente, am considerat întotdeauna că o provizie de mirodenii proaspete constituie o problemă vitală. (Natural, în copilărie, niciodată nu mi-a trăsnit prin cap să cultiv ierburi aromate în grădina părinților mei; copiii nu pot “înțelege“ hrana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de la școală avea mania lui Shakespeare. Și omul ăsta mi-a modelat viața. Se numea domnul McDowell. Mergeam adeseori împreună la piese și le-am văzut pe toate. Câteodată domnul McDowell îmi plătea biletul. Firește, făceam și noi teatru de amatori. Domnul McDowell era fascinat de mirajul scenei, un actor manqué. Am devenit favoritul lui întru mania teatrului. (El a fost cel care ne-a dus pe mine și pe alți câțiva băieți pentru o săptămână la mare, în }ara Galilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
e pajul meu. Avea o voce firavă și plăcută și parcă o aud și acum cântând melodios. Cum de s-a menținut, după atâția ani și ani, spiridușul meu jucăuș! Îmi amintesc că a jucat odată, într-un spectacol de amatori, pe Cherubino din Figaro, și succesul acela de duzină era pentru ea una din amintirile cele mai de preț. Fir-ar să fie, acuma mi-a trăsnit prin cap că Gilbert Opian vede, probabil, în ea, un băiat! Iubirea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi „stilul de viață al posesorilor de ponei“. Și ce-am mai suferit din cauza blestemaților ăștia de ponei! Când mă duceam în vizită la Ramsdens, James îmi propunea uneori să călăresc pe poneiul lui, iar unchiul Abel (de asemenea mare amator de cai) voia să mă ia în șa, pe calul său. Deși doream nebunește să călăresc, refuzam întotdeauna din mândrie și dintr-o prefăcută indiferență. Și până în ziua de azi n-am urcat niciodată în șa. O pricină mai importantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am mâncat trei portocale. Portocalele trebuie mâncate în singurătate, în chip de festin deosebit, atunci când ți-e foame. Sunt prea nedisciplinate și prea copleșitoare pentru a face parte dintr-o masă obișnuită. Trebuie să arăt că eu nu sunt un amator al micului dejun, cu toate că-i respect pe cei ce sunt. Pentru mine, gustarea de dimineață se reduce la o ceașcă de admirabil ceai indian. Cafeaua și ceaiul chinezesc nu sunt de suportat la ora micului dejun, iar în ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui Frans Hals, așa încât asociam muzeul cu tata. Cred că tatei îi plăcuse muzeul pentru că era atât de liniștit și avea atâta mobilă, în afară de tablouri, încât părea un mic palat particular. Îi plăceau, mai cu seamă, numeroasele ceasuri (era mare amator de ceasuri), care băteau ora toate laolaltă, în timp ce ne aflam acolo, dar nu chiar în aceeași secundă și pe tonuri foarte felurite. Muzeul, când am intrat, era aproape pustiu, și am început să mă plimb prin încăperi, cu capul cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]