6,567 matches
-
dădeam seama ce culoare avusese la origini. Gura era ușor deschisă și bărbia mult împinsă înainte, de parcă voia să spună ceva, dar înlemnise în poziția aceea. Cele două orbite oculare, lipsite de conținut, păreau pierdute în neantul încăperii. Craniul era anormal de ușor, de parcă și-ar fi pierdut orice consistență. Nici nu-mi dădeam seama cărei specii îi aparținuse. Acum nu mai avea carne, căldură, memorie. Nimic. Doar în mijlocul frunții se afla o cavitate mică, puțin cam aspră la pipăit. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
oameni. Și totuși noi doi vom trăi despărțiți. Ceva nu e în regulă, nu crezi? — Ba da. Am văzut de la bun început că-i un loc ciudat și știu că într-un asemenea loc nu se pot întâmpla decât lucruri anormale. Umbra a dat puternic din cap. — Teoretic, ai dreptate. Sunt capabilă să înțeleg multe lucruri, dar de data asta... Nici aerul nu-mi priește. N-ai sesizat că-i altfel decât în alte părți? Nu ne face bine nici unuia din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pare foarte democratic, nu? Întotdeauna câștigă cei care reușesc să creeze un sistem nou, superior. Câștigă sigur. Lupta pentru supraviețuire e acerbă. Nu are nici o legătură cu rezultatele deja obținute. În plus, starea prezentă de lucruri mi se pare chiar anormală. Sistemul actual monopolizează situația de sub soare, Fabrica, pe cea din umbră. Unde-i concurența? Nu e! Nu mi se pare normal să nu existe libertate de mișcare, nu crezi? — Eu n-am nici o legătură nici cu unii, nici cu alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de drum, de-a lungul râului subteran, mișcând lanterna în dreapta și-n stânga. Pereții stâncoși din jur erau plini de fisuri mari, prin care se prelingea apa provenită din condensarea aburilor. Crescuseră pe ei niște mușchi lipicioși, de un verde anormal. Un verde inexplicabil pentru un loc în care nu se putea produce procesul fotosintezei. Chiar nu înțelegeam cum de era posibil așa ceva. Ba da, dacă era mâna providenței la mijloc. Crezi că Întunegrii știu că noi umblăm pe-aici acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
slabe a ceasului digital. Poate pentru că se obișnuiseră prea mult cu întunericul. Nici lumina lanternei nu-mi priește. Când stau prea mult timp pe întuneric, aceasta devine starea naturală - cum de fapt a și fost la origini -, iar lumina cea anormală. Cel puțin așa-mi vine mie să cred. Coboram mai departe de-a lungul șanțului îngust, fără să scoatem o vorbă. Drumul era neted și nu ne mai era teamă că ne lovim cu capul de plafon. Am stins lanterna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu mai aveam partea de jos. Posibil să se fi pulverizat din pricina șocului. Să se fi desprins chiar în dreptul rănii de la burtă. Picioarele, unghiile, penisul, testiculele... Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mi se părea mai anormal să se fi întâmplat așa ceva. Cu siguranță că aș fi simțit și alte dureri, nu numai pe cea de la cap. M-am străduit să analizez situația cu mai multă detașare. N-avea cum să-mi lipsească partea de la brâu în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
asta. Mă simt confuz și am impresia că eu sunt de vină, nu ei. Nu e bine să gândești astfel, spuse Umbra trasând niște linii șerpuitoare alături de cerc. Noi avem dreptate și ei greșesc. Noi suntem cei normali, ei sunt anormali. Să-ți fie foarte clar. Dacă nu iei lucrurile astfel până mai poți gândi, Orașul o să te înghită fără să-ți dai seama. Și o să fie prea târziu! — E cam relativă aprecierea lui despre ce e bine și ce e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
iei lucrurile astfel până mai poți gândi, Orașul o să te înghită fără să-ți dai seama. Și o să fie prea târziu! — E cam relativă aprecierea lui despre ce e bine și ce e rău, ce e normal și ce e anormal. Nici n-am cum să mai emit asemenea judecăți de valoare fără memorie. Umbra a încuviințat. — Înțeleg foarte bine că ești total derutat. Crezi că există perpetuum mobile? mă întrebă Umbra. — În principiu n-are cum să existe. — Păi, vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din circuitul al doilea. Canalul acela constituie temelia. Să o numim mai simplu rădăcina copacului. Fără el, creierul uman n-ar putea funcționa. De aceea am și lăsat canalul. Problema cea mare este că acest canal a suferit un șoc anormal din pricina pierderilor electrice provocate de topirea racordului B, iar creierul tău este atât de surprins de ceea ce se întâmplă, încât a început să ia măsuri urgente de reglare. Vreți să spuneți că el continuă să producă amintiri? — Mi-e teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Duran, brățările de argint, permutările, costumul meu bleumarin - mi se păreau acum un vis îndepărtat. Erau doar frânturi de amintiri ciudate, suprapuse unele peste altele și presate până la dimensiunea unei cărți de credit. Privite din față, mi se păreau puțin anormale, iar din laterală arătau ca o linie subțire fără nici o semnificație. Acolo or fi adunate toate, dar n-a rămas din ele decât o carte de credit din plastic. Până nu se inventează un aparat care să le poată citi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
paznic, colecția lui de instrumente. Capul îmi vâjâia în continuare. Auzeam un sunet distinct, ireal. De parcă mi s-ar fi împlântat acolo. Un zgomot plat, neîntrerupt. Nu mă durea capul. Mă simțeam chiar foarte bine, numai că mi se părea anormal ceea ce mi se întâmpla. Am privit în jurul meu, întins în pat. Nu mi se părea nimic schimbat. Tavanul și pereții puțin cam strâmbi, dușumeaua și perdelele... la fel ca și până acum. Masa era la locul ei și pe ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să mor. Mai sunt însă câteva lucruri care-ți scapă din vedere. Sunt foarte importante. Umbra începu să tușească. Am așteptat să-i treacă și să mă lămurească. Când ne-am întâlnit data trecută, mi-ai spus că totul e anormal aici și ai tras concluzia că nu e cazul să mai rămânem. Acum îmi spui că orașul e perfect. Ascultă-mă bine! Pentru că veni vorba, vreau să subliniez că Orașul nu e perfecțiunea întruchipată. La fel cum nu există aparate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sentimente prin intermediul mamei tale. Ca un spectru fragmentat. Ele sunt cele care te mai frământă, după părerea mea. Dacă ai putea ajunge la ele, s-ar rezolva ceva. Tăcerea dinăuntru părea să absoarbă dansul fulgilor de nea. Era o liniște anormală. Aveam senzația că Zidul își ține suflarea pentru a auzi ce ne spunem. Mult prea multă liniște. — Hai să vorbim despre visele vechi! am zis. E adevărat că animalele absorb zilnic sentimentele noastre și acestea se transformă astfel în vise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un acvariu gol. Aproape de ora închiderii, a început să iasă tot mai multă lume de la bibliotecă. Cei mai mulți erau elevi de liceu, cu sacoșe din plastic ca și a mea. Privindu-i atent, mi se părea că duc o existență cam anormală. Parcă le lipsea ceva sau aveau ceva exagerat de mare. Ca să fiu cinstit, mai degrabă existența mea era anormală în ochii lor. Asta-i lumea, ce să-i faci! Se cheamă prăpastie între generații. Printre elevi am văzut și bătrâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de liceu, cu sacoșe din plastic ca și a mea. Privindu-i atent, mi se părea că duc o existență cam anormală. Parcă le lipsea ceva sau aveau ceva exagerat de mare. Ca să fiu cinstit, mai degrabă existența mea era anormală în ochii lor. Asta-i lumea, ce să-i faci! Se cheamă prăpastie între generații. Printre elevi am văzut și bătrâni. Aceștia își petrec de obicei duminicile după-amiază citind în sala de lectură reviste și patru feluri de ziare. Acumulează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
O să pierd pentru totdeauna asemenea imagini și oameni. Și pe ea, bineînțeles. Dar o să fiu capabil să-mi amintesc, în lumea mea de dincolo, tot ce-a fost aici, de parcă s-ar fi întâmplat totul ieri. Dacă lumea aceasta este anormală și locuitorii ei n-au suflete... cine e de vină? În nici un caz ei. O să-mi fie cu siguranță dor și de Paznic, cu toate că nu e nici el decât o verigă a lanțului uriaș care încinge orașul. Asta e. Iubesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe întuneric. Înainte de a adormi, nu l-am văzut luminat. Dar nici mână de om nu era la mijloc. Ar fi fost imposibil ca o ființă umană să realizeze o asemenea lumină caldă și liniștitoare. Era cu siguranță una artificială, anormală, care depășea puterea noastră de înțelegere. I-am îndepărtat ușor mâinile și am luat craniul de pe masă. L-am pus cu grijă în poală. — Nu ți-e frică? mă întrebă ea. — Deloc. N-are de ce. Cred că există undeva o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
autorul scrisorii către Europa liberă mi-a răspuns confuz spunând că “pe altă cale,(urmează anonimizat) “scrisoarea a fost trimisă mai demult, pe 30.09. În general răspunsurile nu erau coerente și privirea și comportamentul lui trădau o stare psihică anormală. Discuția a continuat în baza ideei emisă de mine cum că ar fi rudă cu D. Palade și că ar fi avut acte pentru a părăsi România și a se stabili în Statele Unite ale Americii. Mi-a spus că este
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
de mainstream-ul optzecist. Liviu, din Martiriu parțial, beneficiază de o carieră politică (și, implicit, profesională) fulminantă, dar, dominat de nehotărâre și rigiditate, pierde această poziție, fiind retrogradat ca responsabil al „compartimentului sociologie de la un institut de cercetare. Într-o lume anormală, Liviu - incapabil să aprofundeze lecțiile predate de mentorul său, versatilul și experimentatul Cociuba, înotător abil în apele tulburi ale anilor ’40-’50 -, va cunoaște și eșecul familial. Apăsat de mentalitatea în care a fost format, el va alege (spre deosebire de soția
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
implicit sau explicit despre om, ci despre anumiți oameni, și anume musulmanii. Aceasta Înseamnă că astăzi expresia publică a tot ceea ce e omenesc este normală și poate fi exemplară, În sens pozitiv sau negativ (literatura nemaiavînd funcție educativă), dar este anormal să exprimi public aceleași lucruri cu valoare de exemplu dacă te referi la o aumită mulțime de oameni devenită rezervor identitar. Identitatea pur și simplu umană este astăzi mai ștearsă decît cele de orientare sexuală, naționalitate sau religie (mai ales
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
conduită ce încalcă normele și nu mai respectă obligațiile asumate prin „contractul social”, specific „vecinătății”, nu este numai o manifestare atipică, ci și una pe care membrii grupului o pot califica în diferite moduri (bizară, excentrică, insolită, nonconformistă, irațională sau anormală), aprecieri care se extind într-o gamă extrem de largă, depinzând de gradul de toleranță sau permisivitate a grupului, de normele și valorile sale, de autonomia pe care o oferă acest grup conduitei individuale. Pentru a înțelege mai bine rolul instituției
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
I ASPECTE GENERALE Capitolul 1 PERSOANA ȘI POLUL INDIVIDUAL AL UMANULUI 1.1. Introducere În medicina psihiatrică a zilelor noastre, în domeniul sănătății mintale și al sociologiei se discută mult despre „tulburarea de personalitate”, despre persoane psihopate sau „psihopatie”, persoane anormale, accentuate, deviante, patologice sau cu probleme. Psihiatria cel puțin are de peste un veac această categorie diagnoză ce apare în toate manualele și tratatele, în toate clasificările și sistemele de diagnostic a tulburărilor psihice. Cei ce se ocupă de psihologia persoanei
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de la interpretarea funcționării echilibrate a corpului uman. Așa cum, în gândirea greacă, psihismul era o caracteristică biologică ce se extindea fără discontinuități până la om, cele patru umori ce stau la baza funcționării echilibrate a corpului sunt și garantul funcționării normale sau anormale a psihismului. Este o primă și excelentă înțelegere atât a unității bio-psihice, cât și a legăturii dintre fond și episodul de viață trăit maladiv. La baza sistemului stau patru umori: sângele, flegma (pituitaă, bila galbenă și cea neagră. Ele pot
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
neproblematizant, vesel sau trist, prietenos, petrecăreț, superficial. Lista calificativelor caracterizante nu e sistematic organizată sub aspect științific psihologic și nu e nici argumentată, ci sesizată intuitiv. Ipoteza și doctrina lui Kretschmer merg mai departe. Acest tip bio-psihologic poate avea variante anormale caracterial, cu manifestări depresive și hipomane. În plus, e predispus spre boala psihică denumită psihoză maniaco-depresivă. Alături de tipul morfo-psihologic „picnic” se mai descriu tipurile „leptosom” (astenică și „muscular-atletic”. Fiecare e descriptibil printr-un aspect corporal care poate fi comentat în
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în anumiți termeni: „leptosomul” este subțire, cu trăsături colțuroase, iar din punct de vedere psihic e un astenic, introvertit, problematizant, indecis, lipsit de spontaneitate, ezitant, care leagă greu prietenii și se ocupă de abstractizări. Din punctul de vedere al personalității anormale, el apare ca un schizoid, iar în caz de boală psihică e, în general, predispus spre schizofrenie. Cel Muscular-atleticul, seamănă cu statuile lui Hercule și cu atleții culturiști. Sistemul osos și muscular e bine dezvoltat, capul e pătrat, cu linii
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]