11,066 matches
-
mai mare, nu a fost nevoie să îi căutăm prea mult, cum de altfel nu au lipsit de la apel nici varanii. În apă, peștii jele (meduză) dansează un dans grațios doar de ei știut. Ici colo, câte un copac își apleacă crengile spre râul liniștit sub greutatea florilor de un colorit ireal, sau poate vor doar să-l răsplătească cu o mângâiere drăgăstoasă. Vraja ne-a cuprins și ne-am scufundat în ea, am fi plutit ore în șir doar bucurându
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
odioasă! Lipsa pintenului cu rozetă de la cizma din piciorul stâng, cât și faptul că avea același cal alb, mi-a întărit convingerea că numai el poate fi ucigașul. Am făcut o criză și m-am prăbușit. Mama, speriată, s-a aplecat să mă ridice întrebându-mă ce s-a-ntâmplat. „Mi s-a părut că l-am zărit pe bandit, i-am spus.” „Unde este? Arată-mi-l să-l omor chiar acum, cu mâinile mele, zise mama.” „Mi s-a
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
tinerețe lucrase ca potcovar, fierar, forjor și alte meserii de dârvală. De oameni din ăștia avea nevoie ministerul, cu origine sănătoasă, să asculte orbește ordinile mai-marilor. Era mereu pus pe glume, era cam hâtru. Dacă în tinerețea lui a stat aplecat la picioarele cailor, a făcut un pic de cocoașă. Mai avea și un nas mare, de gospodar. Nu mai trebuia să deschidă gura ca să te facă să râzi. A primit ordin să plece în misiune pe linie de cadre, să
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
tresărit deodată fiindcă a simțit mișcare în preajma lui, iar dulăii au sărit lătrând a primejdie mare. Când s-a intors, a văzut că lupul o înhățase de ceafă pe Miorița lui dragă și fugea cu ea spre pădure. S-a aplecat să ia de jos ceva cu care să azvârle spre lup, dar lângă el era numai un ulcior cu lapte, pregătit să-l dea Anei. A azvârlit după lup cu ulciorul cu lapte care s-a lovit de un copac
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
determină să împletești speranțe pe meterezele timpului, „Cândva, în viitor”, iată doar câteva din elementele cu care frizează Marian Filip în suita celor 13 piese din album. Analizând atent și pe cât posibil obiectiv piesele spre care Marian Filip s-a aplecat și le-a preluat din repertoriul unor cântăreți cunoscuți ai genului, prin textele pe care le-a scris și le-a adaptat acestor melodii se observă sensibil abordarea unei tematici încadrate în același registru, cu bucuriile și dezamăgirile inerente, înșiruite
ULTIMUL «COWBOY ROMANTIC ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351964_a_353293]
-
concluzii: „a fost o prietenie, pur și simplu (nu o mare prietenie), mai mult complicată de timpurile tulburi pe care le-au traversat, fiecare pe traseul său existențial, sinuoasă, poate, după oameni, cu limitele lor, unii, mai verticali, alții, mai aplecați către compromisuri”. E cert că lui Sadoveanu nu i-a fost deloc confortabil faptul că mitropolitul, prietenul său, căpătase (nedrept!) anatema trădătorului, întărită de condamnarea la moarte în contumacie și de caterisire. Se poate spune, măcar, că nu a fost
MIHAIL SADOVEANU ŞI MITROPOLITUL VISARION PUIU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351986_a_353315]
-
cană de cafea de calitate, fierbinte și parfumata. Actorul, obiectul analizei sale din această seară, apăru la un moment dat de dupa cortina, ca pentru a arunca o ultimă privirea asupra scenei. O zări, se înclină și o salută galant. Diana aplecă ușor bărbia, cu elegantă, răspunzând salutului, după care coborî privirea spre programul pe care încă îl ținea între degete. Theodor Bârnă. Ah, ungur! Se trezi socotind barierele în minte: vârstă, etnie, imagine și câte or mai exista nedescoperite. Actorul făcu
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
Mircea, Ștefan, Mihai, Țepeș, Vladimirescu și alți anonimi de la Plevna și Grivița, sângele lor s-a vărsat în sângele nostru, a pierit dacul din ei? eterna noastră țară este în umilință, noi îngenunchem ca să sărutăm acest pământ nu să ne aplecăm capetele în fața răului... marți, 19 august 2014 gânduri de august a început să pice încet încet câte-o frunză semn că se apropie toamna despletită în culori portocalii purtând în mână aura unei melancolii ancestrale parcă văd pe cerul fumuriu
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352261_a_353590]
-
potențial pericol. Și așa-zisa nebunie a lui a căzut ca o mană cerească . După 1883 viața lui pendulează între reverie și durere. Între 1883 și 1889 biografii lui scot în evidență mai mult latura lui ,,bolnavă”. Dacă ne-am apleca cu mai multă atenție asupra acestei perioade am constata că Eminescu a avut mai multe clipe de luciditate decât de reverie. Cum se face că dus la Viena cu escortă polițienească la sanatoriul Oberdobling, fără nici un tratament, în câteva zise
EMINESCU LA A 165-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352230_a_353559]
-
trebuie și când trebuie are efect de Lege. Este normal că purtătorii de mesaj se prezintă dese ori cu cocoașe de dromader. Dar !indicația” ajunge la cine trebuie și Legea a fost dată. Chiar și promulgată deoarece însuși președintele țării apleacă urechea la șoapta însoțită de semnul de recunoaștere. Cu morile de vânt nu te poți lupta. Asta nu înseamnă că veșnic vom trăi ca sclavi ai finanțiștilor lumii. Monarhia nu este un nivel în ierarhia conducerii lumii. Totuși, la nivel
CULTURA ŞI GEOPOLITICA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352279_a_353608]
-
știe unde, apărură și meșterii cei mari, cu uneltele pe umăr, pocniți și ei de foame, dar și de sete, așa cum se văzu imediat, când puseră la prăjit niște ouă, cu ceva carne de la borcan, care, ca să nu li se aplece, o tratau pentru început cu țuiculița cea gălbuie scoasă de Duluman cam cu greu, dar ce să faci când ai musafiri atât de prețioși la masă!? Că, fie vorba între noi, nu se găsesc pe toate drumurile meșteri dăruiți cu
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
bucurăm de reușita sa. SIBIU - 26 mai 2013 IOAN GLIGOR STOPIȚA Poetul, ca un lup bătrân la umbra cuiburilor de acvile Rar întâlnești un poet ca Llelu Nicolae Vălăreanu-Sârbu, „la tainica masă de scris/ unde îngerii păzesc.” (Litanii de zi), aplecat cu atâta acribie și dragoste asupra cuvântului. Considerându-l piatră filozofală, cu el transformă bucuria sau întristarea, amintirea ori speranța, dragostea sau revolta etc. în aurul pur al rostirii/scrierii ca formă supremă a ființării și a nemuririi: „în neguri
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
dans magic și descopăr primăvara trecută,cu toată splendoarea ei. Vântul își continuă șoapta: - Anaaa! Anaaa! Anaaa! O balerină îmbrăcată în rochia albăstrie îmi aduce galbenul sclipitor al soarelui îngemănat cu verdele ierbii de vară. - Anna! Anna! repetă vântul. Mă aplec spre pânza ce-mi atinge piciorul și mă trezesc în plină toamnă. Cu șalul pe umeri o făptură angelică privește în zare așteptând iarna. - Anna! Anna! mă alătur vântului...Cine ești tu, Ana? încerc să dezleg misterul. Întrebarea mea pare
REGINA ŞI PÂNZELE EI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352485_a_353814]
-
Visez, poate prea mult câteodată, dar, mă întorc la realitate din motive lesne de înțeles. Visez și pictez de dragul de a transmite gânduri pe care nu le pot transmite prin cuvinte. - Ai pânze frumoase, îi spun. Nu sunt specialist. Mă aplec asupra lor pentru că îmi transmit ceva. De când le privesc realizez cât am pierdut în graba mea printre anotimpuri. Uite, e din nou Primăvară!Picturile tale mi-au deschis ochii și am văzut miracolul nașterii unei flori...Vorbește-mi de tablourile
REGINA ŞI PÂNZELE EI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352485_a_353814]
-
ar fi primit de la tatăl ei, deși era interzis ca amazoanele să țină legătura cu tații. Rufus, lupul roșcat, ajunse primul și se tolăni, ca un alintat, la picioarele Aelei. Știa că aceasta avea mare grijă de el. Aela se aplecă și începu să îl scarpine după ceafă. Lupul scoase limba afară de plăcere și își închise ochii. - Ia te uită la el! exclamă Talestri de parcă n-ar fi știut. Păi așa se comportă un luptător adevărat?! Rufuuuus! Dar Rufus se făcu
CEI PATRU VOINICI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350536_a_351865]
-
iubitori ai aproapelui, duce la o asemenea analiză ce „nu putea fi făcută de către acești tineri decât numai prin prezența Duhului Sfânt, Care i-a asistat pe toată durata vieții lor în închisoare”. Drept pentru care „cititorul care se va apleca asupra acestei cărți nu o va sfârși fără a fi măcar cutremurat, dacă nu întors spre credință, căci viața Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa și a celorlalți ca el, este un model moral și o scară de suire spre cele înalte
RECENZIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 78 din 19 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350496_a_351825]
-
Un bot de blană încerca să intre printre ulucile scorojite. Un cățeluș micuț, ca de pluș alb, cu o ureche maronie și alta albă lăsată pe o parte scrâșnea de partea cealaltă a gardului. Doi copilași, frățior și surioară, se apleacă să vadă ce se întâmplă, când deodată ce să vadă? De dincolo de gard cineva vroia să-i cunoască și dădea bucuros din codiță și se gudura la picioarele lor. - Hai să-l ducem în curte! - zise băiețelul. -Vai, dar ce-
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
Litere” în locul lui Călinescu. Și, totuși, cele bune învățate de la literatura burgheză, în linii mari el le-a respectat. Iar, din totdeauna, în critica literară se respecta în primul rând conceptul de sistemă de studiu și apreciere cu care te apleci asupra unei anumite literaturi: Îi studiezi valorile, i le cataloghezi comparatist, i le diferențiezi ca orientare estetică, etc.etc... și abia apoi ai tu dreptul, în calitate de critic literar, să-ți expui propria ta ierarhie. La orizontul său mărunt, meschin, cu
FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ ŞI AFIŞE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350495_a_351824]
-
de celelalte orașe aparținătoare unei țări prin simbolurile pe care și le creează și le promovează. Târgu Mureș este un oraș bogat în simboluri, dar nu mă voi opri în acest material la simbolurile istorice, culturale sau arhitecturale. Mă voi apleca asupra reperelor educative care călăuzesc pașii copiilor care se formează în sânul comunității mureșene, repere esențiale în modelarea viitorului, fie el social, economic, cultural sau politic. Mai precis, mă voi opri la unul dintre simbolurile învățământului local, Colegiul Național „Unirea
SEMINŢELE URII ÎN JOCUL PUTERII (COLEGIUL NAŢIONAL UNIREA -TG.MUREŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350632_a_351961]
-
fiecare mișcare. Pantalonii negri, mulați pe picior, aveau o strălucire ce dădea un farmec aparte ținutei sale generale, într-un cuvânt îmi plăcea din prima clipă. Ne încercau pe amândoi emoțiile și jena... Cu buchetul de trandafiri în mână, mă aplec puțin, să ajung la obrazul ei și o cuprind pe după umeri, sărutând-o pe amândouă fețele, cu tendința nedisimulată de-a ajunge la colțul buzelor, al căror parfum și moliciune le simțeam și le adulmecam cu nesaț ... N-am avut
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
SECVENȚIAL... de Gheorghe A. Stroia; traducere în limba engleză George Nicolae Stroia - Elev, clasa a VII-a, Liceul Teoretic ”Emil Botta” - Mun. Adjud PLOUA ... Calc peste umbrele de roua, ce ma ard că un jar... Din când în când, m-aplec să culeg cenușă gândurilor arse, stinse în iarbă planșa... Copaci mi se nasc din tălpi. Au trunchiurile arse din dor de roua... Calc peste umbrele ce ma îngroapă. A început, deja, să... ploua. RAIN ... I'm stepping over the dew
DE GHEORGHE A. STROIA (TRADUCERE GEORGE NICOLAE STROIA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350650_a_351979]
-
de trifoi care e „darul cel cules de Eva-n sărbători”. De fapt, toate lucrurile din natură merită câte un rondel. Cum spunea ilustrul Geo Dumitrescu: „Din orice lucru se poate face o poezie”. Și nu degeaba, poeții s-au aplecat asupra acestei forme de cântare, acordându-și strunele viorilor pentru a reda cât mai fidel, frumusețea și demnitatea naturii create de Dumnezeu. Iubirea ca element de reper, răzbate în fiecare vers, împrăștiindu-și parfumul în petale care strălucesc în lumină
PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351284_a_352613]
-
a-și manifesta sensibilitatea, duioșia, candoarea față de oameni și față de tot ce ne înconjoară, fie că sunt vietăți, fie elemente naturale, virtuți morale creștine. Virtuțile exultă și ele în versuri sublime. În a doua parte a cărții, Vera Crăciun se apleacă asupra sinelui și încearcă să-și definească personalitatea. E adevărat, poetul poate fi orice, transfigurat în cuvinte: poate fi mamă, toamnă, nor, frunză, muză, for, cer, floare, zare, ler. E de ajuns să închizi ochii și să deschizi urechile. Într-
PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351284_a_352613]
-
părinte protopop Gheorghe Nicolae Șincan, în alocuțiunea să, ne-a pus pe gânduri de la bun-inceput: Într-o lume trepidanta, receptiva mai degrabă la bârfa, la neesențial și senzațional, în care tot mai puțini din semenii noștri au răbdare să se aplece cu respect și pioșenie asupra unei cărți, la ce bun să mai scrie? La ce bun, freamătul unei metafore? La ce bun litera tipărită, când toate sunt deșertăciune a deșertăciunilor?”. Referindu-se la activitatea publicistica și literară a Marianei Cristescu
MEDALIA VIRTUTEA LITERARĂ ACORDATĂ SCRIITOAREI MARIANA CRISTESCU LA O DUBLĂ LANSARE DE CARTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351292_a_352621]
-
ne sugera astfel complexitatea sentimentelor pe care le trăiește. După ce, într-un interviu acordat lui Nicolae Băciuț în 2009, Mariana Cristescu mărturisea că ea nu crede, citez: „...în niciun fel de criză, nici economică, nici politică, nici a literaturii....”, se apleacă apoi cu multă sensibilitate și melancolie asupra chipului maestrului Iovan Miclea sau Grigore Constantinescu, profesori dragi domniei sale și pe care-i evocă cu multă nostalgie. Lasă apoi nostalgia la o parte și abordează cu mult har subiecte aparent prozaice, dar
MARIANA CRISTESCU- UN INTELECTUAL DE MARE CUPRINDERE, FORMAT ÎN SPIRITUL DRAGOSTEI NECONDIŢIONATE FAŢĂ DE CARTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351308_a_352637]