3,560 matches
-
al cântecelor bătrânești „cu tot ce privește viața și melodia lor”. Culegere unitară, realizată în 1915 și axată pe un singur gen, Plugușorul la români, apărută postum în volumul Izvodiri din bătrâni (1973), cuprinde 62 de piese reprezentând atât tipul arhaic, foarte amplu (400 de versuri), cât și formele moderne, abreviate (30 de versuri). F. a militat pentru organizarea breslei folcloriștilor și pentru înființarea unor catedre de folclor în școlile normale. „Prin exemplul său și prin îndemnul cultivat cu asiduitate printre
FURTUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287119_a_288448]
-
pământ, s-au succedat veacuri, fără să-i schimbe; au trăit repetitiv, fixați în cutume severe, sustrăgându-se noutăților; ageri, activi, rigizi, firești; stilul lor existențial se refuză suavităților, gingășiilor, concesiilor de orice fel. Nu atât oameni vechi, anacronici, cât arhaici, îndărătnici ca mentalități, mișcându-se într-un mediu rudimentar; nu atât misterioși (ca taciturnii lui Mihail Sadoveanu), cât refractari, netransparenți, păstrând sub măștile lor neutre gânduri ascunse. Nimic poetizat în comportamentul lor; reacțiile aspre, gestica violentă, limbajul stâncos, instinctele fruste
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
DESCÂNTEC, specie folclorică exprimată printr-o formulă ce însoțește anumite practici magice destinate, cu precădere, înlăturării răului. D. constă în rostirea unor versuri rituale, în care imaginile fantastice abundă, indicând o mentalitate arhaică. Având origini străvechi (asiro-babilonienii îl practicau, iar grecii l-au cunoscut prin intermediul hitiților), d. prezintă aceeași intensitate și aceleași caracteristici formale la toate popoarele. Rostirea versurilor, însoțită de gesturi și practici rituale, participarea activă a celui descântat și recuzita folosită
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
acumulărilor de experiență poetică din mai multe epoci. Cei care au practicat d. vreme îndelungată au căpătat o ușurință de improvizație generatoare de procedee noi: forma liberă a prozodiei, monologul și dialogul, alternarea fanteziei cu elemente de grotesc, coexistența caracterului arhaic (cifre fatidice, formule magice, conjurații demonice etc.) cu cel nou (scene, limbaj din viața obișnuită). Alături de tropi, de personificare, iterație, invocație, blestem („Aibă mersul racului / Și casa gândacului / Și odihna vântului”), se întâlnesc gradații ascendente și descendente, enumerații ș.a. Predominante
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
duceți în gura vântului / Să vă loviți de toarta pământului”, iar bolnavului i se urează „Să rămâie luminat / Ca argintul cel curat, / Ca aurul strecurat”. Prin puterea de expresie și bogăția reliefului verbal, d., în care sunt păstrate nenumărate forme arhaice de limbă românească, a influențat poeți ca Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Barbu, V. Voiculescu, Tudor Arghezi. Ca formă de artă, această specie continuă să prezinte interes pentru creatorii literaturii culte. Surse: G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București, 1885
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
producțiile genului liric au o prezență restrânsă. Dacia preistorică (apărută postum, în 1913, cu o introducere de C. Istrati) trebuia să încununeze activitatea de o viață în domeniul cercetării mitologiei populare și al reconstituirii pe această cale a unor perioade arhaice din istoria locuitorilor Daciei. Lucrarea, aproape unanim contestată de specialiști, reprezintă o încercare - impresionantă prin dimensiuni și erudiție, ca și prin ipotezele temerare - de a reface, cu ajutorul tradițiilor populare sau al urmelor arheologice (reale sau „descoperite” de imaginația istoricului), vechea
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
publicația are un solid sector de istorie, cu contribuții și în domeniile adiacente: diplomatica, arheologia, bibliologia, iconica, glosologia, chiar filologia, întrucât Hasdeu, care, primul în cultura română, a avut conștiința valorii filologice a textelor vechi și a prețuit savoarea stilului arhaic, sprijinea argumentarea istorică cu observații lingvistice. Spirit romantic, el nu separa istoria de literatură, cerându-i „espresiune”, „perspectivă”, „culori”, dimensiune epică (Conceptul studiilor arheologice în legătură cu istoria universală și a românilor). O contribuție prin bogăția informațiilor este studiul Desțărarea lui Petru
DIN MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286784_a_288113]
-
căreia și-a pus pecetea, într-o măsură mai mică sau mai mare, tipul literar al baladei, în varianta Alecsandri. D. rămâne nestrămutat pe poziția sa, argumentată repetat: „Miorița este o creație străveche vrâncenească, generată de realități ale vieții păstorești arhaice, care au dat naștere unui arhetip Mioara”. Peste acest arhetip s-au altoit, în numeroase texte, teme din varianta Alecsandri: „însurătoarea alegorică” și „cadrul păstoresc”. Culegeri: Ținutul Vrancei, București, 1930; Folklor din Râmnicul Sărat, I-III, Focșani, 1933-1948; Reflexiuni despre
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
rând, că anterior acestui studiu a apărut o ediție fundamentală, îngrijită de editorul D., a lucrării lui Petru Caraman, Pământ și apă. Contribuție etnologică la studiul simbolicei eminesciene (1989), în care savantul cercetează, istoric și comparat, simbolurile eminesciene cu substrat arhaic. SCRIERI: Corabia argonauților, Iași, 1972; Titlul la alegere, Iași, 1981; Ioana din primăvară, Iași, 1986; Poetică eminesciană, vol. I: Temeiuri folclorice, Iași, 1989; Contemporanii noștri, Iași, 2000; Așa se scrie istoria!”, Iași, 2003. Ediții, antologii: Cerul în apă. Antologie a
DRAGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286841_a_288170]
-
Gura lumii (1982). Vipia care pârjolește totul îi secătuiește de puteri pe locuitorii unui sat din Moldova (unul, printre multe altele) și, torturați de foame, ei se sting pe picioare sau se descurcă fiecare cum poate. Un misticism degradat reactivează arhaic eresuri, descântecele caută să îmbuneze natura ostilă, zvonuri anapoda sunt propagate, din gură în gură, de inși prepuielnici, clevetitori, arțăgoși. O geantă burdușită cu milioane, aruncată dintr-un tren, generează, ca într-un blestem, un șir de nenorociri (atentate, crime
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
întoarsă exclusiv asupra lui însuși - la tradiție; mai întâi numind-o, apoi scăpându-i și, finalmente, predându-i-se. Revenind la Testamentul arghezian, se poate remarca imediat că atmosfera e cam sumbră, că străbunii sunt cam crunți, în primitivismul lor arhaic și în durerea „surdă și amară” pe care au trebuit s-o îndure. Zdrențele, veninul, ocara, cenușa morților, bubele, mucegaiurile și noroiul, ciorchinele de negi invocat ca element al comparației, durerea „de vecii întregi”, chiar sublimate în „frumuseți și prețuri
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
tocmai decedat (neica Marin). Similitudinea cu „Liliecii” sorescieni este frapantă. Numai că, la D., peisajul e preponderent citadin, astfel că periferia orașului, mahalaua pestriță iau locul unui sat, prin firea lucrurilor, mai închis, mai „structurat” și oarecum încremenit în ritualul arhaic. Aici, elementele sunt variate și combinate parcă la infinit, rezultatul fiind o proliferare enormă de personaje și obiecte, materii nobile sau umile, o „foială moale”, veritabile „forfote de culoare”. Turnul Babel, însuflețind extraordinar de plastic un alt poem de largi
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
împiedicat să-și adune scrierile în volum, acestea fiind editate postum, în 1924, de Constantin Loghin. În timpul vieții i-a apărut broșura Din Bucovina de altădată (1911), cuprinzând câteva schițe și povestiri. G. a compus narațiuni istorice fluente, cu parfum arhaic (Nunta domniței Maria cu Ianuș Radziwill, Nunta domniței Ruxanda), precum și altele, cu tentă sămănătoristă, avându-și punctul de plecare în viața satului bucovinean (În ajunul despărțirii, Reîntoarcerea, Serafim Cărășel). Scriitor în formare, autorului nu-i lipsesc vioiciunea spiritului, sensibilitatea (vizibilă
GRAMADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287337_a_288666]
-
Arta română de la Republică la Constantin, pref. trad., București, 1979; Clark Kenneth, Revoltă romantică. Artă romantică în opoziție cu cea clasică, pref. trad., București, 1981; Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian, pref. trad., București, 1983; François Chamoux, Civilizația greacă în epocile arhaica și clasică, I-II, pref. trad., București, 1985; Albert Thibaudet, Acropole, pref. trad., București, 1986; Niels Hannestad, Monumentele publice ale artei române. Program iconografic și mesaj, I-II, postfața trad., București, 1989; A. M. Snodgrass, Grecia epocii întunecate, pref. trad., București
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
mai autorizat al lui Homer, C. a tradus (și a publicat, în timpul vieții, fragmente) Odiseea după un intermediar german și după tâlcuirea în proză a lui I. D. Caragiani. Tălmăcirile din literatura indiană, făcute tot prin intermediul limbii germane, demonstrează pătrunderea gândirii arhaice indiene și transmiterea ei la nivelul unei înalte poezii. Principala contribuție a traducătorului este însă transpunerea capodoperei lui Dante. C. a reușit să dea în românește una dintre cele mai bune versiuni existente în lume la Divina Comedie. A lucrat
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
în urmă cu 70 de ani. Monografierea unui sat în prezent ar impune completarea îndrumarului din 1934 cu ghiduri noi de studiere a unor aspecte din comunitățile rurale. Lucrarea Tehnica monografiilor sociologice și monografia Nerej - un sat dintr-o regiune arhaică nu formează un corp complet unitar cu teoria sociologică elaborată de profesorul Dimitrie Gusti. Dintr-o anumită perspectivă, tehnica monografiilor sociologice este o transpunere metodologică a teoriei voinței sociale. Schema teoretică a cadrelor și manifestărilor este transpusă ca atare și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
studiată în cadrul multor programe de sociologie. Preconizata organizare la București, în 1939, a Congresului Mondial de Sociologie reprezenta o recunoaștere internațională a prestigiului de care se bucura Școala Monografiilor Sociologice. Tehnica monografiilor sociologice și Nerej - un sat dintr-o regiune arhaică au orientat metodologic în perioada ultimilor 60-70 de ani activitatea a sute de specialiști și amatori care au realizat monografii de comunități locale. În perioada interbelică, percepția profesorului Henri H. Stahl a fost influențată și de reacțiile sale temerare față de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
percepută ca atare de contemporanii și urmașii săi - teoria modului de producție tributal și a vechilor comunități rurale devălmașe. Tipul de comunitate rurală devălmașă, caracteristic modului de producție tributal din România și din alte țări cu structuri economice și sociale arhaice similare, a fost analizat îndeosebi de către profesorul Henri H. Stahl în lucrările Contribuții la studiul satelor devălmașe românești, 3 vol., Editura Academiei, București, 1958-1965; Teorii și ipoteze privind sociologia orânduirii tributale, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980. Caracteristicile definitorii ale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și de câțiva istorici. Abia după moartea sa, tinerii istorici i-au descoperit și îi valorifică aportul teoretic și metodologic. Reacția compatrioților pare de neînțeles dacă am în vedere doar faptul că lucrarea sa Nerej - un sat dintr-o regiune arhaică era considerată încă din anii ’60, de către specialiștii din mai multe țări occidentale, drept o monografie rurală exemplară, fiind folosită drept model în cercetările monografice din aceste țări. Am putut să constat direct prestigiul științific de care se bucura profesorul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
-i, pe Tudor Vianu: „Calistrat Hogaș este un clasicist, un academizant”, dar, în același timp, se exprimă observația că scriitorul trage „din știința sa clasică o semnificație de amor propriu pe care avem dreptul s-o declarăm prefăcută”. Aliajul dintre arhaic și modern, colorând și lexicul, conferă textelor un caracter mozaical. Termeni regionali („jăchilă”, „brusnat”, „chisnovat” etc.) stau alături de neologisme, în asocieri neobișnuite („fripturi anahoretice”, „covrig fosil”, „miros heteroclit”, „apologia jirului” etc.). Procedeelor vechilor poetici - fraza amplă, comparația hiperbolică, epitetele plasticizante
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
franceze în cultura românească. A tradus sau a îndemnat pe altcineva să traducă, suportând cheltuielile, romanul neterminat al lui Vincent Voiture, Istoria lui Alțidalis și a Zelidiei (1783), răspândit în mai multe copii manuscrise. Versiunea românească, realizată într-o limbă arhaică (cu turcisme și moldovenisme), dar pitorească și fluentă, are un capitol final (absent în originalul francez), compus poate chiar de el sau de copistul Alexandru Ciohoranul. Tot din inițiativa lui s-a tradus în românește, după Fénelon, Întâmplările lui Telemac
DARMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286690_a_288019]
-
populare românești. C. este atestat documentar abia în Evul Mediu, dar apariția sa este mult mai veche, confundându-se cu primele manifestări artistice. Fiind însă specia cea mai receptivă la actualizări, permanent ecou al trăirilor individuale, c. nu păstrează elemente arhaice care să-i probeze vechimea. În existența fiecărui c. se constată o perioadă de intensă circulație, după care piesa respectivă intră în fondul folcloric pasiv, pentru ca în mod spontan să fie preluată fragmentar sau integral, în circumstanțe propice. Un factor
CANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286072_a_287401]
-
complinire în spirit universitar a textului literar. Remarcabile prin fluiditate și acuratețe, traducerile autoarei captează spiritul și sonoritatea originalului, ilustrînd o gamă literară diversă, de la varietatea lexicală a lui I. Creangă la concentrarea textului lui V. Voiculescu, coborând în tiparele arhaice ale limbii basmului și revenind apoi la concretețea verbului în transpunerea operei lui Mihail Sebastian. Textele humuleșteanului Creangă își păstrează, în limba engleză, plasticitatea și savoarea, căci traducătoarea rezolvă dificultatea redării termenilor regionali, a numelor personajelor, a structurilor lexicale și
CARTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286131_a_287460]
-
minciuni multe ier deriptate no va fi” etc. Toate narațiunile oglindesc acest motiv. Din cea inițială s-a păstrat doar schema orientală, înlăturându-se tot ceea ce era exotic în obiceiuri, în peisaj, în personaje. Accentul cade pe valoarea de înțelepciune arhaică, prin care răzbat ecouri ale moralei și teologiei creștine. Materialul narativ este organizat formal pe schema „întrebare și răspuns”, iar conținutul se apropie de apocalipsele apocrife. Numărul 12 nu este ales întâmplător, simbolica lui oferind posibilități diferite de interpretare. Stâlpul
CELE DOUASPREZECE VISE IN TALCUIREA LUI MAMER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286159_a_287488]
-
de pământ, luna și soarele ce fug de pe cer, calul cu două capete, dintre care unul vorbește omenește, pietrele nestemate topite de focul din cer, toate aceste imagini nu au o funcție decorativă, ci una simbolică. Pronunțarea dialectală, transilvăneană și arhaică, notată de copiști, mărește farmecul straniu al tâlcurilor cu vădite trimiteri eschatologice. Ediții: Cele mai vechi cărți populare în literatura română. VIII. Cărți populare de prevestire. Cele douăsprezece vise în tâlcuirea lui Mamer. Învățătură despre vremea de apoi a Prorocului
CELE DOUASPREZECE VISE IN TALCUIREA LUI MAMER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286159_a_287488]