2,985 matches
-
Cartierul evreiesc au fost plasați în cartierul Katamon din Ierusalim, care cu numai o lună în urmă a fost cucerit de luptători din Palmah și Haganá. Prizonierii cartierului au fost puși în libertate de către Iordania la 9 luni după încheierea armistițiului definitiv. După cucerirea Cartierului evreiesc, iordanienii au dărâmat sistematic clădirile ce aparținuseră evreilor. Marile sinagogi au fost aruncate în aer, iar altele au fost transformate în grajduri pentru animale. Majoritatea caselor erau practic distruse încă în urma luptelor, iar în cele
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
cursă contracronometru, el a redirecționat trupele Diviziei a 2-a de Infanterie de la Bahmaci, spre care se îndreptau regimentele de infanterie cehoslovacă 1 și 6. A intervenit cu determinare și hotărâre în Bătălia de la Bahmaci, reușind să stopeze încheierea unui armistițiu și predarea trupelor cehoslovace germanilor. Aici, în lupta cu germanii, în după amiaza de 10 martie 1918, a fost grav rănit, dar, datorită lui, trenurile care purtau Divizia 1 de Infanterie cehoslovacă au putut trece de nodul feroviar. Revenit după
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
s-au întors în tabără. Între timp, au ajuns scrisorile de la comitetul revoluționar și au fost citite trupelor de către Herminius și Horatius, iar trupele votează și ele republica. Într-o altă poveste, Tarquinii ar fi fugit în localitatea Gabii. Un armistițiu de 15 ani a fost încheiat cu Ardea. Trupele s-au întors la Roma. Superbus n-a stat mult timp în Gabii. El a trebuit să se retragă cu oamenii pe domeniul Tarquinilor, unde a ridicat steagul intervenției printre etrusci
Lucreția () [Corola-website/Science/337103_a_338432]
-
în teritoriile baltice ocupate de germani să se mute în acest stat și să vândă proprietățile baltice germanilor în schimbul reîmproprietăririi în Polonia, și-au făcut eforturi pentru a-i elimina pe polonezi din teritoriile poloneze anexate anterior de Prusia. În urma armistițiului cu Germania, care a încheiat Primul Război Mondial, zona a devenit parte din a Doua Republică Poloneză. În 1914, pentru a asigura frontiera de est a Germaniei împotriva Rusiei, , , a hotărât anexarea unei fâșii de teritoriu polonez. În scopul de
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
sociale radicale. Deja în octombrie Consiliul de Regență solicitase eliberarea lui Piłsudski și, după negocieri ținute prin intermediul lui , generalului i s-a permis să se întoarcă la Varșovia, unde a sosit pe 10 noiembrie. În ziua următoare, Germania a semnat armistițiul și trupele germane din Varșovia au fost dezarmate, refuzând să tragă asupra insurgenților polonezi. Atât Consiliul de Regență cât și guvernul lui Daszyński au transferat toată autoritatea lui Piłsudski. Regența s-a autodizolvat trei zile mai târziu. Guvernatorul general german
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
spre sud. El a fost transportat la un hotel din apropiere de Vlissingen, unde el l-a informat în mod oficial pe "SS-Standartenführer" Steiner, comandantul regimentului SS, despre capitularea trupelor olandeze din Walcheren și Zuid-Beveland. Noord-Beveland nu era parte a armistițiului dar, în dimineața zilei de 18 mai, un negociator german le-a adus apărătorilor olandezi vestea capitulării din alte regiuni. În aceste condiții, forțele olandeze izolate de restul țării, au capitulat la rândul lor. Cea mai mare parte a flotei
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
Ucrainei nu au avut succes. Cererile similare făcute Guvernului Brătianu au fost inițial declinate de acesta, în contextul dificilelor raporturi în care se afla România cu Puterile Centrale (orice pretext furnizat acestora ar fi putut să determine o rupere a armistițiului și ocuparea restului de teritoriu rămas liber). Între timp însă, relațiile dintre statul român și guvernul de la Moscova s-au deteriorat, astfel că trimiterea unui număr limitat de unități române în luna decembrie 1917 peste Prut pentru a alunga jefuitorii
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
scape după câteva săptămâni, iar restul s-au retras luptând, spre Prut. După proclamarea independenței Basarabiei, în cadrul Armatei Române unitățile "Corpului de Voluntari Ardeleni-Bucovineni" au ajutat la curățarea și izgonirea peste Nistru a trupelor bolșevice. Împrejurările nefavorabile asociate cu încheierea Armistițiului de la Focșani și mai apoi cele asociate cu negocierile de pace din primăvara anului 1918, au făcut ca dezideratul grupării tuturor voluntarilor ardeleni și bucovineni să fie temporar, imposibil. Mai mult, odată cu începerea tratativelor de pace situația a devenit foarte
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
Moscovei, Algirdas s-a întors în Lituania. În 1372 Algirdas a atacat din noul cnezatul moscovit și a ajuns până la . Marele cneaz al Moscovei, Dmitry Ivanovich, i-a gonit însă pe soldații lui Algirdas și s-a convenit asupra unui armistițiu. În 1375, Algirdas a mai devastat și cnezatul Smolenskului. Unele elemente moscovite doreau să dobândească control asupra tuturor teritoriilor ce făcuseră anterior parte din Rutenia Kieveană, dintre care multe acum fuseseră cucerite de Marele Ducat al Lituaniei (inclusiv teritoriile actuale
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
dar orașul a rezistat asediului întrucât moscoviții au ales o strategie slabă și nu aveau suficientă artilerie. Negocierile de pace au început pe la jumătatea lui 1502. Alexandru i-a cerut lui să acționeze ca mediator și s-a convenit un armistițiu pe șase ani în ziua de Buna Vestire (25 martie) în 1503. Marele Ducat al Lituaniei a pierdut circa 210.000 de kilometri pătrați, adică o treime din teritoriu: Cernigău, Novhorod-Siverski, , teritorii din jurul cursului superior al râului Oka. Istoricul rus
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
polonezi l-au ales pe Sigismund I cel Bătrân, care a fost încoronat atât ca rege al Poloniei cât și ca mare duce al Lituaniei. În 1507, Sigismund I a trimis soli la Moscova, cerând retrocedarea tuturor teritoriilor cedate prin armistițiul din 1503. În același timp, hanul a rupt alianța cu Moscova din cauza campaniei sale împotriva Kazanului. Sigismund I a primit un "" pentru teritoriile moscovite Novgorod, Pskov, Reazan. Războiul s-a combinat cu o revoltă a lui , , un favorit al lui
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
atac devastatori asupra cnezatului moscovit, soldat cu un angajament din partea cneazului de a plăti tribut. Trupele lituaniene conduse de Dașkovici au participat la acest atac și au încercat să cucerească Reazanul. În 1522, s-a semnat un tratat care cerea armistițiu de cinci ani fără schimb de prizonieri, și ca Rusia să păstreze Smolenskul. Armistițiul a fost apoi extins până în 1534. După moartea lui Vasile în 1533, fiul și moștenitorul său, Ivan al IV-lea, avea doar trei ani. Mama sa
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
tribut. Trupele lituaniene conduse de Dașkovici au participat la acest atac și au încercat să cucerească Reazanul. În 1522, s-a semnat un tratat care cerea armistițiu de cinci ani fără schimb de prizonieri, și ca Rusia să păstreze Smolenskul. Armistițiul a fost apoi extins până în 1534. După moartea lui Vasile în 1533, fiul și moștenitorul său, Ivan al IV-lea, avea doar trei ani. Mama sa, , a acționat ca regent și s-a angajat în lupte pentru putere cu alte
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Homel și Starodub. În 1536, cetatea a învins forțele lituaniene ale lui Nemirovici care încercau să o asedieze, și apoi moscoviții au atacat Liubeci, au distrus Vicebskul, și au construit cetățile și Zavoloce. Lituania și Rusia au negociat un nou armistițiu pe cinci ani, fără schimb de prizonieri, prin care Homel rămânea sub controlul regelui, în timp ce Moscova păstra Sebej și Zavoloce. În 1547, Marele Cnezat al Moscovei s-a proclamat oficial Țaratul Rusiei, cu Ivan al IV-lea încoronat ca țar
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
La început, Lituania și Polonia au fost aliate cu și au luptat contra Țaratului Rusiei aliat cu ; după mai mulți ani, coalițiile s-au schimbat și Polonia-Lituania s-a aliat cu Suedia împotriva Rusiei și Danemarcei. În cele din urmă, armistițiul din 1570 a divizat Livonia între participanți, Lituania controlând Riga și rușii extinzându-și ieșirea la Marea Baltică prin cucerirea cetății Narva. Lituanienii s-au simțit presați din ce în ce mai mult de țar; în plus, mica nobilime lituaniană a început să ceară marelui
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
alianță reciprocă atât defensivă cât și ofensivă, împotriva Rusiei, și care a provocat declanșarea Războiului Livonian. Ivan al IV-lea considera cererea de protecție din partea Uniunii Polono-Lituaniene în conformitate cu ca fiind un "casus belli". În 1554, Livonia și Rusia semnaseră un armistițiu valabil cincisprezece ani în care Livonia accepta să nu intre in nicio alianță cu Polonia-Lituania. În ianuarie 1558, Ivan a reacționat invadând Livonia. Rușii erau considerați de țăranii locali a fi eliberatori de sub dominația germană asupra Livoniei. Multe cetăți din
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
boieri ruși, călăreți tătari, dar și cazaci, care la acea vreme erau mai mult pedestrași. Ivan a câștigat și mai mult teren în campaniile din anii 1559 si 1560. În ianuarie 1559, forțele rusești au invadat din nou Livonia. Un armistițiu de șase luni, între mai și noiembrie, a fost semnat între Rusia și Livonia, Rusia folosind timpul pentru a se concentra pe . În urma invaziei rusești, Livonia a cerut mai întâi ajutorul împăratului Ferdinand I și, după refuzul acestuia, s-a
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
polono-lituaniene, și i-au oferit coroana lituaniană lui Ivan al IV-lea. Țarul a susținut public această opțiune, fie deoarece o lua în serios, fie pentru că avea timp să-și întărească trupele din Livonia. De-a lungul lui 1561, un armistițiu ruso-lituanian (convenit a dura până în 1562) a fost respectat de ambele părți. În schimbul unui împrumut și a unei garanții a protecției daneze, episcopul Johann von Münchhausen a semnat la 26 septembrie 1559 un tratat prin care îi acorda lui Frederick
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
în Baltica de Vest, dar Livonia și-a păstrat și ea importanța strategică. În 1562, Danemarca și Rusia au încheiat , respectându-și reciproc revendicările în Livonia și menținând relații amicale. În 1564, Suedia și Rusia au încheiat și ele un armistițiu pe șapte ani. Atât Ivan al IV-lea cât și Eric al XIV-lea arătau semne de boală mintală, Ivan al IV-lea întorcându-se împotriva unei părți a boierimii și a locuitorilor din țarat, ' începând în 1565, ceea ce a
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
-lea arătau semne de boală mintală, Ivan al IV-lea întorcându-se împotriva unei părți a boierimii și a locuitorilor din țarat, ' începând în 1565, ceea ce a lăsat Rusia într-o stare de haos și război civil. Când a expirat armistițiul ruso-lituanian în 1562, Ivan al IV-lea a respins oferta de prelungire venită din partea lui Sigismund. Țarul se folosise de această perioadă de armistițiu pentru a masa mai multe forțe în Livonia, și a invadat Lituania. Armata sa a prădat
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
1565, ceea ce a lăsat Rusia într-o stare de haos și război civil. Când a expirat armistițiul ruso-lituanian în 1562, Ivan al IV-lea a respins oferta de prelungire venită din partea lui Sigismund. Țarul se folosise de această perioadă de armistițiu pentru a masa mai multe forțe în Livonia, și a invadat Lituania. Armata sa a prădat Vitebskul și, după o serie de conflicte de frontieră, a cucerit Polotskul în 1563. Au urmat victorii lituaniene în din 1564 și la (Ceașniki
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
oprite și ostilitățile reluate după întoarcerea solilor în Lituania. În 1569, tratatul de la Lublin a consfințit unirea Poloniei cu Lituania în Uniunea Polono-Lituaniană. , unificat cu Lituania prin din 1566, a intrat sub polono-lituaniană. În iunie 1570, s-a semnat un armistițiu de trei ani cu Rusia. Sigimund al II-lea, primul rege al Uniunii, a murit în 1572 lăsând tronul Poloniei fără succesor clar pentru prima oară din 1382 și astfel au început primele alegeri deschise din istoria Poloniei. Unii nobili
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Carol al IX-lea al Franței. În 1564, Suedia și Rusia au convenit asupra , prin care Rusia recunoștea dreptul Suediei asupra Revalului și altor castele, iar Suedia accepta dominația Rusiei asupra restului Livoniei. În anul următor, s-a semnat un armistițiu de șapte ani între Rusia și Suedia. Eric al XIV-lea al Suediei a fost detronat în 1568 după ce ucisese câțiva nobili () în 1567, și a fost înlocuit de fratele său vitreg Ioan al III-lea. Atât Rusia cât și
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
din fericire pentru ei, acestea se întâmplau exact în timp ce "opricinikii" în frunte cu Ivan erau pe drum către un . La întoarcerea sa la Moscova în mai 1570, Ivan a refuzat să se întâlnească cu solia suedeză și, după semnarea unui armistițiu de trei ani cu Uniunea Polono-Lituaniană în iunie 1570, nu se mai temea de război din partea acesteia. Rusia considera aducerea Ecaterinei ca pe o precondiție a oricărei înțelegeri, iar suedezii au convenit să se întâlnească la Novgorod pentru a discuta
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
plecat în noiembrie 1573 cu Klas Åkesson Tott la comanda generală și cu comandant de campanie. Au existat și raiduri rusești în Finlanda, inclusiv unul care a ajuns până la Helsingfors (Helsinki) în 1572. Pe acest front s-a semnat un armistițiu pe doi ani în 1575. Controfensiva lui Ioan s-a împotmolit la în 1574 când unități germane și scoțiene ale armatei suedeze s-au îndreptat unele împotriva celorlalte. Acest eșec a fost pus și pe seama dificultăților de a lupta în
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]