6,399 matches
-
the Yowes, Hush-a-haw Birdie, This is No’ My Plaid. Cîndva primise mențiuni la festivalurile de muzică, dar acum atingea sunetele înalte doar cîntînd foarte încet, aproape în șoaptă. încercă să le cînte Bonnie George Campbell, care începe pe o notă ascuțită, de jale, dar vocea i se sparse, pierdu melodia, se opri și rîse: — Ah, nu mă mai țin curerele. îmbătrînesc. — Nu! Nu-i adevărat! strigară Thaw și Ruth în cor. Cuvintele ei îi alarmaseră. Cred c-ar trebui să încercați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o împărtășească și altora. — Totul e ură, bolborosi el ca prin vis. Sîntem făcuți din ură, sîntem niște mari baloane de ură. Legate cu fundele de păr ale lui Ruth. Cele două femei țipară. Doamna Thaw spuse pe un ton ascuțit: — Asta a pus capac. Ne întoarcem. Ne întoarcem mîine. Trebuie să fie cineva care să știe cum să te vindece. Ruth urlă: — Ești egoist, total egoist! Nu-ți pasă de nimeni în afară de tine! și începu să plîngă. Thaw era confuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o mo’, o mo’. — Nu-ți fie teamă, n-o să mori, n-o să mori. Pentru prima oară după două săptămîni, doamna Thaw se cutremură și se ridică în capul oaselor. Ochii i se deschiseră larg, își dezgoli dinții și țipă ascuțit: — Vreau să mor! Vreau să mor! și se prăbuși la loc. Thaw se prăbuși pe un scaun, cu capul în mîini, plîngînd tare. Peste zece minute, alerga spre școală pe porvîrnișul însorit al parcului, intonînd cu voce tare versete din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu făcea parte din grup. Avea peste un metru nouăzeci și era îmbrăcat de obicei în pantaloni verzi de vatman, fular și manta de armată. Pielea oacheșă, nasul mare și coroiat, ochii mici și scînteietori, părul negru cîrlionțat și barba ascuțită făceau parte din imaginea populară a Diavolului, și atunci cînd îl vedeai pentru prima oară aveai senzația că-l cunoșteai îndeaproape de ani de zile. Drummond era mereu invitat la petreceri și a doua zi se spuneau povestioare despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era conștient de toate astea. Merseră flecărind, traversară bolta dealului și urmăriră șinele de tramvai care reflectau lumina felinarelor, trecură peste rîul Kelvin și ajunseră într-un cartier cu mulți copaci și case înșiruite. Undeva, dincolo de universitate, auziră un lătrat ascuțit și un cîine negru alergă spre ei pe un trotuar curbat. — E Gibbie! spuse Marjory și se ghemui luînd capul cîinelui în poală. Ce mai faci, Gibbie? Ei, Gibbie? Gibbie e un cîine cuminte, șopti ea frecîndu-i fălcile cu mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bună, Duncan. — Noapte bună... O să te văd mîinie, da? Da, mîine. Noapte bună. Se duse spre casă cufundat în gînduri, pentru că ultimul tramvai trecuse deja. Frigul întărise mîzga de pe trotuar, așa că picioarele se loveau de suprafața strălucitoare cu un sunet ascuțit ca un piuit. Traversînd dealul pe lîngă universitate, fu izbit de limpezimea stelelor. Nu arătau ca niște lumini punctînd suprafața interioară a unui dom, ci semănau cu niște candelabre galactice atîrnate la diversele niveluri ale aerului întunecat. Se simțea vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lumina piezișă a soarelui lumina vaza tăiată în sticlă de pe masa domnului Clark, în care se aflau flori de ciuboțica-cucului și campanule. Thaw stătea în fotoliu și admira florile de culoarea untului, cu tulpini verde-pal, încovoiate, lujerii întunecați, cu frunze ascuțite ca niște lănci și clopoței albăstru-violet transparenți. Murmura într-una: „violet, violet“, și pe buze lumea avea gust violet, așa cum ochii îi percepeau culoarea. O soră care aranja fostul pat al domnului McDade îi zise: — Trebuie să te porți foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
domnule Peel, spuse Thaw, ridicîndu-se vioi. E un gest neobișnuit de amabil din partea dumneavoastră. în tramvai, în drum spre casă, se așeză lîngă o doamnă cu o plasă de cumpărături, care-l privi o vreme cu coada ochiului, întorcîndu-și profilul ascuțit. în cele din urmă, îi spuse: — Ești Duncan Thaw, evident. — Da. — Nu-ți mai amintești de mine. Ați fost prietenă cu mama? — Prietenă cu maică-ta? Cea mai bună prietenă pe care a avut-o Mary Needham. Am lucrat alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iubirea îi face pe cei diferiți să simtă ca unul. Linia mea semnifică unicitatea, culorile accentuează diferența. E un truc vechi. L-a folosit Rubens. — Ați avut un model pentru Eva? — Da. — O prietenă? îl întrebă reportera cu un zîmbet ascuțit. — Nu, prietena unui prieten, zise Thaw, care o pictase pe Janet Weir. Apoi adăugă posac: Aproape toate fetele acceptă să pozeze goale pentru un pictor, dacă el nu vrea decît să le deseneze. Reportera își bătu buza cu creionul, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
parte din cap și trup nu era la locul ei. Partea dreaptă era tăiată și îi văzu creierul, în secțiune, alb-roz și plisat ca dosul unei ciuperci. Pisoiul căscă, deschizîndu-și jumătate de gură și prelingîndu-și limba peste dinții albi și ascuțiți ca niște ace. Thaw îi văzu limba pînă la rădăcină, în canalul îngust al gîtlejului. Mișcă buzele, scoțînd niște cuvinte nedeslușite despre teroarea lui. Degetele se strînseră peste metalul rece al cheii. Strîngînd-o pentru a se liniști, ieși în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uită lung în sus. Grupul încă se sprijinea de zidul balconului, iar gesticulația bărbatului din mijloc era familiară, batjocoritoare și expansivă. Rima acceptase o țigară de la Munro, care-i ținea acum bricheta. — Ozenfant e cel care ne urmărește? zise Lanark ascuțit. Acolo, în balcon? Munro se uită în sus. — Ozenfant? Nu știu. Nu pare; nu este popular la etajul opt. Poate că e unul dintre imitatorii lui. — Dar de ce-l imită lumea, dacă nu-i popular? — Are succes. Chelnerul puse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poți apropia la șaizeci de metri de locul ăla. Polițistul plecă de lîngă grup, și Lanark îi puse o mînă pe umăr: — Aș putea sta de vorbă cu dumneavoastră? El le lumină fețele cu lanterna și zise pe un ton ascuțit: — Ce-aveți pe frunte? — Amprenta unui deget. — Bun, cu ce vă pot ajuta, domnule? Spuneți repede, acum sîntem ocupați. — Doamna și cu mine ne îndreptăm spre Unthank... — Exclus, domnule. Drumul e impracticabil. Dar noi mergem pe jos. Nu-i nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apoi Lanark simți că alunecă în jos și scăpă mîna Rimei cu un țipăt. Capul și umărul i se izbiră cu atîta forță de o suprafață densă, metalică, că rămase întins acolo mai multe secunde. Durerea căderii era mai puțin ascuțită decît frigul pătrunzător. Frigul pe care-l simțea pe mîini și față îl făcea să plîngă. — Rima, se lamentă el. Rima, îmi cer scuze... îmi cer scuze. Unde ești? — Aici. El se tîrî în cerc, pipăind pămîntul, pînă cînd mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ritchie-Smollet se întoarse cu o trusă din piele neagră. îngenunche lîngă pat, scoase un termometru, un stetoscop și mănuși sterile într-un plic transparent. Strecură termometrul la subsoara Rimei și tocmai rupea plicul, cînd ea își deschise ochii și strigă ascuțit: — Lanark, întoarce-te cu spatele. — De ce? Dacă nu te întorci, n-o să-l las să mă atingă. Lanark se întoarse și se duse în partea cealaltă a unei coloane, cu picioarele goale pe piatra rece. Se opri și privi plafonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark puse un picior în cavitate, apoi îl aduse și pe celălalt. Pasărea se legănă, apoi se reechilibră cînd lunecă înăuntru; apoi, capul se ridică și se roti complet, astfel că Lanark avu în fața ochilor ciocul ei mare coroiat și ascuțit ca un pumnal. — Dă-i asta, zise Sludden înmînîndu-i cartea de credit. Lanark o ținu de un colț și o împinse timid spre cioc, care o înșfăcă. în ochii gălbui și sticloși se aprinse o lumină galbenă. Apoi capul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
muntelui pluteau cremoase și orbitoare deasupra lui, îndreptîndu-se spre soare care le colora umbrele în tonuri de albastru, văzu că întreaga cîmpie înnorată se termina acolo, și un munte real se înălța sub cel alcătuit din nori. Avea un vîrf ascuțit și prăpăstii de granit, fiind cel mai înalt dintr-un lanț cu multe țancuri ce se ridica din niște mlaștini violet presărate cu iarbă. Avea masivitatea unor sculpturi imense și detaliile de o delicatețe greu de imaginat. O mișcare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
limpede și toate îl urmăriră cum o soarbe. Prima înghițitură îi dădu o senzație moale și anesteziantă, apoi rece și lăptoasă, după aceea subțire și pișcătoare ca menta, apoi amară ca ginul, apoi groasă și caldă ca o ciocolată, apoi ascuțită ca lămîia, dar la fel de dulceagă ca o limonadă. Sorbi din nou, și cursul senzațiilor erau diferite, pentru că în vîrful limbii avea gust de coacăză în amestec cu un sirop de tuse pentru copii la mijloc, iar spre gît dădea senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai stau puțin aici, zise Lanark fără vlagă. — Haide, afară. Ăsta nu-i hotel. Fu condus spre un birou. Un alt sergent se afla în spatele ghișeului, și o bătrînă în jeanși și haină de blană în fața lui. Avea o față ascuțită și respingătoare; părul rar, vopsit blond, era strîns într-un conci în vîrful capului, și printre bucle i se zărea scalpul. — Salut, Lanark, zise ea. — De ce nu a fost dus în fața magistraților azi dimineață? întrebă ea. — Aglomerația. — Curtea nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în pustietatea acelui zid imens. — Ce-i aici? întrebă el, dar ea fredonă absentă și apăsă un buton de sonerie. Ambele laturi ale ușii se balansară spre înăuntru și Lanark fu îngrozit de apariția unor paznici cu gurile strînse. Vorbeau ascuțit și simultan, vocile răsărindu-le din pieptul cămășii: — Pașaportul, vă rog. — îl vedeți pe buzunar, spuse Gay. — Indentifică pe sine. — E delegatul din Unthank, ușor în întîrziere, iar eu sînt din partea presei. — Delegatul poate intra. Presa nu poate intra fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întotdeauna ți-a fost greu să mă recunoști. Am îmbătrînit, Lanark, dar eu te-am recunoscut imediat. — Te-ai îngrășat, zise Lanark zîmbind. — E însărcinată, spuse Alexander încruntat. La vîrsta ei. — Tu nici nu știi cîți ani am, zise Rima ascuțit și adăugă: regret că nu ți-l pot prezenta pe Horace, Lanark, dar nu vrea să te cunoască. Uneori e idiot. — Cine-i Horace? — Cineva care nu vrea să te cunoască, zise Alexander brutal. Un nenorocit de operator radio. Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
putu de tare, urmărind potopul cu ochii minții, îndărăt, în mersul lui de la rîul de unde pornise, la rîul care își lățea albia spre mare. Obrazul îi fu atins de ceva care se mișca în vînt, o rămurică neagră cu muguri ascuțiți rozalii și verzi-cenușii. Culorile lucrurilor păreau să devină mai intense, deși lumina incendiară de deasupra acoperișurilor căpătase tonuri de gri străbătute de fuioare de un roz delicat. Orizontul era marcat de o linie argintie. Acoperișurile întunecate căpătau soliditate în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sau nu; fără să scoată vreo vorbă, ocoli avionul și intră pe ușa deschisă. Abia dacă avu timpul să se arunce în primul scaun. Ușa se trânti. Toate luminile se stinseră, avionul rulă puțin și se înălță. Urmând un unghi ascuțit, urca spre cerul nocturn. 9 Gosseyn văzu solul întunecat estompându-se sub el. Foarte repede, arborii gigantici și decorul muntos fură totuna cu noaptea. Rapidul aparat de zbor era înconjurat de pretutindeni de o beznă uniformă, desăvârșită. Se mai scurseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
astfel că ― dintr-un singur gest ― și-o scoase. O puse jos grăbit, dar fără a face nici cel mai mic zgomot. Se apropie de ușa ― fereastră a balconului, care se deschise cu un slab clinchet, urmat de un scârțâit ascuțit. Lui Gosseyn însă nu-i păsa de zgomot. Planul lui era să acționeze fulgerător, ghidându-se după cum își amintea amplasarea palatului Patriciei Hardie. În ce o privește pe fată, încă nu se hotărâse cum se va comporta fața de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și acum ne vom lua un concediu de 500 de ani și vom pune'un milion de desenatori la treabă la planul unei nave interstelare de 3 kilometri lungime." Nava din tranșee abia dacă era puțin mai mică. Pupa sa ascuțită se înălța, ca o înotătoare dorsală de rechin, până la 30 de metri da plafon. Alături ar mai fi avut loc încă un transportor de aceleași dimensiuni, în cazul în care cei 1500 de metri de lățime a tranșeei ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lovitură de bocanc... Firește, și vă rog să rețineți amănuntul acesta, oricine s-ar fi așteptat să intervină ceva care să pună capăt dezlănțuirii de brutalitate josnică a lui Iason; se afla acolo, prinsă de o grindă, o bardă bine ascuțită, oricare dintre noi ar fi putut, foarte ușor, să-i crape capul cu ea; sau domnul Sima, care avea în odaia de jos o pușcă, o văzusem eu, ar fi putut să dea fuga s-o aducă și pac ! l
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]