26,366 matches
-
că era un obiectiv la îndemână. Sau îndegheară, după cum se prezenta situația. "Iar eu sunt nedeștept?", se simți ofensat Dorinel. "N-am zis asta", îi răspunde în doi peri Țonți. "Hei, hei! Ia terminați cu chestia asta! Ce v-a apucat?", am simțit nevoia să intervin, punând cât mai grabnic capăt disputei. Aveți idee câți sunteți pe aici?", am trecut rapid la altă problemă. "Suntem mulți", afirmă primul întâlnit, în timp ce gândăcița stătea în espectativă, neîncumetându-se să dea un răspuns. "Mulți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ca sigur, n-o să înjghebeze amărâta de nicio idilă. Acum e momentu' să umble să-i puie pirostriile pe cap lu' unu', indiferent cum. I-am și zis în față: măi fată, lasă, tu, romantismele astea de copiliță bovaristă și apucă cu amândouă mâinile de ce ți se ivește-n cale. Păi, ce crezi tu? Bărbații persoanele de față se exclud îs niște râtani ordinari cu toții. Da' fă-ți și tu un copil cu masculu', pune-ți banii la comun cu gherțoiu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să analizez problema pe toate părțile, cu atât se înmulțeau dilemele, sporindu-mi nehotărârea. O nehotărâre care tindea să se amplifice până la dimensiunile unui blocaj total, menit să aneantizeze orice acțiune. În mod obișnuit, când ajungeam la faza asta, mă apuca un soi de disperare sau de lehamite care mă determinau să las lucrurile să se desfășoare de la sine, mizând mai apoi, când ajungeam la deznodământ în situație de avarie, pe inspirația de moment. Uneori, chiar spre uimirea mea, mă mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cât se poate de convenabilă scopului pe care mi-l propusesem. Așa că, fără să mai stau pe gânduri, am trecut rapid la fapte. M-am aburcat, sub privirile uimite ale fârtaților mei, pe o coală albă, aflată pe birou și, apucând cu nădejde mina de grafit, m-am pus să scriu. O îndeletnicire al naibii de dificilă pentru un gândac, fie el și de talia mea intelectuală. Fiindcă în cazul ăsta nu intelectul te poate trăda, ci capacitatea de coordonare a mișcărilor și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care doream să o fac de mult timp. Acum, iată, mi s-a ivit o ocazie nesperată și nu vreau câtuși de puțin să o ratez. E pur și simplu o oportunitate de moment rarisimă. Ca atare, nici n-am apucat să anunț pe altcineva despre chestia asta. Nici pe domnul profesor Cuzbășan, nici pe altcineva de la școală. Îmi dau seama că nu am procedat tocmai "cum se cade". Nu mă certa prea aspru. Am încercat eu să-i contactez, dar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Nea Vasile nu trebuia îndemnat de două ori în sensul ăsta. Coborî la subsol, făcându-i semn amicului să-l urmeze. O luară pe un hol de unde portarul scosese de mult toate becurile ca nu cumva vreun curios să se apuce să cotrobăie. O măsură de siguranță în plus nu strică niciodată, chiar dacă prin subsolul acelei aripi nu pătrundea cineva decât o dată pe an, cu ocazia vreunui inventar. La ultima ușă se opriră. Vasile desfăcu mecanismul ingenios de închidere cu un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de oră camionul a fost încărcat. Înainte să plece, șoferul se opri un pic să-și tragă sufletul, la o țigară. Își aminti brusc de un lucru pe care-l observase în timp ce urcau fierătaniile în camion, dar de care n-apucase să-l întrebe pe portar. "Auzi, bre, da' ce mirosea așa pă lângă ușa aia verde? Că te ustura și ochii în cap dă putoare ce venea d-acolo." "A adus ăștia niște i'secticid. Cică dă mâine la gândaci
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-i imite, fiecare potrivit literei sale. Într-un sfert de ceas erau doctori în chestia asta. Cei care fac montaje de-alea, cultural-artistice, pe stadioane, la diverse evenimente ar fi murit de invidie, văzându-i pe gândacii mei. M-am apucat să-i instruiesc și pe ceilalți, potrivit scopurilor pe care le urmăream. Mă ascultau docili, dovedindu-se niște executanți de-a dreptul exemplari. Eram foarte mulțumit și, de ce să n-o recunosc, chiar mândru de performanțele lor. Trecuse mai bine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
rău de tot, că le luase cu bon semnat de la magazioner. Sanchi! Parcă Petrică nu văzuse cum venise mașina de aprovizionare, direct de la minister, aducând consumabilele și comenzile pentru primul semestru. Mai avea doar o întrebare și gata, se putea apuca de lucru. Așa că nu așteptă și o puse imediat, într-un mod mai eliptic, dacă nu de-a dreptul ocult: Și... matale ai aflat ceva dă sâmbătă?". "Adică ce?", făcu pe prostul nea Tăsică, rol care îi ieșea întotdeauna perfect
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Cinci a cerut părintele, poc, poc!, cinci a decartat oamenii la masă. Nu mai zic dă ăia doi machidoni!..." Nu mă-înnebuni! E și nuntă dă machidoni?" Nu una, frate, două!", spuse cu ochi sclipitori Tăsică. "Ăia nici n-a apucat parohu' să dășchiză gura, că ei a și sărit cu banu'. Cinci sute dă euroi, soto!" "Hai, să-nlemnești! Pă bune, nene?" Păi, io vorbesc prostii!?", se dădu jignit amicul. Cinci sute în hârtii d-alea verzile. Noi-nouțe, cred că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
venă la spital și-i galben ca lămâia, vorba cântecului." "Ete, na!", se înveseli Petrică. "Bravo, nene, poate o să-i bem și cân' i-o face dă șase săptămâni! Da' cum s-a întâmplat, c-ai fi zis că ăsta apucă suta dă ani fără reparații capitale?" "Cică dă vreo lună bolea pă picioare și ni'ic nu-i ticnea. Io-l văzusem că parcă să șchimbase dă tot la fățălău. Renunțase și la vin, nu mai zic dă tărie... Da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mâncat un rahat, atunci, poftim, și io-l mănânc tot p-ăla." " Poate colecinstită, adică o boală dă fiere, cum a avut unche-miu, Iancu Zbîrnaciu, ăla grasu', dă era pretenar cu Tudorică-Trompetistu', dân galeria lu' Rapid. Cred că l-ai apucat și tu. Lui dă la meserie i s-a tras, că era grataragiu în gura Oborului. Și el nu mânca niciodată, doar ciugulea dă la grătar, d-acolo. În rest, băutură la greu. Da' arsurile alea dă la fleici, dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
rău, simțea el. Dar în rest, nu se dumirea despre ce ar fi vorba în mod concret. Nu că ar fi avut vreo presimțire sau ceva de genul ăsta, ci mai mult un fel de apăsare nelămurită. Noroc că se apucă de muncă și fu distras de la această stare de spirit, ca să o numim așa. Muncea cu multă atenție și aplicație, iar mintea lui, astfel eliberată, hălăduia pe cine știe ce coclauri. În drum spre biserică, chiar pe lângă hotelul Intercontinental, mersese un scurt
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
s-a cam căcat pe el". Cât a stat pe lângă cei doi, băiețelul a repetat chestia asta de vreo treizeci de ori. Suficient ca să i se graveze pe scoarță și lui Petrică. Ba încă atât de bine, încât de cum se apucă de treabă, începu și el să-l îngâne cu sârg. Mantra aceasta ciudată avu un efect liniștitor, tonic și neapărat stenic, așa cum o știe orice adept al lui guru Bivolaru. Portarul o aplică empiric, fără ajutorul vreunui mare maestru, dovedind
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cum îl sfredelește din ce în ce mai tare până în baza osului frunții. Atunci nu mai rezistă și hotărî că e cazul să se ducă la urgență, aruncând cât colo prișnița cu cartofi pe care i-o legase nevastă-sa peste sprâncene. "Un' te-apuci, mă, să umbli pă la ora asta?", îl întrebase soția, pe jumătate îngrijorată, pe jumătate enervată că o deranja cu frăsuiala lui de la un film indian foarte, foarte bun, exact când eroina își jelea ritmat casa părintească, iubitul sau elefantul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
instrumente care lui nea Vasile i se părură niște obiecte de tortură foarte complexe și strălucitoare. Un ușor tremur îl cuprinse. Stai liniștit, domnule Mirică!", îl îndemnă medicul. Pacientul însă tremura și mai abitir, mai ales când văzu cum doctorul apucă o chestie metalică și o apropie de fața lui. "Nu o să te doară", îl asigură domnul Gherasim. Ce-i drept, e drept, avea o mână incredibil de ușoară. Nici n-a simțit când i-a scos șomoioagele de hârtie. Imediat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu poate să-i sufle-n ciorbă. O fi el cinic, după unii mai sensibiloși, da' spune adevăru' adevărat, fără patetisme de doi lei." Râse zeflemitor: "Nu-mi băga mie texte! Să nu-mi zici acuma că tu te-ai apucat de facultatea asta ca să te dedici luptei cu boala întru binele oamenilor. Luptă, luptă, dedicație, dedicație, da' moca?!" "Eee, nu...", recunoscu tipa încurcată. "Și normal că nu moca! Da' oricum, mai finuț, frate! Nu ca ăsta de aici, de la chirurgie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ai bunghit. Cu familia te descurci, în momentul în care faci dilu' cu băiatu' finuț și cu bani. Un stop cardio-respirator e pe buzele tuturor! Ai băgat-o p-asta, te-ai scos. Simplu și bonjur! Până atunci, nici n-apucă ai lui să caute-n hârtii, să vadă cum mai stă treaba cu locu' de veci pentru proaspătu' răposat, că tu i-ai și săltat ficățelu', rinichiuțu', inimioara sau ce-o mai fi nevoie... Fără complicații, fără zbierete din partea lu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Și o fi rău să știi că, la o adică, oricând, la tot momentu', poți să fi servit cu un ficat bun, sănătos, de la unu' din asociația micilor abstinenți? Contracost, ce-i drept, da' nu se merită?". Răspunsul nu mai apucă să vină fiindcă o ușă se deschise și glasul doctorului Gherasim se auzi: Ce face bolnavul? Ar fi trebuit să se trezească...". Bolnavul ascultase toată discuția celor doi și i se cam făcuse pielea de găină. Până să se hotărască
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mi le ridic io. Dacă s-ar fi dus ăia, sigur îmi făcea inventaru' la por'moneu. Nu c-ar fi dat cu vastu'... Adică știu și io? Nu m-aș risca să bag mâna-n foc. Da' dacă să apuca să-i zică lu' doctoru' că am aproape cinci milioane pă mine? N-ar fi fost nasol? Și normal c-ar fi fost! Mă făceam dă cacao, dracu', față dă omu' ăla. Oricum, pă ăștia doi n-aș pune bază
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să găsească o ieșire din impas. Socoti că nu mai avea nimic de făcut pe acolo și tocmai se pregătea să-l salute pe Anton, când acesta îl prinse de umăr și-i spuse cu ochi rotunzi: "Auzi, nene, am apucat să-ți zic?". "Ce, bre, ce să-mi zici?" " A murit mă-sa mare a lu' Obama!" Petrică se uită încruntat la celălalt portar, după care porni spre stradă gesticulând și strigând ca un apucat, spre uimirea deplină a lui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Să fie sănătoasă, da? Ei, comedia, dracului!". Deci catastrofa cu dezinsecția o înlăturasem. Drama poporului meu de gândaci fusese evitată, iar poziția, notorietatea și autoritatea mea erau la un nivel de-a dreptul stratosferic. Cu toate acestea, nu m-am apucat de prostiile la care o putere hipertrofiată te îndeamnă. Eram contrar așteptărilor unora imun la asemenea nerozii. Deși pare greu de crezut, teama mea de ridicol era un medicament cât se poate de eficient. Sigur, de un anume tip de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Își trecu mâinile prin părul încă bogat și, după ce-i făcu amicei un semn să se așeze, se lăsă moale într-un fotoliu. O privi cu o reală tristețe și încercă o altă metodă: "Ce Dumnezeu ți-a venit? Te apuci să te dai în spectacol de față cu Veronica. Au mai apărut și studenții ăia...". "Mai dă-i naibii de dobitoci. Mă doare pe mine-n cur și de scroafa aia de secretară, și de studenți. Ce să-ți spun
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă-i naibii de dobitoci. Mă doare pe mine-n cur și de scroafa aia de secretară, și de studenți. Ce să-ți spun!" Poate că ar trebui să te doară. Scroafa aia guiță tare și peste tot pe unde apucă. Eu zic că ar fi cazul să te gândești cu seriozitate la chestia asta." "Acuma ai venit pe capu' meu să mă dăscălești?", mârâi baba. Profesorul oftă: "Înțelege că sunt singurul care îți ține partea în situația asta. Lămurește-mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bagi banu-n ea, tre' să o gândești să să învârtă și să producă cât mai mult timp și cu profitu' pă maxim'. O faci cu cap, miroși trendu', nu te-arunci în ea ca-n apă. Al'fel dăgeaba te-apuci." " Da, numa' că acum ești la ananghine. Ce poți să faci? Vinzi și tu unu, oricum îți mai rămân nouă..." " Or rămânea ele nouă, da' până-l scoți să-l vadă lumea, până negociezi, până găsești omu', până faci actele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]