KorAP: Find »[drukola/base=arhitect & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...117 118 119 ...702 >

17,527 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

o Înjurătură de mamă, cu accentul acela ciudat de data asta În mijlocul cocteilului, că atunci ar fi intrat În pămînt de rușine. Nu știa ce să facă, sărmanul de el și pe Susan n-o zărea nicăieri. În schimb, pe arhitectul la modă Îl vedea peste tot; era prezentabil arhitectul și nevastă-sa era tînără și elegantă, chiar dacă nu era o frumusețe și se pare că nu spunea prostii cînd sporovăia cu celelalte femei. Lastarria se uita la el și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
data asta În mijlocul cocteilului, că atunci ar fi intrat În pămînt de rușine. Nu știa ce să facă, sărmanul de el și pe Susan n-o zărea nicăieri. În schimb, pe arhitectul la modă Îl vedea peste tot; era prezentabil arhitectul și nevastă-sa era tînără și elegantă, chiar dacă nu era o frumusețe și se pare că nu spunea prostii cînd sporovăia cu celelalte femei. Lastarria se uita la el și nu se putea hotărî dacă era mai bine să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
era tare sete și Începea să se gîndească la mătușica lui, care i-ar fi dus paharul În dreptul buzelor. Spuse din nou whisky, de data asta mai tare și Lastarria se ascunse după coloana care nu exista și atunci interveni arhitectul la modă, care, simpatic, calculat și cu un costum cumpărat În timpul lunii de miere la Nassau, Îi spuse șefului de sală care tocmai trecea pe acolo: „Hei, un whisky la domnul“. I-o spuse destul de tare, ca să se audă pînă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
pe chelnerul cel mai apropiat și numai așa putu Lalo Bello să bea un pahar de whisky și să uite de mătușa lui. După cîteva clipe, ceva mai liniștit, istoricul Își ridică ochii și se uită spre locul unde era arhitectul și-l văzu Întorcîndu-și fața pentru a se alătura din nou grupului său. Dar tot apucă să vadă cum arată arhitectul la modă. Lalo Bello observase acest profil surîzător și, puțin mai spre dreapta, Îl observase și pe Lastarria ieșind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mătușa lui. După cîteva clipe, ceva mai liniștit, istoricul Își ridică ochii și se uită spre locul unde era arhitectul și-l văzu Întorcîndu-și fața pentru a se alătura din nou grupului său. Dar tot apucă să vadă cum arată arhitectul la modă. Lalo Bello observase acest profil surîzător și, puțin mai spre dreapta, Îl observase și pe Lastarria ieșind din ascunzătoarea lui, dispus să-i comande o casă tînărului artist. Îndată după aceea, istoricul scutură din cap ca și cum n-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-le protecția zidurilor de cristal ale acelei case minunate, scăldate În lumină, care-i Învăluia și-i izola de noaptea În care se cufundase Lima, undeva departe, uitată. Printre acordurile muzicii se auzi un olé!, probabil scos de suedeză, fiindcă arhitectul la modă se Întoarse să se uite și o văzu că-și Înfigea un deget ca un corn În piept și că Juan Lucas rîdea cu hohote și se dădea puțin Înapoi, ținînd tot timpul un picior pe marginea micii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-l solicitau cînd trecea prin dreptul lor; le zîmbea, ce-i drept și În ordinea meritelor: trei sferturi de zîmbet celui de la consorțiu, o strîmbătură-zîmbet negustorului de pește, o plecăciune-zîmbet-strîmbătură moșierului-membru al consorțiului-și-negustor de pește, Îl luă de braț pe arhitect, i se Închise un ochi cînd Îl văzu pe Lastarria, simți că face neurastenie cînd Îl zări pe Lalo Bello care se Înfundase Într-un fotoliu și, În sfîrșit, zîmbi larg cu amîndoi ochii deschiși cînd ajunse lîngă Susan, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
s-o lase pe fată la de Altamira și să plece, fiindcă Julius pesemne că era lihnit de foame. Coborîră toți trei de pe terasă și Înaintară zîmbitori printre puținele grupuri de invitați care mai stăteau Încă de vorbă În patio. Arhitectul la modă se Îndrăgosti iarăși de Susan, văzînd-o cum trecea și vorbea englezește cu suedeza care Înainta cam ponosită și cu douăzeci de ani de frumusețe mai puțin ca Susan. Îi părea rău că Susan nu știe să Înoate și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
printre cei care o luau de dimineață cu băutura, Într-o cîrciumă de mahala, departe de San Isidro, așa socoti În sinea lui Del Castillo, fotograful care le făcea poza de amintire din școală. „Totul pregătit pentru mutare“, spunea telegrama arhitectului. Juan Lucas i-o citi lui Susan, În apartamentul de la Hotel Ritz din Madrid. Veniseră Într-o călătorie fulger, mai Întîi au petrecut o săptămînă la Londra și s-au sorbit din ochi Într-un restaurant hindus al cărui proprietar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de dragul lui Juan Lucas și acum, cînd aveau un bucătar nou, putea să-i comande zilnic felurile lui preferate. — De ce nu pregătești pentru domnul pui În sos de vin pentru mîine la prînz? Vom avea invitați la masă, pe domnul arhitect cu soția lui. O să fim vreo zece persoane, pentru orice eventualitate... Domnului Îi place grozav puiul În sos de vin. Dar Abraham, să nu uităm, era cetățean al Sodomei și Gomorei și știa la perfecție ce-ar fi putut pregăti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
pe mîini și Celso le ducea stăpînilor primele platouri pe care le pregătise Abraham. Amîndoi rîdeau cu veselie țărănească de pederastul pricăjit și pederastul pricăjit Îi disprețuia, Îmbrăcat cum era cu tricoul de tenis și cu părul oxigenat. În sufragerie, arhitectul la modă și soția lui, o Susan mai ștearsă, savurau Încîntați căprioara la cuptor pe care Juan Lucas o califica drept neîntrecută. „Nu știu cum se face, spunea, dar stîrpitura e În mare formă“. — Domnule, Îl Întrerupse Celso, bucătarul m-a rugat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
drept neîntrecută. „Nu știu cum se face, spunea, dar stîrpitura e În mare formă“. — Domnule, Îl Întrerupse Celso, bucătarul m-a rugat să vă Întreb dacă mîncarea e la fel de gustoasă ca la domnișoara Martinez. — Marticorena, corectă Susan, Întorcîndu-se surîză-toare și uitîndu-ise la arhitectul la modă ca să vadă dacă mai era Îndrăgostit de ea la fel ca Înainte. Dar arhitectul la modă tocmai luase de la Juan Lucas o sumă fabuloasă și soția lui era cam ștearsă, dar căpăta Încetul cu Încetul strălucire și acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
bucătarul m-a rugat să vă Întreb dacă mîncarea e la fel de gustoasă ca la domnișoara Martinez. — Marticorena, corectă Susan, Întorcîndu-se surîză-toare și uitîndu-ise la arhitectul la modă ca să vadă dacă mai era Îndrăgostit de ea la fel ca Înainte. Dar arhitectul la modă tocmai luase de la Juan Lucas o sumă fabuloasă și soția lui era cam ștearsă, dar căpăta Încetul cu Încetul strălucire și acum cîteva zile el se culcase cu suedeza, care era tot la Lima și ducea o viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
la Celso și-i spuse că domnului Juan Lucas Îi plăcuse grozav de mult căprioara la cuptor. — Spune-i că e ca Întotdeauna. Excelentă! exclamă Juan Lucas, În clipa cînd Celso se Întorcea Îndreptîndu-se spre bucătărie. Delicioasă, completă, uitîndu-se la arhitect și obligîndu-l să dobîndească o nouă dimensiune a tinerei sale elegante: o masă bună. Într-adevăr, Juan, niciodată n-am mîncat o căprioară mai bună ca asta— E delicioasă, Susan, spuse cealaltă Susan, mai ștearsă, dar care Începea să capete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
merită să te Înfurii pe copilul ăsta care nu știe ce spune și Îmbucătura următoare era Într-adevăr delicioasă și acum puțin vin și manșeta de mătase cînd duse paharul la gură și Susan, fermecătoare, se uita de sus la arhitect și la soția lui, o să-i invităm din ce În ce mai rar și o să-i chemăm doar pe prietenii buni de tot, o, cum o să savureze rotofeiul Luis Martin Romero bucatele pregătite de stîrpitură... Celso apăru spunînd că Anatolio Îl trimisese pe noul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
rămînă. — Îl cheamă Universo, spuse Julius, care părea să fie la curent cu toate. Cum zici că-l cheamă? exclamă Juan Lucas. Universo? — Da. — O, dar pe ăsta trebuie să-l vedem și noi neapărat! Cum vi se pare numele? Arhitectul la modă și soția lui Împărtășeau Întru totul mirarea și curiozitatea lui Juan Lucas. RÎdeau amîndoi. — Hei, Celso, spune-i lui Universo să intre. — Darling... Dar În timp ce Celso se Întorcea la bucătărie ca să-l cheme pe grădinar, Juan Lucas se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
fel ca mătasea cămășii, mătasea umedă și caldă, desigur, apa, fierul Încins, ridică din nou fierul ca să calce mai departe... Ca Întotdeauna, la ora asta era singură În călcătorie, o singură dată trecuse Juan Lucas pe acolo, pe coridor, cînd arhitectul la modă stărui să-i arate mai Întîi odăile pentru servitori și pe urmă cealaltă aripă, cu trei camere aliniate de-a lungul unui coridor terminat cu o ușă foarte frumoasă, care anunța luxul din aripa rezervată stăpînilor din noul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Își puse chipiul, apoi și-l scoase repede, Îl podidi plînsul În timp ce se depărta În fugă spre automobil. Juan Lucas se Întoarse, după ce-l Însoțise pe doctor pînă la ieșire. Mergînd pe coridor, Își aminti clipa cînd i-i arătase arhitectul, de atunci nu mai trecuse pe acolo. „Bobby,! Julius! strigă. De ce nu vă duceți puțin sus, În dormitoarele voastre?“ Dar nici Bobby, nici Julius nu se clintiră din odaia În care se odihnea Arminda și el nu mai stărui, fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-i spună Încornoratule, dar era mai bine să nu se amestece În viața copiilor lui Susan... În schimb, trebuia să se amestece În afacerea cu luptele cu tauri. — ...Și din cauza asta nu poate veni la corridă, Îi explica Juan Lastarria arhitectului la modă. uitîndu-se extrem de rușinat la Susana, Îmbrăcată din cap pînă-n picioare În rasa Ordinului Miracolelor. Stăteau amîndoi În barul castelului cu cîte un pahar dinainte, cînd apăru pe neașteptate Susana, Îmbrăcată din cap pînă-n picioare În rasa Ordinului Miracolelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
picioare În rasa Ordinului Miracolelor și el n-avu Încotro și trebui să i-o prezinte. — Mergi la spovedanie? — Vin de la spovedanie. — Bine. Trimite-l pe Victor să ne mai aducă gheață. — Au și Început să se simtă căldurile, spuse arhitectul, zîmbind, În timp ce Susana dispărea. — Ah, dar asta Înveselește spectacolul, exclamă Lastarria, Înălțîndu-se ușor pe vîrful picioarelor după tejgheaua barului. — Și dumneata ești amator? — Ca și Juan Lucas; ce-i drept, În realitate el m-a Învățat să apreciez spectacolele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
exclamă Lastarria, Înălțîndu-se ușor pe vîrful picioarelor după tejgheaua barului. — Și dumneata ești amator? — Ca și Juan Lucas; ce-i drept, În realitate el m-a Învățat să apreciez spectacolele din luna octombrie, coloritul lor, luptele cu tauri și... și... Arhitectul era cît pe-aci să-l Întrebe: dar dacă s-ar desfășura În martie, ai mai fi amator de lupte cu tauri? — Juan Lucas e foarte priceput, spuse În schimb. — Stînd pe lîngă el Înveți multe... — Fără Îndoială. Juan Lastarria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
dacă s-ar desfășura În martie, ai mai fi amator de lupte cu tauri? — Juan Lucas e foarte priceput, spuse În schimb. — Stînd pe lîngă el Înveți multe... — Fără Îndoială. Juan Lastarria simți că În curînd avea să-i azvîrle arhitectului paharul de whisky În față. — Dumneata nu ești amator de lupte cu tauri, nu-i așa, domnule arhitect? Întrebă În schimb. — Am fost de cîteva ori, dar nu mă atrag prea mult. — Și ce sport practici? Table. Juan Lastarria se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
priceput, spuse În schimb. — Stînd pe lîngă el Înveți multe... — Fără Îndoială. Juan Lastarria simți că În curînd avea să-i azvîrle arhitectului paharul de whisky În față. — Dumneata nu ești amator de lupte cu tauri, nu-i așa, domnule arhitect? Întrebă În schimb. — Am fost de cîteva ori, dar nu mă atrag prea mult. — Și ce sport practici? Table. Juan Lastarria se, trezi că-și umflă pieptul, „nu mai am nevoie de asta, se gîndi, e doar obișnuința“. Din fericire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și-l luase ca să-i ia din mînă gălețica de argint. — Doamna m-a trimis să vă spun să nu mai beți atîta, domnule; pe urmă, zice doamna, o să vă zvîrcoliți toată noaptea În pat. — Spune-i doamnei... Noroc, domnule arhitect! — Se pare că Juan Lucas e furios, fiindcă nu vine Briceno nici anul ăsta. — Am auzit vorbindu-se că are de gînd să se amestece În povestea cu corridele. Să vedem, poate că mă hotărăsc să mai asist la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
atît de bun cum zice Juan Lucas. — Nu cred; asta e ceva care ține de firea omului; dacă nu-ți place prima oară, nu-ți mai place niciodată... Asta e ceva care ține de firea omului... Mai vrei whisky, domnule arhitect? — Mulțumesc. L-ai văzut pe Briceño În arenă? — Da. Puțină gheață? — Mulțumesc. La Madrid? — La Lima... numai În film. — Aha... — Acasă la Juan Lueas, Într-un cerc de prieteni; rolele pe care le-a filmat Juan Lucas ultima dată cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]