8,708 matches
-
o petrecere fără concurenți, nu se „lipește“ nimic de tine. E drept, la un chef trebuie adăugată și băutura; ea produce dezinhibiția de care are nevoie o activitate sexuală facilă și tot ea favorizează comunicarea dintre potențialii parteneri sexuali. În Antichitate și Evul Mediu, orgia era la mare modă; constituită ca recul în fața stricteței morale impuse de religie, orgia avea ca deznodământ sexul la întâmplare, între parteneri care nu se cunoșteau neapărat și care nici nu trebuiau neapărat să continue acea
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
care fac dragoste sunt ceva fără sens. „Mai bine ar face amândouă sex cu mine, decât să se frece una de alta“, ar putea spune un băiat despre lesbiene. Pe insula Lesbos Cum majoritatea denumirilor ciudate își au originea în Antichitate, și lesbienele trebuiau să aibă un corespondent în vremurile acelea. Sapho era o poetă care trăia pe insula Lesbos. Pentru că atât poeziile poetei Sapho, cât și bârfele despre ea vorbesc despre relația erotică dintre femei, această practică a fost denumită
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
director al Teatrului Național, considerând bietele capodopere ale lui Caragiale cam obosite, îl sfătuiește pe autorul lor să le retragă, în concediu de odihnă. Lovinescu (Pași pe nisip, 1908) vede destinul acelorași comedii ca pe cel al operelor literare ale antichității, inteligibile numai cu ajutorul unei critici masive, pentru explicarea aluziilor la instituții și obiceiuri desăvârșit criticate. De altă părere este critica naționalistă (D.A. Sturdza, N. Davidescu), care îl acuză pe autor că defăimează tot ce este românesc, numindu-l ultimul ocupant
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
se simți lezată? Cum a permis ea să se opereze asemenea arestări ilegale și cum de nu intervine măcar acum pentru a restabili ordinea legală? Justitia fundamentum regnorum nu e o vorbă în vânt, ci norma unanim admisă încă din antichitate. Să ne fie permis a o reaminti cu mâhnire oamenilor legii. Dacă legalitatea a fost încălcată de cineva, cum se pretinde în cazul de față, nu bâta și toporișca minerilor trebuie să o reașeze. "Există judecători la Berlin" i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
evenimențiale se vor legitima, desigur, și istoria va continua să existe într-un fel mai adânc, mai aproape de natura anonimă a vieții. "Ce e omenesc e totdeauna vrednic a fi știut", spunea Ranke, iar ideea aceasta, ajunsă la noi din antichitate, e plină de sugestii pentru cei îngrijorați că "post-istoria" îi va lipsi pe slujitorii lui Clio de pâinea lor cotidiană. Gândul acesta l-a preocupat încă de la început și pe N. Iorga și nu e surprinzător că el a extins
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a suferi. Mare liric al "nemângâierii", Cioran se tânguie că nimeni altul, suferă, dar de necredința, pentru ca, daca pentru alții religia este salvare, mântuire, pentru el "creștinismul (îmi) este inutil. Cu exceptia a doua trei puncte, el reprezintă un regres în raport cu Antichitatea. Douăzeci de secole pierdute"2. Într-un singur punct el are milă, ba chiar deplânge "condiția" lui Dumnezeu, care a trebuit să-și sacrifice fiul pentru că oamenii să creadă în el; oamenii pretind să renunți la tot ce e al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sinucide oricând deja te eliberează. Vede în sinucidere "un act religios", pentru că e o încercare de mântuire, "nirvana prin violență", cum spune în Demiurgul cel rău, însă până și acest act a pierdut din măreția pe care o avea în antichitate. "Ce bine știau înțelepții de dinainte de Cruce s-o rupă cu această lume sau să se resemneze cu ea fără dramă sau lirism!"18 Încă un prilej de a critica creștinismul, care consideră sinuciderea drept un păcat capital și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
îl schimba radical pe om, care va trăi, după cunoașterea acestei experiențe, fără iluzia paradisului. Un om care nu a suferit este asemenea dobitoacelor, care trăiesc atemporal, fără percepția morții. Cioran chiar preamărește moartea, pe care o găsește superioară în antichitate, omul antic știa să sufere, spre deosebire de omul modern, care nu mai este capabil nici măcar de a trăi această noblețe: "prin suferințe, sufletele zvâcneau odinioară către bolti; tu te izbești de ele. Și cazi iar în lume"46. Ba mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și evaluarea 5.1. Piața Încă din cele mai vechi timpuri, omenirea a avut dorințe diferite fapt ce i-a împins spre schimbul surplusului de produse sub formă de troc, care se poate considera o formă simplă de piață. În Antichitate, în urma dezvoltării schimbului și apariției banilor, s-au pus bazele comerțului, adică se achiziționau produse în vederea revânzării cu scopul obținerii de profit. La început comerțul făcea legătura dintre orașe și zonele agricole, însă o dată cu apariția meșteșugurilor și a industriei, schimbul
MARKETING şi AUDITUL în MARKETING by Costel MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/1601_a_2941]
-
sau a gâștelor sălbatice pe cer. Toamna e timpul evadării: cu fiecare zbor pe care îl zărim, evadăm și noi. 11. Barbar "Barbar este, înainte de toate, omul care crede în barbarie." Claude Lévi-Strauss, Rasă și Istorie Pentru grecii și romanii Antichității, termenul barbar desemna popoarele care nu țineau de civilizația lor, care nu le vorbeau limba, care nu reușeau să le-o înțeleagă; bolboroseală ininteligibilă, bla-bla-bla plin de onomatopee (barbar), graiul lor nici nu părea a fi un grai, ci un
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pentru că nu doar economiștii încearcă să definească noua economie a cunoașterii, ci și sociologii, care vorbesc despre echivalentul economiei cunoașterii, respectiv despre "societatea bazată pe cunoaștere", sintagmă pe care o considerăm tautologică, în condițiile în care societatea umană, încă din Antichitate și până în epoca contemporană s-a bazat, în evoluția ei, tot pe cunoaștere. Cunoașterea nu este o descoperire a zilelor noastre, ci este o realitate de necontestat, prezentă în permanență, definitorie pentru însăși existența societății. Pentru a evita această dispută
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
în mod legitim în deciziile referitoare la viața sau moartea oamenilor. Trebuie să facem absolut tot ceea ce ne stă în putere pentru a-i salva pe ceilalți. Ideile asociate idealului insulării sunt extrem de populare și acceptate aproape instinctiv încă din antichitate. Ele sunt, de asemenea, invocate foarte frecvent în retorica politică sau în etica medicală. Nu întâmplător, ele beneficiază, așa cum am văzut, de un statut privilegiat în teoriile egalitariene ale dreptății în distribuția serviciilor medicale. Acest ideal este, însă, crede Dworkin
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
București, 1962, p.26. 7 Idem, op.citată, p.35. 8 Ibidem, op.citată, p.30 14 se confunda totuși cu acesta. Se poate postula, deci, că " logica este gândirea conștientă de formele și legile ei logice”9. Încă din Antichitate, logica a preocupat minți luminate și, multă vreme apoi, ea a reprezentat singura știință a educației și a fost socotită de către autorii clasici o „propedeutică” disciplină ce trebuie învățată înaintea celorlalte discipline în scopul și spre folosul acestora. S-a
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
București, 1962, p.26. 7 Idem, op.citată, p.35. 8 Ibidem, op.citată, p.30 14 se confunda totuși cu acesta. Se poate postula, deci, că " logica este gândirea conștientă de formele și legile ei logice”9. Încă din Antichitate, logica a preocupat minți luminate și, multă vreme apoi, ea a reprezentat singura știință a educației și a fost socotită de către autorii clasici o „propedeutică” disciplină ce trebuie învățată înaintea celorlalte discipline în scopul și spre folosul acestora. S-a
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
aranjamentul acesta solemn și spitalicesc? Cine fusese regizorul acestui spectacol corect și halucinant?"348 pentru că, înșirați de-a lungul pereților, doi câte doi, la o masă, zăceau bolnavii întinși pe gutierele lor. S-ar fi putut crede un festin din Antichitate, de musafirii stăteau culcați la masă dacă fețele obosite și palide ale celor mai mulți dintre bolnavi n-ar fi arătat clar că e vorba de altceva decât de convivii joviali ai unui vesel ospăț. Ce sumbră minte alcătuise cu elemente reale
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a celui care narează. Problema cea mai importantă pe care Basarab Nicolescu o ridică în lucrarea sa Transdisciplinaritatea este cea a ,,nivelurilor de realitate". Savantul roman observa în studiul citat că știința modernă a ignorat o teorie fundamentată încă din Antichitate cea a existenței unei ,,realități multidimensionale", locuită de oameni, zei, eroi, fiecare dintre aceste entități trăind într-o lume/ realitate guvernată de legi proprii, cu o foarte strâsă legătură între ele. Fizica cuantică, în general și descoperirea omului de știință
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
are drept scop principal demonstrarea faptului că divinitățile sînt simboluri ale calităților psihice umane, hiperbolizate și idealizate. Ne punem întrebarea care a putut fi motivul ascuns pentru care constatarea acestui adevăr esențial de către unul dintre cei mai mari filosofi ai antichității a cărui operă a fost pînă în zilele noastre studiată în cele mai mici detalii nu a suscitat în această privință tot interesul pe care existența simbolisticii îl impune spiritului uman. Aceasta cu atît mai mult cu cît, fără a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
înțelegerii limbajului simbolic, în ciuda luptei lor, teologia și filosofia se influențează una pe cealaltă și tocmai acest amestec caracterizează dogmatismul. Filosofia se ocupă de aceleași probleme vitale ca și religia: metafizica și morala. Aceasta au fost și soluțiile filosofice ale antichității (Platon, Aristotel) de care s-au slujit părinții bisericii ca să dogmatizeze speculativ simbolurile mitice grupate în jurul simbolului filiației considerat drept realitate. Mai tîrziu, filosofia scolastică se va inspira din aceste soluții vechi, transformîndu-le totodată, cu singurul scop de a găsi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
doar de menționarea aici a străvechii mișcări istorice a misticismului pentru evitarea faptului ca din griji pentru clasificare analiza în studiul de față a motivelor și simbolurilor să fie considerată din cauza fondului comun relativ la mister ca făcînd parte din rîndul "antichităților". Diferența radicală dintre metode trebuie subliniată cu atît mai mult, cu cît, ca să se apere de misticismul născut chiar în sînul ei, teologia creștină a încercat să se prezinte pe ea însăși drept o aprofundare mergînd pînă la mister, pretinzînd
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mînca pîinea ta, pînă te vei întoarce în pămîntul din care ești luat; căci pămînt ești și în pămînt te vei întoarce". (Facerea-3.19) Activitatea economică începe imediat după alungarea omului din Rai, economia apare încă în "vechile table" ale antichității, istoria doctrinelor economice începe odată cu decalogul dat oamenilor prin Moise (Daniel Villey), iar pilda talanților reprezintă prima teorie economică adevărată. Începînd cu Renașterea, cu apariția in-dividualismului, dar mai ales cu Reforma, care garantează o valorizare religioasă a muncii, a inițiativei
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fie puțin agitate în eprubeta economistului, din care să rezulte apoi soluții. În concluzie, economia este știință numai pentru că studiază ceva, chiar dacă nu se știe exact ce anume. 1.2. INTRODUCERE ÎN ȘTIINȚA ECONOMICĂ Idei despre economie găsim încă în Antichitate (Xenofon, Platon, Aristotel), și evul mediu (Toma D'Aquino), dar știința economică își are principalii contributori în epoca modernă, este o știință tînără. Ea debutează în secolul al XVIII-lea, cu scrierile fiziocraților francezi, ale mercantiliștilor, ale lui Richard Cantillon
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de a concepe cetatea per-fectă (polis), în realizarea căreia bogăția poate fi o piedică, ceea ce-i atrage ostilitatea respectivilor filosofi. Lucrarea lui Xenofon constituie o excepție; este o carte plină de precepte interesante pentru a înțelege mentalitatea oamenilor liberi ai Antichității și raporturile lor cu unelte-le vii, deci cu sclavii. Cea mai durabilă influență au exercitat-o concepțiile lui Aristotel, pînă la Revoluția franceză, potrivit lui P. Fratzen 18. Semnalăm numai faimoasa distincție a lui Aristotel între temata și hremata, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
identitatea, propria rațiune de a trăi și, cîteodată, de a muri. Umanul înglobează și debordează, din toate părțile, economicul. Iar umanul, la rîndul său, face parte din realitatea vie. 2. FUNDAMENTE FILOSOFICE ALE ECONOMIEI POLITICE 2.1. GÎNDIREA ECONOMICĂ ÎN ANTICHITATE ȘI EVUL MEDIU Credința noastră este că fundamentele economicului se regăsesc în legile moralei cosmice. Nu întîmplător, la începuturi gîndirea economică a fost un reflex sau o componentă a gîndirii religioase, conținută în texte cu valoare sacramentală, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
evoluții pe termen lung mai curînd sub forma unor unde, avînd caracterul unui fenomen oscilatoriu, sau tot soiul de alte percepții. Probabil depinde cu ce ochelari privim... Problemele de metodologic nu pot însă trimite studiul fluctuațiilor economice la mu-zeul de antichități. Este necesară o abordare in-terdisciplinară. Știința economică trebuie să-și conjuge eforturile cu istoria economică. Evoluțiile economice sunt cum spuneam evoluții umane, deci ele țin și de antropologie. Noi considerăm însă evoluțiile umane în relație directă cu ordinea divină, de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
divizibilității timpului, modificată ulterior de către Zenon. Această formidabilă idee a renașterii sufletului, a reîntoarcerii, este reluată și de Platon, foarte aproape de concepțiile hinduiste, budiste și de doctrina lui Pitagora a "Marelui an". Platon lansează și "teoria regresului", destul de cunoscută în Antichitate și pînă în epoca creștină, o teorie ce se adapă din mit, ca multe alte teorii platoniciene și care descrie regresul formelor de guvernămînt în cadrul fiecărui ciclu sau perioade circulare (vezi Republica). Aceste teorii scumpe Antichității platoniciene, pitagoreice, stoice etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]