3,340 matches
-
îndoială ; pentru că de n-ar fi,/ Nici nu s-ar povesti. Că în fiece țară / Cele mai multe rele / Nu vin de pe afară, nu le aduc streinii,/ ci ni le face toate, / Un pămintean de-ai noștri /, o rudă sau un frate.... » Aplauzele de data aceasta au fost însoțite de un râs sănătos, oamenii gândindu-se la familii, rude și la vecini, care se poartă precum eroii din fabulă. A urmat un grupaj de poezii bine cunoscute de spectatori din care îmi amintesc
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de poezii bine cunoscute de spectatori din care îmi amintesc: La oglindă, Trei, Doamne și toți trei, Noi vrem pământ, poezii vestite din opera marelui poet George Coșbuc, apoi pastelul Vestitorii primăverii de Alecsandri. Toate au fost răsplătite cu multe aplauze, bine meritate. și acum îmi amintesc versurile recitate cu mult talent de Maricica Gheorghiu ale poeziei Ispita ale popularului poet George Coșbuc. Nu mă lasă inima să nu vi le prezint mai jos : « Ei, șiacum te uiți la cană,/ Că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Rușine pentru o asemenea nedreptate”, dar acest protest n-a avut ecoul scontat. La acest sfârșit de an școlar aveam zece ani și am jucat la serbarea finală rolul unui învățător. Am intrat în rol cu succes și am primit aplauze repetate, care au făcut să-mi înmugurească un mare vis... acela de a ajunge și eu învățător. Nu mi-am făcut probleme în privința nedreptății săvârșite la adresa mea. Ce bine ar fi fost ca aceasta să fie și ultima nedreptate din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
scenă și cu glas sonor, solemn spune răspicat: „La clasa a doua, premiul I pe clasă și pe școală, cu media generală 9,45, elevul M”. Emoționat la maximum - nu mă așteptam la așa ceva - plec de lângă tata în ropote de aplauze și pe scenă mă pomenesc cu o coroană de premiant și un voluminos pachet de cărți tipărite la „Fundația Regală”, orchestra școlii repetă imnul premianților, apoi aplauze și iarăși aplauze. În sufletul meu tumult de emoții și gânduri tot mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la maximum - nu mă așteptam la așa ceva - plec de lângă tata în ropote de aplauze și pe scenă mă pomenesc cu o coroană de premiant și un voluminos pachet de cărți tipărite la „Fundația Regală”, orchestra școlii repetă imnul premianților, apoi aplauze și iarăși aplauze. În sufletul meu tumult de emoții și gânduri tot mai înaripate. Tata mă tot fura cu privirea și avea și el lumea gândurilor și emoțiilor lui... După terminarea acestei festivități directorul, urmat de profesori, părăsește sala, dar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mă așteptam la așa ceva - plec de lângă tata în ropote de aplauze și pe scenă mă pomenesc cu o coroană de premiant și un voluminos pachet de cărți tipărite la „Fundația Regală”, orchestra școlii repetă imnul premianților, apoi aplauze și iarăși aplauze. În sufletul meu tumult de emoții și gânduri tot mai înaripate. Tata mă tot fura cu privirea și avea și el lumea gândurilor și emoțiilor lui... După terminarea acestei festivități directorul, urmat de profesori, părăsește sala, dar știind că în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
acord să particip la premierea din București. Profesorul însoțitor află că aș fi obținut premiul I, dar eu am crezut că poate fi o mențiune oarecare. Când m-am auzit strigat ca premiant I, nu credeam una ca asta. În aplauzele celor aflați de față am primit un colet apreciabil de cărți, o coroană cu frunze de stejar și un CEC în valoare de 2400 lei - o sumă apreciabilă pentru unul ca mine. Inima mea o luase razna!... Încerc o bucurie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și în sufletul ei, pentru momentul în care vor reînvia în detaliu, cu amănunte, cu nuanțe, cu lacrimi, cu hohote de râs, cu lacrimi ... Odată cu Ada s-au dus în Nemurire zile, ciocolate, succese, turnee, diurne, cafele, coșuri cu flori, aplauze, țigări și pâini pe care le-am împărțit. Există o carte de istorie, cu fapte precise, cu date, cu eroi, cu războaie. Exista o carte de Poezie, despre iubire, talent, generozitate, dăruire, lumină. Despre Ada nu va scrie mult Cartea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe o temă din cele predate la curs. Odată, observând că nu se prea osteneau să ia notițe la cursuri, la o lucrare scrisă le-am permis să stea cu caietele de notițe pe bănci pentru "inspirație", propunere primită cu aplauze întrucât majoritatea nu aveau "ce pune pe masă". Printre studenți erau și câteva odrasle de ștabi, cunoscute de toți, față de care cadrele didactice aveau o atitudine de protecție, avantajându-le la examene și lăsându-le să-și facă de cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Fanfani (Italia)... După Nicolae Titulescu, președinte în 1930 și 1931 al Adunării Societății Națiunilor, Corneliu Mănescu avea să fie demnitarul român ales în cea mai înaltă funcție a unei organizații internaționale. La "cursul postuniversitar de relații internaționale" am primit cu aplauze și vădită satisfacție vestea alegerii viitorului nostru "patron" în această funcție de înalt prestigiu și covârșitoare responsabilitate. 14-18 mai 1968, vizita președintelui Republicii Franceze, generalul Charles de Gaulle, prima vizită a unui șef de stat francez în țara noastră. Am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
compara și a învăța. Începuse, odată cu primăvara, suita marilor acțiuni, cu vizite și corespondență și zeci de telefoane în țară pentru pregătiri. A fost mai întâi participarea corului Madrigal la un concurs internațional la Berlin. Spectacolul a fost primit cu aplauze care nu se mai sfârșeau, nemții având în general o bună educație muzicală. Deși corul nu număra pe atunci prea mulți ani de la înființare, maestrul Marin Constantin reușise să-l aducă printre primele formații de acest gen din lume. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Pintilie, avându-i în distribuție pe Toma Caragiu, Ștefan Bănică, Mariana Mihuț... Când s-a ridicat cortina și a apărut în fața "spițeriei" Bănică, în izmenele "naționale" și cu picioarele cufundate într-un lighean, toată sala a izbucnit în râs și aplauze și a dus-o așa până la final. Și aici replicile se traduceau la cască, iar programul de sală prezenta un rezumat al piesei. De reținut că "nenea Iancu" era la Berlin într-un fel la el acasă, petrecându-și ultimii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
s-a atras atenția ca nu cumva să apărem acolo unde e și "persoana". Tov. Oprea mi-a spus răspicat că putem pleca la Valea Călugărească din dispoziția și cu aprobarea sa! Zis și făcut! După documentarea de la Ploiești, în aplauzele presei internaționale, ne-am deplasat la "obiectiv". Acesta fusese făcut zob, peste tot plutind un noroi roșiatic până la gleznă, care emana un miros îngrozitor. La locul dezastrului, așteptându-l pe "tovarășul", erau prezenți ministrul industriei chimice, alte notabilități, directorul combinatului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și ca băuturi sucuri naturale și apă minerală. Ne așezăm la masă, lângă mine șeful delegației, lângă el fotograful președintelui. Vine directorul restaurantului cu suita de chelneri și "recită" menu-ul stabilit: pasăre, vită, pește, sucuri... La care șeful delegației, în aplauzele celorlalți, comandă: "Un platou de mezeluri, țuică, mușchi de porc împănat, cabernet de Murfatlar, pentru toată lumea!" "Pentru mine nu, spuse fotograful. Ăștia-s toți niște câini și o să ajungă în iad. Mie aduceți-mi o friptură de vită și apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
demersurile prin Protocolul Ministerului de Externe și după o întrevedere cu rectorul, am trecut în sala de festivități, plină de profesori și studenți, în program figurând o expunere a mea și proiecția filmului "Vlad Țepeș". Conferința a fost răsplătită cu aplauze și proiecția cu "Dracula" al nostru urmărită cu atenție, filmul fiind subtitrat în spaniolă. La un moment dat am observat că unii spectatori părăsiseră sala, deși filmul nu se terminase, iar când în final Vlad Țepeș a triumfat biruindu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
punem navei, Dr. Luftner a spus că trebuie ales ceva frumos, dar și comercial, care să sune bine în toate limbile de circulație internațională. L-am găsit eu, istoricul din mine amintindu-și de "Steaua Dunării", propunerea fiind acceptată cu aplauze în unanimitate. Pentru prima croazieră, având în vedere că la Viena Dr. Luftner programase să organizeze pe vas o recepție fastuoasă, de la care numai Franz Josef și împărăteasa Sisi lipseau, nava a fost aprovizionată cu tot ce-și poate dori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Domnule Secretar de stat, la fiecare reuniune ne onorați cu o cafea și un pahar de apă. Cred că sunt în asentimentul celor prezenți că fondurile acordate amabilei dv. tratații să fie adăugate celor de la telefoane întru beneficiul culturii naționale". Aplauzele au fost generoase și Herr Doktor m-a țintuit nu cu ochii unui medic specialist în geriatrie cum era, ci în chirurgie maxilo-facială, observându-i lucirea scalpelului nu în mână, ci în priviri). La Washington și Ottawa am avut o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Copacabanei, se transformaseră în loje de spectacol și toate ferestrele și vitrinele erau feeric laminate. Când la difuzoare s-a auzit ceasul bătând miezul nopții, au țâșnit de pe uscat și ocean mii de artificii în toate formele și culorile, în aplauzele celor prezenți și pocnetele sticlelor de șampanie. A doua zi, ziarele scriau că primăria orașului și patronii hotelurilor de pe Avenida Atlantica ar fi "pus la bătaie" peste 60 de tone de artificii! Am mai rămas puțin să admirăm focurile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vânt care le-a zburat partiturile și fără note Vivaldi a devenit de nerecunoscut, iar orchestra se asemăna tot mai mult cu bravii muzicanți de pe Titanic, în faza ultimă a naufragiului! Am asistat până la finalul "apoteotic", răsplătindu-i cu binemeritate aplauze pe "Maeștrii cântăreți din Rio"!) Le-am vizitat pe toate, pe unele de mai multe ori, și câteodată sălile lor mi-au fost generos oferite pentru organizarea unor acțiuni culturale. M-a atras în mod special Muzeul de Artă Modernă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să explodeze prin cele 275 de cataracte 140 de milioane de metri cubi de apă, de 7 ori mai mult decât Niagara), care a creat acest fascinant tablou de sunet și lumină, ca un actor la terminarea spectacolului și primirea aplauzelor, își continuă în vale drumul liniștit, dăruindu-și apele, la doar 20 de kilometri de cascadă, fluviului Parana. Dacă Foz do Iguazu este o minune a naturii, pe fluviul Parana a luat naștere o minune a creației umane Hidrocentrala Itaipu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În zilele de 4 și 5 iulie, Înaintea operațiunii de salvare, Le Monde publicase, f)r) comentarii, glumele f)cute de Amin Într-un discurs ținut la Port Louis. Vorbind la Conferința Organizației Statelor Americane (OSA), Amin stârnise râsete și aplauze printre delegați spunând c) ostaticii se simțeau cât se poate de bine În acele circumstanțe - Înconjurați fiind de material exploziv. „Când am plecat de acolo”, a zis el râzând, „ostaticii au plâns și m-au rugat s) r)mân”. Cu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
despre povestea lor personală, spectatorii au fost cuceriți de jocul lor desăvârșit. În special când Tatiana primește biletul cu refuzul lui Oneghin, cântăreața s-a oprit, a Închis ochii și a rămas nemișcată, rupând orice contact cu lumea exterioară. La aplauze, „Oneghin“ a apărut singur. „Tatiana“ nu a mai suportat tensiunea șocului dublu, de pe scenă și din viață, și s-a refugiat În cabină. Niciodată la operă nu am simțit mai mult adevăr. Cine mai putea spune atunci că jocul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
armonia nu coboară și În sală! Ies să salut publicul. Sunt primit cu ovații de unii, cu răceală de alții (la București neajungând Încă moda interjecției huo la operă). Dintr-odată, Îmi văd propria mână ridicându-se pentru a opri aplauzele, se face tăcere În sală și Îmi dau seama că acum trebuie să și spun ceva. Discursul meu a subliniat caracterul neobișnuit al serii, prin prezența la intrare a detectorului de metale, care era contrar spiritului de libertate al artei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
expus public, În special În marile instituții, sunt nevoit să „livrez“. Aceste limite și frustrări le Întâlnesc de câte ori lucrez pe marile scene internaționale. Un centru de creație teatrală Înseamnă o formă vie care provoacă o serie de Întrebări, nu doar aplauze ca răspunsuri. El poate avea loc doar Într-un climat de libertate totală, ce dă posibilitatea de a nu rămâne Încătușat În obligația de a produce spectacole la comandă. Evident, un astfel de centru nu poate angaja actori permanenți. Nimănui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu el, țăranul, văzând că treaba se face și fără mâncare, vineri nici nu s-a mai gândit să-și hrănească animalul. Totul părea că va merge bine. Sâmbătă, calul a căzut mort. Actorii au primit anecdota cu râsete și aplauze, dar au rămas pe gânduri, Înțelegând tâlcul, care le era adresat chiar lor. Ce face un dansator dacă nu exersează trei ore pe zi la bară? Ce face un pianist dacă nu Își Îndeplinește rutina gamelor zilnice? Cum poate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]