8,316 matches
-
că va avea viață și că va vorbi în curând. Dar cel mai emoționant tablou a fost oferit în ziua următoare pentru Iuliana și doamna Luiza. Era în ziua a treia și de față se aflau doctorii Eugen și Cezar, asistentele Ofelia și Lidia Combei... Doamna Luiza îi vorbea băiatului cu voce scăzută, aplecată mult peste chipul său eliberat de masca de oxigen. El era la fel de liniștit ca în zilele precedente, cu respirație regulată și gene clipind foarte rar. Ceilalți erau
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la un interval de treizeci de secunde, a întredeschis buzele și a rostit încet, dar suficient să fie auzit: Mamă! - A scăpat! zise Ofelia imediat, neputându-și stăpâni mulțumirea și bucuria. - Nu, n-a scăpat, ci a fost scăpat, murmură asistenta Lidia Combei, cu gândul la rugăciunile făcute aproape fără contenire, acasă și la serviciu, de mama și de sora bolnavului, dar și la cele făcute de ea și de „orice om cu frică de Dumnezeu de pe aici, de la noi”. Au
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cea de a treia zi, după ce soarele aflat la asfințit a aruncat peste cele mai înalte clădiri ale Craiovei ultimele raze roșiatice, ce păreau că izvorăsc din cuptoarele înalte ale Ișalniței, Iustin a dat semne evidente că încearcă să vorbească. Asistenta Lidia Combei, aflată la datorie, și-a pregătit caiețelul pentru a nota tot ce va auzi și l-a prevenit pe doctorul Eugen Tomescu, chiar dacă erau și alți medici în secție. Fiind la plimbare cu Iuliana, Eugen nu i-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în acel salon le-a oferit posibilitatea de a se folosi de acest mare avantaj. Au rămas acolo, într-o liniște mormântală, comunicând numai din priviri și prin gesturi, alături de doctorul Cezar Nistorescu și de alți trei medici și două asistente, care, după puțin timp, au ieșit pentru a se ocupa de cazurile urgente ce apăruseră. Parcă intuind că în salon au rămas doar Eugen și Iuliana, Iustin a respirat adânc de câteva ori și a început să vorbească în șoaptă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ori a adormit. I-au luat tensiunea și pulsul, au comparat datele cu cele din perioada în care nu a fost agitat. Nu erau diferențe îngrijorătoare. Nici activitatea cerebrală nu părea să fi suferit modificări îngrijorătoare, așa încât Eugen a chemat asistentele și a invitat-o pe Iuliana în biroul său. - Va trebui să te duc acasă, draga mea... Ești obosită și mâine ai cursuri sau examene, spuneai... Eugen, am voie să rămân aici toată noaptea? Vreau să fiu lângă el..., poate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
localitate, chiar dacă se știa bine că orele suplimentare nu vor fi niciodată plătite. Pe Iustin l-a regăsit dormind, dar nu a plecat imediat. Mai întâi a studiat toate însemnările făcute în foaia de observație. Liniștit, a dat câteva instrucțiuni asistentei medicale Carmen Bădescu și s-a retras în biroul său. Întins pe fotoliu, lejer, cu ochii închiși, a încercat să ațipească, dar somnul nu se prindea de el. Stresul unei zile încărcate de evenimente își pusese amprenta asupra lui, așa încât
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la Iustin s-a întâmplat ceva”, își zise el și zvâcni de pe fotoliu ca fiind catapultat direct pe ușa ce o deschise cu mare grabă. - S-a trezit cu aproape zece minute în urmă, domnule doctor, îi aduse la cunoștință asistenta medicală. Este foarte liniștit... V-am chemat pentru că a început să vorbească, șopti ea, observând că Iustin și-a întrerupt instantaneu monologul și era atent. - Da, bine!... poți rămâne dacă nu ești obosită, dar să fii pe aproape în caz că... - Nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
este adevărat! Te rog mult să mă crezi! Toată lumea te iubește, iar mamă și soră ca ale dumitale nu am întâlnit în viața mea. Te asigur! - Da..., mama, Iulia... Da... Sunt deosebite. Știu. Eugen ridică privirea și o văzu pe asistentă în partea cealaltă a patului pe care era Iustin întins. Făcea semne disperate încă de când l-a auzit pe bolnav că dorește să vorbească ceva numai cu medicul, dar Eugen nu observase când se deplasase acolo. Acum a înțeles-o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Eugen îl așezase cu mare grijă într-o poziție comodă, așa cum știa el că bolnavul poate respira ușor. A dat pătura la o parte, lăsând doar cearceaful peste trupul bolnavului, având grijă să-i lase mâinile libere. Tocmai atunci intră asistenta Carmen Bădescu cu o tavă pe care se aflau o cană cu apă și două pahare, pe braț purtând un prosop. Se uită întrebătoare la medic și așteptă, în timp ce-l privea pe Iustin cu simpatie. - Mulțumesc mult, Carmen! Poți merge
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
târziu aș dori ceva de acasă, de la mama... Aici mi-ați dat numai cu glucoză și ce ați mai... - Nicio problemă! Se rezolvă toate. Important este să comunicăm, îl liniști Eugen, zâmbindu-i cu înțeles și lui, dar în special asistentei, care încuviință din priviri, înțelegând dorința doctorului. Ești liberă, Carmen și... nu uita, te rog! - Da, domnule doctor! Stați liniștit, promise ea, înclinându-se ușor în semn de respect, după care ieși la fel de neauzită precum intrase. - Ei bine, putem discuta
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
înghețată. În zăpadă era glisiera metalică. - A, da! Am auzit un zgomot metalic... Da, de la impactul cu ea... Dar ce importanță mai are? Am murit cu ea în gând..., șopti Iustin aproape neauzit și adormi. Eugen acționă butonul soneriei și asistenta își făcu apariția aproape imediat. Prin semne și cuvinte șoptite i-a dat instrucțiuni și a ieșit afară să inspire aer proaspăt. Simțea o nevoie acută să se învioreze. Nu avea spațiul necesar și nici Tainicele cărări ale iubirii timp
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fost cea care s-a liniștit prima și a răspuns la telefon: Alo, da! Da..., dar sunt... Înțeleg, desigur... Un moment, vă rog, să văd dacă este disponibilă...! Imediat. Pe dumneavoastră, doamna doctor, vă solicită Spitalul județean din Craiova, preciză asistenta, ținând telefonul în mâna întinsă. - Craiova? Da... dă-mi să vorbesc! hotărî Laura după o clipă de gândire. Da!... Da, eu sunt! Cum ați spus? Doamna profesor doctor Eugenia Ionescu...? Da, sigur că da! Îmi amintesc.... Cum să nu? Spuneți
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
externarea. Simțea că poate merge singur oricât și își poate relua modul de viață de până la acel eveniment nedorit. Firesc, a fost reexaminat sub toate aspectele, inclusiv oftalmologic. Doamna doctor Maria Eftimescu, împreună cu o colegă de muncă și cu o asistentă l-au ajutat să urce la Clinica în care aveau aparatură și i-au făcut verificări mai ample decât își amintea el că a avut după accidentul din urmă cu trei ani, când își pierduse vederea. De teamă că nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
înaltă și suplă, cu privirea dreaptă și senină, îmbrăcată cu un halat de serviciu subțire, de vară, purtând ecuson pe care se putea citi numele și funcția. I-a salutat și s-a prezentat: Marian Malciu - Bine ați venit! Sunt asistenta Mariana Neacșu. Ca însoțitor se permite o singură persoană... Vă rog să stabiliți acum cine va rămâne! - Va rămâne doamna Iuliana Dobrescu, doamnă. Eu sunt doctorul Eugen Tomescu de la Spitalul Județean Craiova și aș dori, dacă se poate, să vorbesc
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Dobrescu, cum vă simțiți? Aveți nevoie de ceva? Am să vă aduc imediat apă, pahare și, dacă doriți... - Nu, nu am nevoie de nimic, doamna asistentă. Vă mulțumesc mult pentru amabilitate! răspunse Iustin, orientându-se foarte bine cu fața către asistentă. - Ok! Domnule doctor, până la ora 12.00 puteți rămâne aici... Dacă doamna vă primește, voi veni eu să vă conduc. La revedere! Ah, să nu uit...! Voi aduce imediat ținuta de spital pentru domnul Dobrescu... - Nu, nu este nevoie, interveni
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Are tot ce-i trebuie. Sper că se admite pijamaua personală... - În principiu, da, dar va trebui halat, inclusiv pentru însoțitor, chiar dacă aveți la dumneavoastră. Se impune culoarea prevăzută prin Regulamentul intern de funcționare și ecusonul nostru. Îmi pare rău...! Asistenta se retrase la fel de atent și operativ, precum intrase în salon. Mergea drept, cu ușoare unduiri ale bazinului, Tainicele cărări ale iubirii care-i scoteau în evidență formele plăcute ale coapselor și ale picioarelor. A intrat direct în cabinetul Laurei Pavelescu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în evidență formele plăcute ale coapselor și ale picioarelor. A intrat direct în cabinetul Laurei Pavelescu, cea despre care spusese noilor sosiți că se află la o intervenție chirurgicală. - Gata? Cum este? Spune-mi repede! o îndemnă Laura, până ca asistenta să închidă ușa. - Este bine, doamna doctor. Are o însoțitoare. În salon se află și un domn doctor care dorește să vă vadă... - A, da? Vom vedea... Dă-mi fișa, te rog! Laura aproape că i-a smuls hârtiile din
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o însoțitoare. În salon se află și un domn doctor care dorește să vă vadă... - A, da? Vom vedea... Dă-mi fișa, te rog! Laura aproape că i-a smuls hârtiile din mână. Era într-o stare de surescitare vădită. Asistenta nu părea să fie surprinsă, semn că discutaseră despre cel internat. Când a citit numele însoțitoarei, a rămas ca încremenită. Se uita pe hârtie, recitea și nu știa cum să interpreteze. „Iuliana Dobrescu! Deci, cât se poate de clar, sunt
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
am așteptat cu toată iubirea pe care sunt în stare s-o ofer lui, aproape un necunoscut... și să fiu răsplătită întrun mod care mă distruge?” se întreba ea, derutată, în câteva secunde ce păreau lungi în tăcerea respectată de asistentă. În același timp, foileta cu o ușoară nervozitate filele din dosar pentru a masca starea de încordare ce o încerca, lăsându-și gândurile să zboare nestingherite spre un timp ce aparținea deja trecutului. „Îmi amintesc cu câtă siguranță și sinceritate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a fost dată. Mă voi dedica doar copilei mele... Toată viața”. - Doamna doctor, vă simțiți bine? Pot pleca să... Tainicele cărări ale iubirii - Nu ai plecat încă? Bineînțeles că mă simt bine, îi răspunse Laura, evitând să se întoarcă astfel încât asistenta să nu-i vadă chipul. Era palidă, cu privirea pierdută în neant, privind un punct nedefinit. Se ridică încet și merse în fața oglinzii, la chiuvetă. Se sperie de paloarea ce-o avea și de ochii triști ce o fixau de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
luciul oglinzii. Își stropi fața cu apă rece adunată în căușul mâinilor ei micuțe și bău un pahar de apă la fel de rece. Simțind că se înviorează, își așeză părul și arboră un zâmbet prietenesc, cuceritor, exact în clipa în care asistenta bătu la ușă și ceru permisiunea să-l prezinte pe Eugen. - Mulțumesc! Nu-i nevoie..., ne cunoaștem de ceva vreme..., nu-i așa, domnule doctor? - Da, da, da! Mulțumesc pentru primire! Sărut mâna, doamna... - Laura, dacă nu ai uitat... - Cum
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Retrasă în apropierea ușii de acces, încărcată de puternice emoții, Iuliana privea tăcută și sfioasă toate acele aparate și dispozitive pe care nu le văzuse în clinicile la care fusese, cândva, examinat fratele său la Craiova. Sub privirea atentă a asistentei Mariana Neacșu, alte două asistente pregătiseră tot ceea ce era necesar și îl așezaseră pe Iustin pe scaunul din fața unor dispozitive. Era emoționat, gândind că aici este posibil să-și recapete vederea, dar se stăpânea destul de bine, obișnuit fiind cu atmosfera
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
acces, încărcată de puternice emoții, Iuliana privea tăcută și sfioasă toate acele aparate și dispozitive pe care nu le văzuse în clinicile la care fusese, cândva, examinat fratele său la Craiova. Sub privirea atentă a asistentei Mariana Neacșu, alte două asistente pregătiseră tot ceea ce era necesar și îl așezaseră pe Iustin pe scaunul din fața unor dispozitive. Era emoționat, gândind că aici este posibil să-și recapete vederea, dar se stăpânea destul de bine, obișnuit fiind cu atmosfera specifică spitalelor prin care trecuse
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
mai multe ori. Când a intrat, Laura a cuprins dintr-o privire toate aparatele și dispozitivele, urmărind atentă doar prezența și așezarea funcționabilă a celor de care știa că are nevoie în acea situație. Mulțumită, s-a adresat celor trei asistente ce acopereau în acele momente pacientul prin poziția ocupată: - Este bine, fetelor. Vă mulțumesc! Să rămână cu mine doar doamna Neacșu, dar să nu vă îndepărtați prea mult... Doamna Dobrescu, se adresă ea Iulianei aproape fără să o privească, chiar dacă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Ce va zice soția lui? Cu ce drept intervin eu între ei? De ce să fiu eu cauza distrugerii căsniciei lui? Doamne, ce să fac?” se întreba Laura în fracțiuni de secundă, nehotărâtă și plină de suferință, sub privirile întrebătoare ale asistentelor și ale Iulianei. - Laura..., Iuliana este sora lui Tinu. Nu este soția lui, interveni Eugen, înțelegând cauza acelui moment de ezitare și intuind drama din sufletul Laurei. - Da, doamna doctor! Este fratele meu, întări Iuliana, ștergându-și lacrimile ce-i
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]