8,321 matches
-
esență, ceea ce nu este decât aparență. În termenii proprii filosofiei platoniciene este vorba de confuzia dintre lumea I-a a Ideilor și lumea II-a a lucrurilor, dintre adevărata realitate și falsa realitate, ce nu valorează decât ca o iluzie, aparența adevăratei realități. „Ce semnificație are această istorie?” se întreabă și M. Heidegger pentru a răspunde în sensul acreditat de interpretarea curentă a mitului. „Cel mai adesea omul nu își dă seama că tot ce socotește în mod obișnuit a fi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sub bolta cerească drept spațiu al experienței și al judecății care, singure, conferă tuturor lucrurilor și relațiilor măsura ce le este proprie și care, singure, dau regula organizării și ordonărilor.” Legat prin lanțurile simțurilor sale în închisoarea lumii sensibile a aparențelor înșelătoare, omul se comportă ca un prizonier care nu poate evada spre adevărata realitate, pe care o constituie lumea I-a inteligibilă, ce se întinde dincolo de lumea II-a sensibilă. Ca prizonier, de fapt al propriilor sale simțuri, omul se
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
prizonier care nu poate evada spre adevărata realitate, pe care o constituie lumea I-a inteligibilă, ce se întinde dincolo de lumea II-a sensibilă. Ca prizonier, de fapt al propriilor sale simțuri, omul se hrănește cu iluzia păgubitoare că lumea aparențelor în care trăiește este cea efectiv reală, adevărată. Din mijlocul acestei lumi inteligibile strălucește ca un soare, prin perfecțiunea sa, Ideea supremă a Binelui absolut. Cum prin lumina sa soarele face cu putință ca ochiul să vadă lucrurile și fenomenele
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
idei, modele perfecte ale lucrurilor, care își trag din ea substanța lor existențială. Astfel, în ultimă instanță, și lucrurile, și fenomenele, pe care omul le întâlnește în câmpul existenței sale sensibile provin tot de la Ideea de Bine, constituind niște simple aparențe care imită singura existență reală, cea a Ideilor. Potrivit cu doctrina despre Idei, lucrurile se raportează la Ideea supremă a Binelui, ca niște aparențe față de adevărata realitate, determinându-se pe sine ca niște copii imperfecte ale unui model ideal. De o
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
omul le întâlnește în câmpul existenței sale sensibile provin tot de la Ideea de Bine, constituind niște simple aparențe care imită singura existență reală, cea a Ideilor. Potrivit cu doctrina despre Idei, lucrurile se raportează la Ideea supremă a Binelui, ca niște aparențe față de adevărata realitate, determinându-se pe sine ca niște copii imperfecte ale unui model ideal. De o degradare corespunzătoare suferă și cunoașterea omenească. Ceea ce se consideră în mod uzual știința se înfățișează doar ca o cunoaștere a unor „umbre”, aparențe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aparențe față de adevărata realitate, determinându-se pe sine ca niște copii imperfecte ale unui model ideal. De o degradare corespunzătoare suferă și cunoașterea omenească. Ceea ce se consideră în mod uzual știința se înfățișează doar ca o cunoaștere a unor „umbre”, aparențe ale realității și nu a esențelor, a adevăratei realități. Cunoașterea omenească se mișcă într-un interval vast care urcă de la opinie, ce are ca obiect lumea sensibilă, la știința adevărată având ca obiect lumea inteligibilă. Treptele intermediare dintre cele două
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cu ieșirea din întuneric a sufletului care pășește, de acum, întru lumină. Această mișcare se lasă însoțită de o răsturnare de situație fundamentală, atât în ordine ontologică, cât și gnoseologică: ceea ce înainte a fost luat ca realitate sigură devine acum aparență nesigură; ceea ce părea cunoscut ca adevăr ferm ajunge acum simplă eroare. Până acum, închiși în lumea peșterii, oamenii în lipsa cunoașterii adevăratei realități au confundat în permanență umbrele existențelor cu existențele însăși; ca atare, s-au comportat ca niște prizonieri, sclavi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
problemele Republicii, dar atrag atenția asupra importanței antropologice a principiului reflexivității incomplete în tradiția platoniciană. În această lumină, situarea în peșteră ar putea însemna: componenta odiseică este prezentă în politropia și accesul ei la fals (devenită aici reducere la lumea aparenței), dar reflexivitatea ei este fatalmente incompletă, astfel încât în om există în general o componentă ahileică, nereflexivă, pe care nu o poate eluda niciodată, care îl leagă de lumea inteligibilului, lume pe care nu o poate cunoaște niciodată singur. Prin urmare
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
față de lucruri și oameni nu se conformează (acestui criteriu - n.a.), ci că între cele două se produce o sciziune. Comerțul curent, natural, naiv, cu oamenii și lucrurile e nedeterminat, imprecis, variabil, plin de contradicții inconștiente, incoerent - și cade sub semnul aparenței, al doxei. Grija față de suflet descoperă această dualitate: pe de o parte doxa și pe de alta idealul unității. El descoperă deopotrivă dedublarea și imuabilul, ceea ce se schimbă și ceea ce e precis - cele două descoperiri fiind în aceeași măsură fundamentale
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și este, acum, în raport cu Socrate, în postura de erastes. Iată dubla fascinație. Socrate, pe de o parte, nu și-a ascuns niciodată pasiunea pentru Alcibiade, și-l atrage în protocolul pederastic când vremea e potrivită acestui fel de educație. Împotriva aparenței, Socrate vrea să se bucure de frumusețea tânărului, nu însă în felul atât de obișnuit al grecilor; vrea să-l îndrepte către altă frumusețe și dacă nu ar fi fost vorba de Socrate, lucrul era greu de crezut. Numai că
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
exprimat, să gândească ceea ce vede. Abia începând din stadiul următor se poate produce inversarea, semn al apariției structurilor logice: să vadă ceea ce gândește (exemplu: pus în fața evaluării egalității unui kilogram de cuie, comparativ cu unul de pene, preșcolarul, „furat” de aparență Ă diferență de mărime dintre cele două Ă va opta pentru al doilea, nesesizând și chiar neacceptând egalitatea pe care i-o arată cântarul). Stadiul operațiilor concrete (7/8-11/12 ani). Mobilitatea crescută a structurilor mintale permite copilului luarea în
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Prioritatea intervenției profesorului în acest plan este intermedierea relațiilor copiilor cu sistemul valorilor promovate în societate. Rostul unui astfel de demers vizează clarificările preliminare necesare oricărei persoane care se află în postura de a-și cristaliza sistemul axiologic propriu. În ciuda aparențelor, la această vârstă elevii sunt preocupați foarte mult de ceea ce gândesc ceilalți despre ei. Prieteniile, dar și supărările și certurile sunt mai intense și cu urmări mai profunde. Profesorul nu mai dirijează interacțiunile sociale din clasă, dar poate funcționa ca
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
evaluative) se transformă într-o grilă de observare și interpretare a tuturor comportamentelor ulterioare ale cuiva. Pentru a înțelege aceste inconsecvențe în aprecierea personalității celuilalt, sau a propriei persoane, trebuie să avem în vedere și complexitatea situațiilor ce relevă în aparență aceeași trăsătură, precum și libertatea de decizie comportamentală pe care situațiile o permit. În situații simple, obișnuite, toți putem fi calmi; când însă determinanții situaționali sunt foarte puternici, aceștia declanșează emoții atât la persoanele puțin anxioase, cât și la cele colerice
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
considerând contextul social în care individul trăiește și se dezvoltă, și numai comparând indivizii aparținând unor populații și culturi diferite (Mead, M., Linton, R.). Astfel, concepte precum modelul, rolul, statusul devin principii explicative centrale. Potrivit teoriei rolurilor, indivizii doar în aparență posedă caracteristici fixe; în realitate, ei răspund doar cerințelor și expectațiilor pe care le implică diferitele lor roluri sociale. Repertoriul de roluri al unui individ ne furnizează o imagine fidelă a personalității lui. Succinta trecere în revistă prezentată evidențiază că
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
avansată, precizia în măsurare fiind mult mai mare față de alte aspecte ale personalității, în care nu putem fi siguri de autenticitatea reacțiilor persoanei. Când se pune problema cunoașterii trăsăturilor de caracter, de exemplu, subiecții activează mecanisme de apărare, etalează doar aparențe în spatele cărora ascund trăsăturile autentice. Pentru evitarea acestor neajunsuri s-au înregistrat reacțiile subiecților în situații imaginate, pentru a releva aspecte ale personalității fără ca aceștia să conștientizeze scopul urmărit. În acest fel au apărut și s-au dezvoltat testele proiective
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
considerație criterii dovedite a fi esențiale, deci căutăm echivalențele importante, chiar dacă mult mai puțin evidente. Unul din obiectivele principale ale educației intelectuale constă în a deprinde pe tineri să nu se grăbească în a judeca o situație, un eveniment după aparența sa imediată, ci să caute întotdeauna substratul esențial al lucrurilor. Contradicția aceasta între aparență și esență trebuie adeseori scoasă în evidență în cadrul lecțiilor. Formarea noțiunilor constituie progresul principal pe calea orientării spre o cunoaștere aprofundată, științifică a realității. Totodată ele
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
evidente. Unul din obiectivele principale ale educației intelectuale constă în a deprinde pe tineri să nu se grăbească în a judeca o situație, un eveniment după aparența sa imediată, ci să caute întotdeauna substratul esențial al lucrurilor. Contradicția aceasta între aparență și esență trebuie adeseori scoasă în evidență în cadrul lecțiilor. Formarea noțiunilor constituie progresul principal pe calea orientării spre o cunoaștere aprofundată, științifică a realității. Totodată ele constituie cel mai important instrument al comunicării dintre oameni, al transmiterii de noi cunoștințe
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
putere face apel la amenințări și pedepse pentru a determina ținta influenței să desfășoare comportamentul dorit. Desigur, profesorii au la îndemână un întreg arsenal, de la mustrare, până la pedeapsa fizică și exmatriculare. Îndeobște, acest gen de presiune este eficientă numai în aparență, căci ținta (persoana asupra căreia se exercită puterea) dă curs la nivel manifest cererilor celui care deține puterea, dar în plan privat nu acceptă ordinul. Ca atare, pentru menținerea influenței este necesară o supraveghere permanentă. Există numeroase cercetări care demonstrează
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
diverse variante, vor face alegeri corecte privind oportunitățile lor de dezvoltare și învățare, în timp ce ceilalți vor face alegeri auto-distructive. • unii elevi au o dorință mai puternică de a cunoaște decât alții. Chiar dacă teoria lui Maslow este incitantă și clară în aparență, încercând să o aplicați în practică veți descoperi că nu mai este așa de facilă. Uneori veți constata că este greu să apreciați exact în ce stadiu de satisfacere a trebuințelor se găsește un anume elev sau care dintre trebuințele
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
exemplu, propuneri de proiecte, schițe sau chiar vise. Când Picasso s-a hotărât să picteze Guernica, a făcut mai întâi o schiță sumară a compoziției sale. Într-o aparentă contradicție, Picasso a afirmat că „prima «viziune» rămâne întotdeauna intactă, în ciuda aparențelor” și puțin mai târziu susține că „o pictură nu este gândită și planificată dinainte. În timpul creației, ea poate fi schimbată pe parcursul schimbării gândurilor” (Arnheim, 1962, p. 30). Putem înțelege relația dintre cele două remarci dacă acceptăm rolul explicativ și reglator
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fundamental conservatoare”. William Schneider, un istoric al mișcării eugeniste franceze, definește „conservatorismul” folosind formularea lui Garland Allen, ca fiind dorința de „Întoarcere la vremurile bune de altădată”23. Schneider și alți susținători ai aceleiași perspective nu au reușit să depășească aparența superficială a retoricii eugeniste despre normalitate. Este adevărat că această retorică este conservatoare, dar ideile exprimate de eugeniști - În special efortul acestora de a mobiliza capitalul biologic al națiunii - reprezintă o diferențiere radicală față de opiniile existente despre identitatea individuală În cadrul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
fost reținuți În a-și Însuși argumentele și sursele pe care le folosea Cuza pentru a-și susține poziția, considerată maniacală chiar și de către unii dintre contemporanii săi32. Făcăoaru și alți susținători ai extremei drepte Încă mai Încercau să păstreze aparența unei fundamentări științifice a poziției lor ideologice. Nu doar aceștia, ci și alți intelectuali, printre care respectatul istoric Xenopol, au adoptat o retorică antisemită o dată confruntați cu o situație de criză 33. Cu toate acestea, chiar și după sfârșitul primului
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
separația dintre domeniul prerogativelor statului și cel al responsabilităților personale reprezintă o provocare pentru clivajul stânga-dreapta. Poziția pe care Moldovan o descrie În Biopolitica poate fi descrisă ca modernistă, radicală la nivelul implicațiilor sale profunde, În ciuda limbajului cinic și al aparenței conservatoare (mai precis, accentul pus pe păstrarea capitalului biologic al populației rurale). Biopolitica, o soluție corporatistă: cetățenie - drepturi și obligațiitc "Biopolitica, o soluție corporatistă \: cetățenie - drepturi și obligații" Sursele gândirii filosofice organiciste a lui Moldovan se găsesc În lucrările unor
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
arena politică a rolurilor de gen, dat fiind contextul românesc În care mișcarea femeilor era mult mai mică și mai puțin instituționalizată. Cu toate acestea, e mai prudent să abordăm din perspectivă critică entuziasmul lui Moldovan pentru drepturile femeilor. În aparență, analiza lui Moldovan este aproape feministă. Însă discuția despre drepturile femeilor pare să fie mai degrabă o mișcare preemptivă destinată să contracareze posibila influență a retoricii grupărilor feministe. Feminismul nu reprezenta o mișcare de masă În România. Cu toate acestea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ci și În funcție de potențialul său eugenic sau de nevoile statului. Era foarte posibil ca, luând În considerare aceste criterii, să se ia decizia neprescrierii tratamentului, pentru că efortul curativ ar aduce dezavantaje bunăstării generale. Pe de altă parte, orice individ În aparență normal putea deveni subiect al tratamentului medical obligatoriu dacă În corpul său era descoperită o afecțiune ereditară și deci disgenică. Moldovan considera că alocarea de fonduri de către stat pentru astfel de demersuri, Într-adevăr foarte costisitoare, era un prerogativ important
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]