5,949 matches
-
pretenția doamnelor-pensionare de a-și depăși condiția. De fapt și el filho, puțin după ora 21.00, se cuibărea în patul său, împachetat în plapuma la care renunță târziu primăvara, să-i treacă abureala de seară, și adormea cu lumina aprinsă și cartea deschisă. De cum o stingea, noaptea după douășpe, începeau să-l bântuie alt gen de femei decât cele pe care le credea „genul lui“, fetele cu părul tuns scurt, ochelari cu ramă subțire, mâinile cu degete lungi terminate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zici că zgomotul trebuie să fie al unei ploi insistente, care nu slăbește nici după venirea iernii. Dispoziția maladivă putea invada și la birou, de exemplu într-o dimineață de iarnă în aerul închis, prin ochii albi febrili ai felinarelor aprinse încă aproape de ora unsprezece. Pentru a lupta cu starea de somnolență pe care o dau felinarele aprinse, aveam deschisă cealaltă ieșire spre lume, ușa prin care se perindau ființe adormite zdrăngănind ceștile de cafea. Căpătasem brusc certitudinea că va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Dispoziția maladivă putea invada și la birou, de exemplu într-o dimineață de iarnă în aerul închis, prin ochii albi febrili ai felinarelor aprinse încă aproape de ora unsprezece. Pentru a lupta cu starea de somnolență pe care o dau felinarele aprinse, aveam deschisă cealaltă ieșire spre lume, ușa prin care se perindau ființe adormite zdrăngănind ceștile de cafea. Căpătasem brusc certitudinea că va trebui să fac ceva irațional, să joc la șase din patruș’ nouă, într-o dimineață când plecam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ei cărnoase acoperite numai până la genunchi. De data asta caută pe etajeră niște casete cu muzică. Mi-aduce un Bob Marley, mi-l pune în față, între cutele cearșafului: ăsta cum e? E vechi, mie-mi place. OK! Dispare, uitând aprinsă lumina. Trebuie să cobor eu din pat să sting și cu asta somnul s-a dus pentru multă vreme. Ies din odaie și prin întunericul destul de rarefiat zumzetul ușor mă conduce spre camera ei. Auzi, zic, oprindu-mă în prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
au rămas picotind în camera bună cu televizorul, conștiente parcă de vechimea peliculei, intelectualii în bucătărie, Anton, Tudor, lady F. și Zina convertită, „cu focul stins, cu soba rece rămasă-n urmă ca un vis“ sau doar cu focul țigărilor aprins, la care Anton își amintește de ultimul lui roman, pe care a reușit pe vremea lui C. să-l introducă în clădirea Ambasadei SUA, pentru Reagan, proaspăt ales președinte, o carte cu un pasaj laudativ despre guvernatorul de California de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
urmez. Trebuind aseară să-l ajut pe nepotul meu Alecs cu o sinteză la romanul lui Camil Petrescu Patul lui Procust, am realizat, după vreo oră de citit ca în studenție, lectură care-mi taie răsuflarea, sub plapumă, cu lanterna aprinsă, că doamna T. și Emilia Răchitaru trebuie să fie una și aceeași femeie. Fiecare femeie care ne trece prin viață începe prin a fi o sofisticată, o doamnă ABCD... T, și pe măsură ce trece, legându-și părul moale într-o basma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
După-amiază ar fi trebuit să dorm - pentru asta, câteva minute trebuia să mă sustrag tuturor tentațiilor lumii reale (garajul, zumzetul radiocasetofonului la care soră-mea ascultă muzică în timp ce repetă lecția la franceză). Ca să scap, mă rostogolesc pe burtă, cu fața aprinsă apăsată până la durerea pomeților, a maxilarelor, în cuvertura de pat... Se face o noapte subțire albastră, fiindcă și cuvertura e tot asta de-aici, reactivată în casa nouă pe post de față de masă. N-am reușit niciodată să-mi explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în care ceilalți se întorc să mă privească. Am plătit mai devreme, la recepție. — Bună, Rebecca! zice bărbatul, bifând ceva de pe listă. Eu sunt Cristoph. Bine ai venit în grupul nostru. Ai pantofii comozi? Se uită la ghetele mele (grena aprins, cu puțin toc, de la reduceri de la Bertie, de anul trecut) și zâmbetul vesel îi dispare. Știi că e un tur de trei ore, numai pe jos, da? — Sigur, zic uimită. De‑asta mi‑am și luat ghetele astea. — A, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
era mândru, mai ales, de membrul său. Își lăsa întotdeauna cămașa pe el atunci când venea deasupra mea, ca un vultur cu aripile larg desfăcute. Chipul lui aplecat deasupra chipului meu. Era o priveliște destul de caraghioasă. Îi plăcea să țină lumina aprinsă, la intensitate scăzută. În fiecare noapte, muta lumina într-un alt unghi, ca să-mi poată vedea trupul în umbre diferite. Punea veioza pe un scaun sau pe vreun dulap, ori sub pat. Mă privea și zicea că am trup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de purcel pregătită de bucătăreasă cu o atenție specială, după indicațiile lui, căci era tocmai specialitatea lui preferată la masa de Ajun. Sfârși primul și trecu în salon, unde focul din cămin devora buturugi întregi, iar lumina puzderiei de lumânări aprinse îl orbea din toate oglinzile. Îl înconjurară imediat alți invitați: boieri de ranguri inferioare, dascăli de la colegiul Sfântul Sava, vătafi, un prieten anticar, mare colecționar și om de spirit, medicul casei și soția acestuia. Primi urările lor și schimbă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-și vadă de treabă, lăsându-l să turuie. Toate scuzele curtenitoare se dovedeau cu totul inutile. Iancu se rotea în jurul lui și își expunea impetuos dorința de a-i croi, cât mai repede, un pantalon galben, cu o vestă roșu aprins, la care haina trebuia să fie dintr-o stofă neapărat de culoare bleu. Apoi se răzgândea. Cerea un pantalon verde, o vestă albă și haină din stofă neagră. ― Ah, uitam tocmai gulerul! Amănunt deosebit de important. Gulerul să fie foarte înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
niciodată și să-ți arăt ceea ce n-ai mai văzut nicicând. Ajunseră curând pe un culoar de la subsolul casei, acolo unde erau odăile slugilor, cămările și bucătăria, apoi urcară în holul din spate. Regele Soare luă un sfeșnic cu lumânări aprinse, o privi de sus în jos, înclinându-și capul când într-o parte, când în cealaltă. ― Alexandra-Marioritza, azi întruchipezi două genii militare. Dar atât Alexandru, cât și Napoleon ar putea fi invidioși. Și pe bună dreptate! Uniforma asta îți vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
primească fără riscuri. Într-adevăr, cu o jumătate de oră înainte de miezul nopții, își zări soțul mergând triumfal, cu pași mari, pe alee. Se miră foarte tare nu atât că era singur, ci că își ducea singur sfeșnicul cu lumânările aprinse. De obicei mergea însoțit de Julien și acesta purta acel sfeșnic. Cugetă, dar nu prea mult. Băgă capul pe ușa dormitorului, se asigură că pe culoar nu era nimeni, alergă în vârful picioarelor până la ușa unei camere de serviciu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o noapte întreagă. Și în aceeași limbă fuseseră formulate și cele două articole importante: granița rusească și soarta celor două fortărețe aflate pe malul stâng al Dunării. Mai ales soarta fortărețelor Ismail și Chilia suscitase cele mai lungi și mai aprinse dialoguri. Galib insista, în manieră orientală, cu multe întorsături de frază, punând la grea încercare răbdarea generalului, ca ambele fortărețe să rămână în stăpânirea Imperiului Otoman și excludea Dunărea ca limită inferioară a graniței rusești. Kutuzov sărise în picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acest moment esențial pentru viața dumneavoastră. Holul nu avea nici o sursă naturală de lumină și, după primii pași, prințul „memoră” doar un puternic miros de mucegai. Într-unul din colțuri, un fel de zeitate egipteană ținea în mâini două lumânări aprinse. Și acelea erau singura sursă de lumină. Înșiruiți în umbra pereților, așteptau mai mulți indivizi costumați în aceleași pijamale negre, cu aceleași șorțulețe din piele de capră având centura și ciucurii aurii. Unul dintre aceștia făcu un pas și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în ochi și, după ce îi luă mâna în mâinile ei, zâmbi. Hm! Mâna voastră... Multe femei și-ar dori să o simtă pe pielea lor. Catifelată... Ușoară... Atât de fierbinte, mai ales... Aurul brățărilor și scurtele fulgerări ale vreunui felinar aprins luminau interiorul trăsurii. După o vreme, cu ochii închiși, ca în transă, Zerenda își lipi palma prințului de frunte. Vocea i se schimbă. Tot mai înceată, tot mai egală, ca dintr-o altă lume. ― Sufletul tău este acum într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai mare, Alexandra Marioritza... madame... țigancă de ocazie... ocrotitoarea mea! Și dezlănțuit, cu o furie posesivă printre miile de sărutări: Ucide-mă! Ia-mi viața! Iar... Și iar... Și iar... E cu totul altceva. (fr.) Taci!... Termină!... Căcat! (fr.) Roșu aprins (it.). Doriți... ceva... anume, doamnă? (fr.) Oh, sunteți încă aici? (fr.) Da, doamnă! Mă numesc... Julien. (fr.) Foarte bine... Julien!... Ai... un fel anume... de a vorbi, fără îndoială... dar... (fr.) Sincer, deschis, fără fasoane. (fr.) Jderul. (fr.) Micuțul Nap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
el mâna, azi-noap’... Mama Îmi Împușcă o palmă: - De la cine-ai Învățat și porcăria asta? Tot de la stricata de Duda? Nu de la Duda și de ce: porcărie? Și de ce tot pe mine mă bate?, doar am apărat-o, azi-noap’, cu ciotul aprins și cu piatra de n-o găseam și cu furculița pe care Încă n-o căutam! Botos, merg În urma mamei, pe cărarea dintre miriști. Încep să Înțeleg: Gligor o jefuia pe Duda, În tufiș; Îi ridicase rochia și o dezghinase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tu, de la clasă: căldura și lumina, ele două... - Nu-i nevoie de lumină, ca să dormim. Ba chiar știința ne Învață că, pe Întuneric, e mult mai odihnitor... - Mai odihnitor și mai odihnitor ar fi la noi, la Mana, cu lampa aprinsă. Toată noaptea, aprinsă! Mama nu mai vorbește. Nici măcar nu mai oftează. Ne culcăm, orbește, pe plapomele Întinse pe dușumea. Mă Întind pe-o parte, pentru ca mama să-mi țină cald și bine la spate. Îmi ține. Sunt gata să cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
căldura și lumina, ele două... - Nu-i nevoie de lumină, ca să dormim. Ba chiar știința ne Învață că, pe Întuneric, e mult mai odihnitor... - Mai odihnitor și mai odihnitor ar fi la noi, la Mana, cu lampa aprinsă. Toată noaptea, aprinsă! Mama nu mai vorbește. Nici măcar nu mai oftează. Ne culcăm, orbește, pe plapomele Întinse pe dușumea. Mă Întind pe-o parte, pentru ca mama să-mi țină cald și bine la spate. Îmi ține. Sunt gata să cad În somn, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cineva acasă? a strigat el în susul scărilor. Nici un răspuns. Un fior de îngrijorare i-a făcut pielea de găină pe brațe. Poate Caitlin trebuise să plece cu Milly de acasă, dar era ceva total necaracteristic pentru ea să lase luminile aprinse și televizorul mergând. Intrând iute în bucătărie, Nick a cuprins cu privirea întregul spațiu cu viteza luminii. Nimic și nimeni. Doar o cană cu cafea pe jumătate goală așezată pe masă și jucăriile lui Milly împrăștiate pe podea, așa cum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de viața ei? Noi cum am putut? James s-a lăsat să alunece greoi pe scaun. Era limpede că bărbatul era conștient că planurile pentru seara aia se spulberaseră și totul avea să se transforme într-o prelungă analiză / discuție aprinsă / ceartă - cum vreți să-i spuneți - pe tema relației lui cu fosta soție. — Ea a avut viața pe care și-a dorit-o, a murmurat el măturând leneș un strop de mâncare uscată de pe masă. Iar noi i-am răpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu Ceaușescu reales. Vorbeau până îi lua somnul, cu lumina aprinsă în oficiu și pe culoarul etajului, cu ușa de la oficiu crăpată și ușa de acces pe etaj nelegată cu lanțul. Patrulele și controalele trebuiau să vadă din stradă luminile aprinse și să aibă cale liberă pentru a verifica personalul. Datoria personalului era să fie în permanență treaz, la datorie. Veni însă noaptea când madam Ortansa decise că gata, i-am așteptat destul. După ce mâncă, stinse luminile și blocă ușa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai Îndepărtat colț al Încăperii. Rachel m-a salutat În treacăt cu capul, dar expresia de pe chip i-a rămas complet neschimbată, concentrată și serioasă. Era ca și când ne-am fi aflat Într-o seră - verde, umedă și plină de culori aprinse - cu deosebirea că nimeni nu le cere unor orhidee exotice să facă douăzeci de sărituri cu picioarele depărtate, pe fiecare parte. Sala de gimnastică era imensă, cam cât trei terenuri de badminton puse unul lângă celălalt, dar noi foloseam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dar nu era greu să le deosebești pe cele cu tocuri și vârfuri ascuțite preferate de adepții stilului goth, de cele greoaie, purtate mai ales de punkiști și cei care ascultă indie. Mai erau și unele perechi din lac verde aprins sau roșiu, destinate pasămite clovnilor de circ și vedetelor de muzică pop. Am intrat Într-o doară În magazinul de unde Îmi luasem cercelușii de argint. Chiar și la ora aceasta destul de matinală, era plin ochi de clienți cu părul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]