3,631 matches
-
roman pe care l-am putut scrie datorită sumei pe care am primit-o ca avans, cu câțiva ani înainte. În momentele în care scriu sunt ceea ce se poate numi „scriitor“, apoi sunt ca un actor la televiziune, ceea ce mă amuză, pentru că am turnat filme și am dirijat actori, în cazul în care verbul „a dirija“ convine! Tehnic vorbind, un scriitor trebuie să fie singur pentru a se putea concentra și a-și termina frazele. Un cineast intră în contact cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
capitol? V-am spus acolo că tatăl meu nu a fost papistaș! Ba nu mi-ați spus așa ceva, domnule! Doamnă, vă cer permisiunea de a repeta că v-am spus, în măsura în care cuvintele pot să exprime acest lucru... Noi, cititorii, sîntem amuzați de situația în care o entitate fictivă este enervată într-un mod în care știm că și noi ne-am enerva; e ca și cum ne- am pune în locul său. Dar realizăm, de asemenea, și că aceasta este o situație pur ipotetică
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
se răspândea viral dezinformarea în anii radicali ai comunismului, a fost, fără să știe, ofițer sub acoperire. E uluitor modul în care, repetând această poveste ca pe o încredințare personală de nestrămutat, Mircea Ivănescu reușește să-l intrige, să-l amuze și să-l exapereze pe Gabriel Liiceanu. La fel de convins ca întotdeauna de adevărurile sale (fără îndoială, nobile și cardinale în cultura română postrevoluționară), Gabriel Liiceanu își confruntă interlocutorul cu câteva dileme culturale și morale deja clasice: în ce măsură lipsa de reacție
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ideii că verbele psihologice sunt ergative, dar nu și inacuzative (punctul de vedere al autorului în privința denumirii clasei este asemănător cu cel al lui Haegeman (1994), vezi supra, 3.1.), prin compararea verbelor psihologice (de tipul Comportamentul lui Ion mă amuză) cu corespondentele lor cauzative (de tipul Ion mă amuză cu comportamentul lui): ● verbele psihologice: Experimentatorul − Obiect; Tema − Subiect; ● verbele cauzative: Subiectul − Posesorul care cauzează emoția (Cauzalul); Obiectul care cauzează emoția este un grup prepozițional opțional; Experimentatorul este obiect direct (cele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inacuzative (punctul de vedere al autorului în privința denumirii clasei este asemănător cu cel al lui Haegeman (1994), vezi supra, 3.1.), prin compararea verbelor psihologice (de tipul Comportamentul lui Ion mă amuză) cu corespondentele lor cauzative (de tipul Ion mă amuză cu comportamentul lui): ● verbele psihologice: Experimentatorul − Obiect; Tema − Subiect; ● verbele cauzative: Subiectul − Posesorul care cauzează emoția (Cauzalul); Obiectul care cauzează emoția este un grup prepozițional opțional; Experimentatorul este obiect direct (cele două argumente sunt: posibilitatea pasivizării, posibilitatea construcțiilor participiale). Bennis
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cele fără Cauzator Ambiental, care nu acceptă niciun fel de pasiv. Cauzatorul Ambiental este reatribuit unui grup cu by 'de (către)' prin pasivizare și este eliminat prin adjectivizare. Verbe ca s'étonner 'a fi uimit' și s'amuser 'a se amuza' sunt conceptualizate întotdeauna cu un Cauzator Ambiental, pe când s'arrêter 'a se opri' poate avea sau nu Cauzator Ambiental. Kittilä (2009: 67) concepe cauzativizarea ca fiind un proces marcat morfologic, care introduce un Agent în valența verbului și identifică trei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Treimi, când observă un copilaș care, cu o gălețică, transporta energic și neobosit, Într-o fugă zburdalnică, cum fac toți copiii lumii, apa din mare Într-o mică groapă pe care o făcuse În nisipul de pe malul mării. Urmărindu-l amuzat câteva minute, prea-fericitul episcop Îl Întrebă cu blândețe: - Ce faci tu aici, dragul meu? cu acea blândețe amuzată a adultului care se așteaptă la un răspuns naiv, În doi peri, grav și comic În același timp. - Ce să fac, răspunse
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
arta plastică, suprarealismul, ajuns astăzi să domine binișor artele „clasice”, „realiste”, ce este, În definitiv, poză sau creație? Deoarece, la mai bine de un secol de la apariție, În jurul acelui minuscul Cabaret Voltaire de la Zürich, inițiat de poetul „teribilist” român Tzara, amuzând sau iritând spiritele „instalate și grave” ale artei „acceptate”, „beneficiind” de prerogativele unei poze, ale unei „revolte” contra „burgheziei În artă”, contra „pompierismului” etc. - poză, „teatru” care irita, dar și amuza, ca un joc cu multiple măști, „reprezentând” un fel
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Voltaire de la Zürich, inițiat de poetul „teribilist” român Tzara, amuzând sau iritând spiritele „instalate și grave” ale artei „acceptate”, „beneficiind” de prerogativele unei poze, ale unei „revolte” contra „burgheziei În artă”, contra „pompierismului” etc. - poză, „teatru” care irita, dar și amuza, ca un joc cu multiple măști, „reprezentând” un fel de ligă „În spirit” a tinerilor de pe Întreg continentul, dincolo de națiuni și clișeele sau reflexele acestora -, azi, când „a Învins”, Își mai poate revendica acest statut? Nu s-a academizat cumva
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu desăvârșire! Sau, mai știi, cunoscându-mi mediocritatea invincibilă, Îmi „suflă” câte ceva din rosturile sau falsele enigme ale propriei mele existențe, cum, la școală - la eterna școală! -, cineva, premiantul care stă În spatele tău, Îți suflă, deși te disprețuiește și Îl amuză să te zăpăcească definitiv, pentru ceea ce vine de la el se amestecă cu confuzia prodigioasă din căpățâna ta. Aveam, am eu cu adevărat nevoie de toți acești termeni, noțiuni, concepte, cum vreți să le spuneți, În arta mea? Deoarece, Într’ adevăr
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
grav, le și scrie, contribuind harnic, cum se vede, la imaginea proastă pe care o dăm noi despre noi Înșine, scriitorii români din toate timpurile. Probabil că, În acei ani, „secvența” cu colonelul Dorobanțu pe terenul de tenis m-a amuzat și oi fi povestit-o, atunci sau mai târziu, la masă, unor colegi și a ajuns și la urechile distinsei noastre poete și, probabil, părându-i-se prea puțin agravant faptul că „am Încrucișat rachetele cu șeful pașapoartelor”, l-a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dovedindu-se un maestru al conexiunilor. Informații disparate, de circulate, totuși, sunt cercetate acribios în ramă contextuală și ordonate cu o logică detectivistică. Încât "probele" se limpezesc și demonstrația crește coerent. Surprinzător, exegetul ne anunță o ciudată rocadă a criteriilor amuzându-se (amar, firește) "cum evoluează denigratorii". Dacă părintele Grama, cel care publica la doi ani de la moartea poetului o primă carte defăimătoare despre Eminescu acuzându-l de antiromânism, fiind în plus și "stricător de morală publică", cohorta demitizanților de ultimă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
s-a decis să rostească adevărul în chip cronicăresc, urmărindu-l aprig și nesmintit până în pânzele albe, cum se spune, până la rădăcinile lui naturale și "organice". Nu-l atrag jocurile scriitoricești cu puterea, meteahnă generalizată de la comuniști încoace, nu-l amuză circul, devenit monedă curentă în parlament, în presă, la președinție, printre guvernamentali, după cum nu se lasă amăgit de retorica zgomotoasă a vreunei căpetenii de gașcă politică. Pentru că "schimbarea" nu se mai schimbă, a găsit o replică dându-se, parcă, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
n-a știut totuși de reala lui prezență. După ce i-am pus pe toți absenți, cei care lipseau din motive neîntemeiate și, bineînțeles, și pe domnia sa, Veconi, sare de acolo din ascunzătoare ca ars că el e prezent! m-a amuzat teribil cu inocenta lui mutrișoară, dar i-am spus că pentru mine este absent, fiindcă nu l-am găsit unde îi e locul, ca pe ceilalți colegi. N-a mai vrut să stea în clasă și a spus că se
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
didactic s-a transformat în cele din urmă într-o agreabilă plimbare turistică. Acum e și dânsa la școală. Eu, chiar acum, vă scriu de la Galați, adică de la Veconi! Pentru că l-am amintit și de data aceasta, să-l mai amuz puțin pe Cosmin cu alte „a la Veconi aud compagnie!” Am încheiat și trimestrul acesta promovându-i cu un suficient 5 pentru că altfel Veconi (și sunt doi bată-i să-i bată!) plus Caian, plus Gabor, unul mic cât un
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de vorbă cu tata. Acum ne facem timp și pentru asta. Așa se întâmplă, discutăm despre trecut cu grijă, fără a-i răscoli amintiri care să-i producă emoții enclantante. Îi povestesc despre elevii mei mai problemă, elevi care mă amuză și pe mine zilnic. Vin direct de la școală la dânsul pentru a sta aici până la ora 15 când vine Gabi de la serviciu. Îi servesc prânzul și conversăm. Țin legătura cu medicul lui de la Sibiu prin telefon sau fac câte un
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
seturi imobiliare la axele de transport, în interval de cîmpuri arborescența, ființe cu interludii actele lor, deschiderea de zeci de kilometri spinările morfologice spre Cernăuți, dincolo un singur indiciu alb de sat, șoseaua ieșită din pămînt cu rîmele, ne-am amuzat să le tăiem din bariere, patru-cinci în cîțiva kilometri, 10-12 trenuri de călători pe zi, pe lîngă mărfare, locomotive accidentale, lărgime, cîmpul mai aspru în murmurul leagănului de țară, turle simultan pe cinci-șase biserici de sat, merii înrobiți de rod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să fie asasinat, în 493. Stăpîn al Italiei, Teodoric se străduie să păstreze aparențele supunerii sale față de Imperiul de Răsărit. Întru aceasta, întreține cu împăratul o corespondență respectuoasă, bate monedă de aur cu efigia acestuia, respectă privilegiile senatorilor, hrănește și amuză poporul roman, ba chiar restaurează unele monumente ale Orașului Etern. De asemenea, el păstrează administrația imperială, legile și tribunalele de la Roma, împarte sarcini magistraților. La Ravenna, el organizează o curte după modelul celei de la Constantinopol și favorizează împrospătarea civilizației latine
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
școlilor din Ilfov: "din 67 de școli, 44 nu au nicio bancă, 46 nicio masă rotundă, 48 niciun scaun, 54 nicio tablă cu alfabet, 55 nicio tablă de înmulțire și 47 nu au învățător". "Cel puțin inspectorul știa număra", se amuză sarcastic A. Drace-Francis (2006, p. 144). Se întâmpla și la case mai mari. În Franța, spre exemplu, până către sfârșitul anilor 1870, când reformele educaționale ale lui Jules Ferry încep să producă efecte concrete, marea majoritate a școlilor sătești puteau
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dacă îți vine mai ușor să vorbești românește, hai să lăsăm franceza pentru altă dată". Auzindu-mă, musafirul meu a rămas tăcut câteva secunde până ce i-a revenit respirația normală, răvășită de emoția surprizei și apoi am continuat conversația eu amuzat de cele întâmplate, iar el, ușurat de povara limbii străine. Ceea ce, printre altele, mi-a dovedit că faimoasa Securitate Română nu era chiar așa de agilă precum se spunea, dacă personalul Ambasadei Române din Bruxelles nu era informat, nici la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
astă dată ați mâncat numai cașer. Vina este a mea și am procedat așa ca să evit ca partidele religioase să folosească meniul pentru a vă face ceea ce i-au făcut lui Rabin: criza de guvern din 1977". Peres s-a amuzat de răspunsul primit și am pornit cu toții, binedispuși, spre aeroport. Ultimul episod s-a petrecut tot la Paris, spre sfârșitul perioadei pe care mi-am petrecut-o acolo în calitate de ambasador și reprezentant permanent al Statului Israel la UNESCO. Am avut
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Arhiepiscopul de Paris se lăsa reprezentat, cu aceste ocazii, printr-unul din episcopii săi, mereu același, un prelat de origine vietnameză. În schimb, remarcam prezența cardinalului la recepțiile oferite de țări europene importante precum Germania Occidentală, Italia și Spania. Mă amuzam privindu-l când cucoane simandicoase se repezeau să se pună, reverențioase, în fața lui cu piciorul drept îngenuncheat, ca să sărute inelul sacerdotal de pe mâna întinsă către ele. Din profil, observai că are nasul coroiat semi-stürmerian și o privire sclipitoare parcă vrând
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
profil, observai că are nasul coroiat semi-stürmerian și o privire sclipitoare parcă vrând să spună: Hai să fim serioși, fetelor! Ce vă ploconiți așa în fața mea ați uitat cine sunt eu cu adevărat!?". Impresia mea era că însuși Cardinalul se amuza copios văzând spectacolul extravagant de la picioarele sale și poate că, în sinea lui, toată scena nu merita altceva decât o apreciere interiorizată de ironie fină. La una din recepțiile din oraș, profitând de un moment de singurătate rară, când nimeni
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
seara am revenit să asist la rugăciunea de kabalat shabat 30. Ca să intru în sinagogă am fost obligat să trec "sub furcile caudine" ale controlului de securitate și să încredințez telefonul mobil în custodie unui portar energic, ceea ce m-a amuzat oarecum, găsindu-mă în postura de potențial terorist. Dar nu am protestat, firește, deși nu mă știu candidat la niciun soi de subversiune. Surpriza adevarată însă m-a așteptat înăuntru, în sinagogă. Shoshana a urcat la etajul rezervat femeilor. Eu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
deja prin hotărârea Consiliului Național Palestinian din 1988 la Alger dreptul Statului Israel de a trăi în pace și securitate, Arafat va declara acum în public că recunoaște legitimitatea prezenței israeliene în Eretz Israel 57. În plus, Roland Dumas se amuza de ideea că Arafat va declara acum în public ceea ce admisese deja în conversații private, și anume că paragrafele controversate din Convenția Palestiniană "au devenit anacronice (sont caducs)". Între timp, vizita lui Arafat ajunge la momentul său culminant convorbirea cu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]