3,326 matches
-
cuvine și cu brațele Încărcate de platouri cu mâncăruri pe care le așezaseră cu evlavie pe masa uriașă din mijlocul sufrageriei, În timp ce un gând pios Însoțit de cruci mai mult sau mai puțin discrete se Îndrepta spre cei patru pictori ascunși În spatele pânzelor colorate, de unde urmăreau amuzați sau Încruntați petrecerea, după care, unii dintre ei, dacă nu cumva toți, urmau să-și facă bagajele și să se mute te miri unde: Într-un muzeu, Într-o bancă sau Într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nostru folclor În care ne-am Îngropat de bună voie. Uneori, chiar de vii. Pentru că n-am avut piramide. Ca să vezi lipsa lor nu trebuia să fii poet. Deoarece acest cuțit, inoxidabil precum Înțelepciunea milenară a poporului român, tocmai fusese ascuțit, anume pentru el, tăietura nu avea cum să doară. În mai puțin decât ar spune Tatăl Nostru, va fi teaca lui de carne și de sânge. Era pregătit să Îl ascundă pentru totdeauna În adâncul străveziu al trupului său istovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de alta a coridorului. De Witt stătea în ultima, singur, așezat pe podea. Ușa se deschise cu un bâzâit. Cel care o pervertise pe Kay Lake se ridică. Anii petrecuți la mititica își puseseră amprenta asupra lui: durul cu fața ascuțită din fotografiile apărute în ziarele din ’39 era acum dărâmat, cu trupul umflat și cu barba încărunțită, iar tunsoarea lui pachuco era la fel de demodată ca și costumul luat de la Armata Salvării. Am intrat împreună cu Fritzie. Salutul lui De Witt a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Iacob nu avea nici un fel de experiență o ducea pe culmile disperării. Zilpa veghea și și-a dat repede seama că Iacob nu prea știa ce are de făcut. În fiecare seară, se așeza pe bamah cu cuțitul și-l ascuțea. De la apus până la răsăritul lunii, trei nopți la rând, l-a tot ascuțit până când tăișul a devenit atât de fin încât putea tăia un fir de păr făcând cea mai ușoară mișcare din încheietura mâinii. I-a cerut Adei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
veghea și și-a dat repede seama că Iacob nu prea știa ce are de făcut. În fiecare seară, se așeza pe bamah cu cuțitul și-l ascuțea. De la apus până la răsăritul lunii, trei nopți la rând, l-a tot ascuțit până când tăișul a devenit atât de fin încât putea tăia un fir de păr făcând cea mai ușoară mișcare din încheietura mâinii. I-a cerut Adei să facă mici feșe, țesute din lână nouă luată de la prima tundere a întâiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu poată face libații peste ei. Ahava a pierdut sarcina în săptămâna următoare, iar Zilpa a spus că asta e o pedeapsă și că aveau să urmeze multe alte rele. Lea nu era așa de îngrijorată din cauza terafim-ului: - Au stat ascunși într-un coș ani de zile și asta nu ne-a adus nici un ghinion. Problema e cu nevestele fiilor mei, care nu se țin de tradiția noastră. Ar trebui să avem mai multă grijă de ele. Trebuie să le facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că-mi alesesem o meserie, sculptura, pentru care nu aveam nici un fel de har. Mi-am încropit un atelier și m-am apucat de treabă. Într-una din zile a venit la mine să se ofere drept model o fetișcană ascuțită la față, cu umerii înguști, buze subțiri și cu doi cercei imenși de argint, în formă de lăcustă, care-i dădeau un aer ațâțător. Avea ceva ciudat, absent și trist în atitudini și mă irita faptul că nu reușeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cei care doreau să mă câștige mă pierdeau. „Unde să mergem? îi răspundeam. Lasă că o să treacă”. 30 În timp ce-mi curățam pușca în curtea Martei, am atins din greșeală trăgaciul și, în aceeași clipă, am simțit o durere ascuțită în palma dreaptă. Marta a scos un țipăt. Buimăcit de durere și de spaimă, i-am strigat să tacă și i-am cerut un prosop cu care să-mi înfășor mâna care sângera. Am vrut s-o pornesc apoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sau turnul. Poate că ceea ce i se păruse că erau ferestre luminate nu erau decât niște pietre de preț care sclipeau. Ajunse la câteva zeci de pași de turn. Privi locul unde se afla așezat acest turn: turnul ciudat era ascuțit și jos, însă avea trei picioare late din același argint (sau ce fel de metal să fi fost), pe care se rezema. Dar deodată îi veni să se uite înaintea lui, spre miazăzi și răsărit, la cer. Simți fiori în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
n-o rupă, însă foaia nu se rupse, nici măcar nu se îndoi între degete. O ridică și privi prin ea crezând că e străvezie de atâta subțirime, dar nu era străvezie. Străinul i-a mai dat și un bețișor lucios, ascuțit la un capăt, dar Auta se întrebă cum va scrie cu el, de vreme ce nici nu avea vopsea în Care să-l moaie, nici nu era vopsea ori altceva în el, lăsînd-o să se scurgă. Încercă să scrie pe mâna sa
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întruna sub ochii lui Auta, care tăcea privindu-l și nepricepând nimic. Apoi, tânărul străin se întoarse la Hor și la ceilalți, care priveau marea. - Iată cum voi face, spuse cârmaciul. Am socotit o înălțare cu iuțeala sunetului, în unghi ascuțit în așa fel ca la coborâre să nu venim în locul de unde am plecat ținând seamă de răstimpul urcării și coborârii și de rotirea pământului în același răstimp, ajungem înapoi anume în locul din pisc pe care l-am ales. Hor îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
comun, iar diferențele dintre ei erau complementare. Amândoi erau expatriați, care trăiau spasme periodice de exasperare, provocate de aspecte ale societății engleze În care optaseră să Își ducă traiul și pe care o priveau cu un oarecare grad de ironie, ascuțită de comparațiile cu viața de cealaltă parte a Canalului Mânecii. Du Maurier era cu mult mai bine integrat și mai dornic să Își afirme trăsăturile de englez, cu un simptom amuzant În faptul că insista să vorbească limba franceză, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tonul general al observațiilor era deopotrivă pozitiv și rațional. Îi citise și câteva dintre creațiile personale pe care, În ciuda limitării impuse de accentul tipic feminin pus pe tema iubirii și a căsniciei, le găsise pline de tușe vesele, de observații ascuțite asupra oamenilor și locurilor, și de semne ale unei integrități artistice reale. Înclina mai cu seamă către povestiri despre acte de renunțare eroică și sacrificiu de sine, comise de femei, În chestiuni sentimentale, și, dacă uneori conflictele emoționale pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
groasă, roșie ca focul. Eu îmi voi acoperi rochia roșie cu steluțe de rubin cu stofa neagră ca noaptea) una peste alta, una mai frumoasă ca alta; în interiorul meu lucrurile trebuie, pot și vor rămâne neschimbate. Sunt ca piatra ce ascute săbiile. De neschimbat. Privesc orașul spre dimineață. Dulceața dispare. Vin zorii reci și luminoși, dimineața din ce în ce mai mare. Îmi iau avânt. Sunt liberă. Apare aerul curat. Sunt, devin, plec cu vântul. Zbor căzând spre pământ. Lumea bună își trăiește viața. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Diavolul alesese, pentru a citi din poezia lui Cristian Popescu, în armonie cu peisajul, un fragmențel intitulat "Local familiar". Toată familia mea benchetuiește la "Local familial". Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe. Verișoare. Toasturi. Bunicul, după tejghea, ascute cuțit pe cuțit, privește buchetul de liliac, râde, ascute: hîrșt, hîrșt, cuțit pe cuțit. Într-un colț, un țigan își înmoaie vioara în halba de bere ca pe un miez de pâine. Mama se-nvîrte printre mese, veselă. Toți o ciupesc
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Popescu, în armonie cu peisajul, un fragmențel intitulat "Local familiar". Toată familia mea benchetuiește la "Local familial". Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe. Verișoare. Toasturi. Bunicul, după tejghea, ascute cuțit pe cuțit, privește buchetul de liliac, râde, ascute: hîrșt, hîrșt, cuțit pe cuțit. Într-un colț, un țigan își înmoaie vioara în halba de bere ca pe un miez de pâine. Mama se-nvîrte printre mese, veselă. Toți o ciupesc tandru, o mângâie, o strigă..." - Ai dracului!... O ciupesc
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din țurloaie. Ceea ce îi cam sfâșia inima lui Ulpiu, îl făcea să nu mai fie bun de nimic și, de fiecare dată, i-a dat drumul. - I-ai dat drumul dumneata, signor Galopentzia, sau ți-era frică să nu-și ascută toporișca pe tine? - Ce să-mi facă mie, domnișoară Rozella, că doar eu n-am avut niciodată mâinile reci?! Le vârâse în cap că absolut toate victimele Spintecătorului făcuseră imprudența de a se purta cu mâinile reci. 180 DANIEL BĂNULESCU
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ținînd-o strâns, într-un ungher de părculeț sau pădurice și scoteai spintecătorul. Nu zicea nici pîs, aiurita. Și, din nou, îmbibat de desfătările ei, te lingeai pe buze. O duceai așa o lună, maximum o lună jumate. Treptat, ți se ascuțeau regretele și ți se lărgea și nișa ulceroasă, tăiată în stomac de toate sturdălniciile alimentației de burlac, îți plănuiai altfel viața și abandonai spintecătorul de conserve pe o banchetă de taxi. În ultima seară de sâmbătă a lunii iunie, întregul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
celuilalt, într-un apartament, unde un mucos pletos dormea într-un fotoliu. I se strecură în suflet. Știi, viața e scurtă. Scurtă. Dan Scraba care a spart o ușă, deși viața e scurtă și a găsit cinci mii de lei ascunși după ea. Pink Floyd a ales altceva. 207 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Nu-i așa că, pentru a mă reține în seara asta la tine, ai fi în stare să-mi dezvălui cât de adânc, cât de neobișnuit și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dihănii sătule, tolănite într-o rână... Trăgîndu-și frânele taman pe maidanul de unde fuseseră bărbierite, cu lama buldozerului, acaretele și hrubițele tăinuitului Sile Smalț, calif odinioară peste hoți, tata a tuturor sfîrtecătorilor și pârjolitorilor din Bucureștiul interbelic. De îndurările Smalțului își ascuțiseră ei hoții cosoarele și din ugerul încuviințărilor lui supseseră ei cu buza și Gigă Muci și Paranghielie Indianul și Marțafache și Gărgăriță. Din jeepul milițienesc, zăbrelit și mânjit cu șapte litere albe pe ușița din spate, de la marchiză, nu se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că mă întorceam de fiecare dată când te enervai și mă alungai, nu mai voiai să știi de mine și mă urai cu toată ființa ta? Trebuia să te îmblânzesc, chiar cu riscul de a fi zgâriat de ghearele tale ascuțite de felină neîmblânzită. Și pentru că vreau să mă iubești, nu să ai nevoie de mine. - Nu ți-a păsat nici o secundă ce simt, cum mă simt! - Ție ți-a păsat de mine? Te-ai gândit vreo secundă cum mă simt
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
extrem de lung, de un roșu Închis, și, desfăcându-și șuvițele deasupra buzelor umede, Își deschidea gura foarte larg, implorându-mă să-i ating gingiile... sa i le mângâi. Gingiile și dinții. Dinți perfecți, trebuie să o spun, de un alb-perlat, ascunși În alveolele rozii, ca niște hulubași aliniați, dormitând În cuibușoarele lor minuscule. În timp ce-i mângâiam dinții, pernițele lunecoase ale gingiilor (recunosc - la Început cu oarece reținere), limbuța ei trandafirie Îmi atingea, tremurând ușor, degetele cu mare delicatețe, cu vii pâlpâiri
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
păstrat un loc gol pentru tine În spatele genunchiului stâng. De la: Jack Abelhammer Către: Kate Reddy Știu să patinez puțin - tu? Am putea Încerca câteva mișcări pe gheață subțire Într-o zi. Cât despre genunchiul stâng, vin imediat. Doar să-mi ascut pana de gâscă. 10.23: Nenorocitul ăla de porumbel a Început acum să dea din aripi. Parcă s-ar aplauda frenetic pe sine Însuși pentru prestația extraordinară de amant. Femela, Între timp, stă Într-o poziție ce pare a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cunosc ei. - Coamele flutur-c-argintul, Ca la lebede se-ndoaie gâtul lor, iară pământul Abia-atins e de picioare potcovite cu-aur roș; Colo-n umbra îndulcită de miroase-mbătătoare, Capul mic ei și-l ridică nări îmflînd spre depărtare Și urechia ascuțind-o glas de-aud prin arbori groși. Luntrea cea de lebezi trasă, mai departe, mai departe Fuge pe-albele oglinde ale apei și se-mparte Sub a luntrei plisc de cedru în lungi-brasde de argint; Și deodată zi se face
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
drumul pe mare) Se-nsenină. S-aude glas de corn. REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară 285A codrilor... în cârduri veniți genii șăgalnici Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie, Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie, Și zimbrii zânei Dochii, pe frunți cu stemă mare, 290Și voi, cai albi ai mării, cu coame de ninsoare... Învie codru! Duhuri cu suflet de miresme Sburați prin crenge
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]