3,728 matches
-
obicei nu îngheață, a înghețat atunci până departe. Cine nu a văzut marea înghețată, - nu ziua, când acest spectacol, cu toate că rar, îți poate totuși apărea, în bizara lui întrupare de forme, ca o imaginabilă variantă polară, ci noaptea, sub raza astrului selenar, - acela, în visările sale, rămâne văduvit de cel mai fantastic dintre peisajele mării. Căci atunci când îngheață marea, ceea ce încremenește, ceea ce se lasă surprins de cristalinul clește al gheții, nu e întinderea ci mișcarea, valul. închipuiți-vă valurile în mantia
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
mai tandru. Vântul mângâie teii osteniți de vipia zilei. Răcoarea amurgului îi pune și pe ei pe picioare - sau, mă rog, pe picior - ca să fie aidoma fraților lor bipezi ce-și reînnoadă, prin bere legătura pierdută cu firea cu energia astrelor și galaxiilor. Din zbor de pasăre în fosa luminată de sub tei vezi măsuțe, halbe și guri țesând un bla-blá fără noimă ce rezonează hăt în Casiopeea. Răspunsurile la orice întrebări oricât de grele, oricât vor veni neîntârziat de acolo. Mai
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
în suflet ne-a ars și mai doare. În țara noastră nu mai apun asfințituri. S-a stârpit și căldura - nu tu primăveri, și nici veri numai iarnă și omăt pân-la brâu. Iar sub lut fiul tău țintuit lângă un astru căzut. Iubit de liniști, plâns de tăceri... Însingurat Secretizat, însingurat condensat undeva printre rânduri, voi înopta ca un televizor deconectat printr-un click lapidar, de mâna ta... Lume, clonă lume Seara de vară învăluie suflet și trup. Avem întâlnire, întârzii
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
ce se joacă Pentru a mă citi mai bine. Deasupra ca dedesubt și înăuntru SE arcuiește chiparosul ce e în totul Carne din carnea mea, corn de abundență Buzelor ale căror cuvinte sunt Veșnicul. * 2 Ce faci aici, venit din Astrul stins, luând domiciliu forțat În scrierile deținute de pământul Pe care mâinile omului se păzesc să-l scormonească? Mergi mai bine printre ordinele îngerilor Pentru a-ți modela o altă limbă: Nu făcută să-ți fie veșmânt, carne și oglindă
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
miere vin mâni mioape lemurin împământenit colind brăduță cum ai cusut ii cu nori înrâurați îngerilor inspirați le vei coase zbor căzut Ochiul Mare la izvod vatră-nscrie prin ochean într-un spațiu dochiean rază centru și prohod născătoare lăcrimări cercul astrului blajin îl închid și ninge spini Maica florilor de măr strâng troiene în cununi cât în urma ei rămân cu o vamă mai bătrân zăbava să-mi încunun și Fecioarei mă închin și îi cer pe guri de nai acel i
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
vibră, enigme vechi s-or decanta interogând aducerile-aminte. Puțin mister Te invit în cântec vraja și descântec în nemărginire și în nemurire unde e posibil să țesem iluzii ce din viața pier pe Terrae nevoie și de imponderabili, văpaie de astre de mult inefabil și puțin mister Te invit în spații hipersiderale omul meu iubit, fermecați de-acorduri de orgi din catedrale să reținem clipă.... timpul prea grăbit. O cadă mare de baie în curtea spitalului și câteva ciori zgomotoase au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
blânzi prin atelierul divin că astfel din viața spre viața pășim. CA UN PIRAT eu sufăr mult că stăm pe-aceeași arca cioplita de un moș bătrân fricos, ce ne-a mințit că v-a-nfrunta potopul de pe-acest astru mort și cavernos. când au zburat hulubii către maluri prin panoplia timpului prea stors a fost de fapt și prima grea trădare că mesagerii...nu s-au mai întors și am rămas pe arca de-o vecie, bătuți și duși
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
peste cer, cu stalagmite și stalactite de gheață? Dar sufletul meu este viu, el arde pe un rug neaflat, sub un cer înstelat! De ce mă taci, Iisuse? Tu, Centrul tuturor lumilor, cănd Saturn mă veghează-n tipare demult încifrate, fii astrul melanholiei, nu ma fură la cântarul din urmă! Cum să tai legătură dintre cer și pământ prin magia visului? Cum să ucid această lebădă hiperboreeana ce-mi trece prin gânduri, cănd sălașul zânelor de mine se-ascunde? Mai bine Narcis
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
și pentru ce trebuie demonstrat că port patul lui Procust în spate? FILĂ DIN JURNALUL DE BORD Ing. prof. dr. Pompiliu Manea, care recent a făcut înconjurul lumii în jurul lumii nu e nicăieri. pornești cu barca și o ții spre aștri. după lung timp te-ntorci acasă...ieri și-n prag te-așteaptă ochii ei albaștri. am stat în prora și-am privit delfini. ce calm trăgea din pipa căpitanul! zeul Neptul și sfinții serafimi suceau prin porturi troliul, cabestanul siajul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
petala din floarea sufletului tău nu va rugini în toamna uitării? 535. Nu te încrede niciodată în hainele Cuvântului fiindcă acestea pot fi la fel de înșelătoare precum hainele unui om. Crede numai în sufletul Cuvântului. 536. Ce repede apune viața în spatele astrului de vis al morții. 537. Viscolul sentimental al vieții devine focul lăuntric ce-mi arde sufletul aflat la poarta mării noastre iubiri. 538. Lasă Timpul să vorbească orice fiindcă toate ale lui sunt trecere. 539. Pe unii îi ține în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
mare ascultând goana valurilor izbite de țărm și visez la destinul corăbierului care musai c-am fost într-o viață anterioară la margine acolo are să se petreacă Întâlnirea -la margine nu s-ar zice-n paragine că trăiește pe-acest astru ultimul sihastru lumina lovește clapele mării și lumea se umple de acordurile Preludii lor și Baladelor care îmi acompaniază reveria aud clipa cum se sparge precum sâmburul ajuns la maturitate adun cojile cu măturica ce faci - mă întreabă cineva și
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
mult până la veștile A tot ceea ce din carne Devine duh, stele și fire de iarbă: Veșmânt pentru încoronare. 2 ianuarie 2007 Mă redau mie însumi Nemărginit sfâșiere, Punct chemat în punct chemat Din care curg toate circonferințele în mine deasupra aștrilor și în ei. Câtă dorință de a fi prin a nu fi, De a nu rămâne om în carne, Cuvânt degustat și respins, Astfel ne iubim din corp în corp, Din ceea ce am fost în ceea ce suntem. Că te-am
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
putere a florii O după-amiază cu roșii furnici ce devorau ochii uluiți ai unui bărbat Iată îți spui o invenție inutilă pe care creatorul ei a lăsat-o în administrarea unui roi de furnici stahanoviste indiferente la suflul îndepărtat al aștrilor la păpădia ezitând ca un mic meteor în pragul clipei Am descifrat îngrozit câteva clipe fremătătoare voracele hieroglife mișunând pe chipul său palid ca pielea tăbăcită a sălbăticiunii în umbra unei tufe de păducel înflorit O, calma putere a florii
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
melodie rarefiat dolorică, ce se răspîndește într-un cadru silvestru, cu ușoare trimiteri spre transcendență: „Ca Domnul să intre în sufletul tău, / Se cere să ai în suflet lumină - / Clipa de har să se plimbe în voie prin tine / Asemenea astrului matinal prin pădure.(...) Marele Taciturn pășește agale prin rouă,/ Pătrunde unde-i rană deschisă, fierbinte,/ Dar mai ales acolo unde / Inima nu contenește să cînte" (Distinguo). Modelul e însă simplificat, împins către credința care la Blaga apărea problematizată. Ca și
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
își întețește și aerul primenește, nu cere plată niciodată; ploile trebuitoare ale secetei adversar sunt ale Naturii dar; de la înaintași moștenit, talentul nu trebuie plătit; bunul simț, părinții cu dragoste copiilor îl dau, dacă îl au; călătoriile cu gândul printre astre sau în trecut fără cheltuială sunt; evocarea amintirilor scăpate de al uitării dric nu costă nimic.
Clipe de infinit by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/261_a_597]
-
muritoare, fără rost pe lume De mila mea, o Doamne, iar plângeai. Mergând prin valul lumii trecătoare, Un chip la orizontul vieții s-a ivit Purta pe-obraz o gingașă paloare Și apucându-mi mâna, mi-a zâmbit Era... ca astrul care suie-n zare Privit și admirat, invidiat, dorit, O clipă am uitat de Creatorul Cel bun și sfânt, care mult m-a iubit. M-am aruncat cu ochi-nchiși spre-acela Ce fericire-mi oferea, cu-al lui cuvânt Și-
Risipitoarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83248_a_84573]
-
alăturea de vite, în Betleem, într-un umil sălaș. Cât a iubit Isus această lume atât de mult pe cruce-a suferit din dragoste, cu nimb de veșnicie pentru noi toți din slavă a venit. El, Prințul vieții, coborât din astre, un dar ales, copilul nepătat, din infinit, călcând printre luceferi să mântuiască lumea de păcat. Dar nimenea nu L-a primit în casă și nicăieri un loc nu s-a găsit, pe Domnul Domnilor, al lumii rege, nevrednici pământeni L-
Poem de Cr?ciun by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83369_a_84694]
-
cât se agită, strigă, se teme, se supără, cu atât își pune un zid al neșansei! Căci tot ce trimite cu ură, patimă, primește înapoi ca un bumerang! Degeaba atâtea vâltori între lumi, toate sunt capcane ale nesăbuinței! Omul, un astru coborât în noroiul pământean de care s-a murdărit și-a primit necesitatea redobândirii stelare! El a căzut pe pământ pentru că și-a pierdut echilibrul cosmic! A devenit ponderabil din cauza neprimirii în el însuși, în Ordinea veșnică și de netrecut
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
Am fost și eu plecat, dar întors Precum vezi nu vreau să mă-ascund; Te cert, dar poate nici Pământul Nu mai este atât de rotund. Ar trebui revizuite legile gravitației Și cele ale atracției universale, Poate și-n dinamica astrelor Au apărut schimbări colosale. Izvoare Ciobanii beau vara apa din pumni... doar eu mai știu și azi câte-n suflet ai voie să-aduni. Dacă n-ar ști câte stele să beie pe zi, spre soare curgând curând s-ar trezi
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
ai acasă familie, părinți, Mașina este un bolid... Necontrolată, va lovi un zid. Atuncea vei aduce plâns și jale, Iar tu vei poposi în neagra vale. Tu nu vei mai privi cerul albastru Și vei pleca rapid spre un nou astru.
Viteza by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83179_a_84504]
-
au stat la baza botezului baștinei lor. Au doar bănuieli. Și fabulează. Adică inventează tot felul de povești, una mai frumoasă decât alta. Dintre toate cele legate de numele satului Luna, cea mai credibilă pare a fi aceea potrivit căreia astrul nopții - „regina nopții”, cum îi spune Mihai Eminescu al nostru - se vede din orice colțișor al localității. Razele lunii - e drept, furate de la soare - aureolează deopotrivă întreaga așezare. Și sunt mândri nevoie mare lunaticii, cum îi numesc - fără nici o undă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
vorba de-o dumbravă, Dar de una... Moromeți au fost mai mulți Și mai toți umblau desculți, Însă eu vă-ncerc un pic: Cum îl cheamă pe cel mic? Când desculț, când în conduri, El cutreiera păduri, Luminând precum un astru Lacul codrilor albastru. O, dar nu v-am întrebat: Care babă intră-n sat? Am mai stat noi într-o vară La taifas, în mod precis: Topîrceanu a mai scris „Rapsodii de...” Acum gândul mă îndeamnă Să vă spun, cât
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ce-mi place mai mult la ea, este fidelitatea cu care iși urmează iubitul, întorcându-și capul încoronat de bogăția pletelor de aur, după el, cât este ziua de lungă.. Privește spre iubitul ei, implorând și promițând statornicie iar când astrul coboară spre asființit să se culce, ea iși pleacă fruntea cu supunere absolută și lacrimile ei se infig ca niste pumnale în obrazu-i înfierbântat de săruturile lui fierbinți. În semn de iubire necondiționată îl urmarește cu privirea până când dispare și
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
caută finalul de act Când visu-și desface penajul... Nici somnul nu poate urzi stăvilire În drumul gândirii fără hotar, Scrutând orizontul imaginar Unde-i stăpână, avida-mplinire... Îl caut adesea prin zări infinite, În locuri ascunse de zei și de aștri Sau cele păzite cu har de sihaștri, Dar zilele-s tot mai cernite...
NECUNOSCUTUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83838_a_85163]
-
Mărțișorul De-i alb, ori roșu sau albastru Pe al tău piept lucește ca un astru. Când îl privești, de mine-ți amintești În serile când îți spuneam povești. Iubito, eu văd cum la piept tu îl strângi Și-n nopți de primăvară plângi. Ești tristă și știi că eu nu izbutesc Decât așa să-ți
M?r?i?orul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83208_a_84533]