3,288 matches
-
transportate cu trenul în locații secrete, de unde urmau să fie remorcate către o platformă de lansare mobilă, capabil să le ridice în poziție verticală. Operațiunea de lansare dura 4 - 6 ore. Pe 20 mai 1944, o rachetă V-2 a aterizat în râul Bug, în regiunea Sarnaki, la 130 km est de Varșovia. Resturile rachetei au fost găsite de membrii rezistenței. Pe 6 septembrie 1944, prima rachetăV-2 a lovit Parisul. Două nopți mai târziu, o a doua a lovit periferiile Londrei
V-2 () [Corola-website/Science/314123_a_315452]
-
au pierdut 250de avioane Ju 52, adică aproape 50% din flota de transport. Asaltul asupra orașului Haga s-a încheiat cu un eșec operațional. Parașutiștii nu au reușit să cucerească aeroportul principal de la Ypenburg astfel încât să permită infanteriei aeropurtate să aterizeze în siguranță. Deși o mașină blindată a fost grav avariată de o bombă, restul de cinci Landsverks, sprijinite de mitralierele din adăposturile întărite, au distrus 18 Junkers ale primelor două valuri de desantare și au ucis pe numeroși dintre infanteriști
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
forțe reduse și a fost cucerit cu ușurință de germani. De asemenea, și aeroportul de la Valkenburg, moralul apărătorilor căruia fusese distrus de un bombardament puternic, a fost cucerit cu ușurință de germani. Pistele aeroportului erau încă neterminate. Avioanele care au aterizat aici s-au împotmolit în noroi. Niciunul dintre aeroporturile cucerite de germani nu a putut fi folosit pentru aprovizionare și transportul de trupe. Parașutiștii au ocupat Ypenburg, dar intrarea lor în Haga a fost împiedicată de unitățile olandeze create în
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
artilerie să alunge ocupanții germani de pe alte două aeroporturi - resturile trupelor aeropurtate au fost nevoite să se refugieze în satele sau fermele din apropiere. Atacul asupra orașului Rotterdam a avut un succes mai mare. Douăsprezece hidroavioane Heinkel He 59 au aterizat în mijlocul orașului. Trupele de asalt debarcate au cucerit podul Willemsbrug de peste Nieuwe Maas . În același timp, aeroportul militar Waalhaven de pe insula IJsselmonde a fost atacat de trupele aeropurtate. Aeroportul era apărat de un batalion de infanterie staționat așa se aproape de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
asalt debarcate au cucerit podul Willemsbrug de peste Nieuwe Maas . În același timp, aeroportul militar Waalhaven de pe insula IJsselmonde a fost atacat de trupele aeropurtate. Aeroportul era apărat de un batalion de infanterie staționat așa se aproape de pistă încât parașutiștii au aterizat lângă pozițiile olandezilor. A urmat o luptă haotică. Primele valuri de avioane Junkers nu au suferit nicio peridere, iar aterizările au continuat în ritm alert. În cele din urmă, apărătorii olandezi au fost copleșiți. Trupele germane în continuă creștere numerică
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
un eveniment care a perturbat desfășurarea campaniei. Un avion al Luftwaffe a fost doborât în timpul înaintării spre Bagdad. Cea mai apropiată bază aeriană germană se afla pe insula Rodos, iar, pentru a ajunge așa de departe, avionul trebuia să fi aterizat undeva și să alimenteze. Singura posibilitate era un aeroport din Siria (aflată în acel moment sub controlul Regimului de la Vichy). Această atitudine ostilă a dus la decizia de invadare a Siriei și Libanului, pentru îndepărtarea oficialilor Regimului de la Vichy. Forțele
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
navale de sprijin a trupelor de asalt) și a RAF (care a asigurat protecția aeriană a capetelor de pod). Singurele trupe terestre care au participat la această debarcare a fost Brigada a 2-a independentă de parașutiști. Parașutiștii britanici au aterizat și și-au cucerit obiectivele fără să întâmpine o rezistență foarte puternică. După acest succes rapid, parașutiștii britanici au fost retrași de pe prima linie și au fost trimiși în Grecia, unde au participat la înfrângerea loviturii de stat comuniste. Montgomery
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
se îndrepte spre Casablanca. Restul navelor franceze au reușit să ajungă în siguranță la Dakar. Pe 23 septembrie, avioanele aliate au parașutat fluturași de propagandă asupra Dakarului. Mai multe avioane ale FFL au decolat de pe portavionul „Ark Royal” și au aterizat pe aeroportul orașului, dar piloții au fost luați prizonieri. O ambarcațiune cu reprezentanții FFL la bord a încercat să intre în port, dau a fost întâmpinată cu foc. Vasele militare vichyiste, care încercau să părăsească portul, au fost întâmpinate cu
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
compoziții soției lui, Stela Enache; cei doi cântă uneori în duet. Compozitorul semnează coloana sonoră a filmului "Bunicul și doi delicvenți minori" (1976), în regia Mariei Callas-Georgescu. Va mai scrie muzica a șase filme, toate regizate de Nicolae Corjos: "Alo, aterizează străbunica" (1981), "Declarație de dragoste" (1985), "Liceenii" (1986), "Extemporal la dirigenție" (1987) etc. Muzica filmului "Liceenii" este de departe cea mai cunoscută coloană sonoră creată de Bogardo: ea însumează piese instrumentale (în care predomină sintetizatorul), înlănțuite prin tehnica leitmotivului, și
Florin Bogardo () [Corola-website/Science/313430_a_314759]
-
A la C, fiecare cu cate 16 tancuri, în timp ce batalioanele de pușcași erau organizate în șase companii, de la A la F, cu cate 65 de oameni în fiecare companie. RCT 116 din Divizia de Infanterie 29 a avut scopul să aterizeze cu doua batalioane în al patrulea sector vestic și să fie urmat la 30 de minute de cel de-al treilea batalion. Debarcările lor urmau să fie sprijinite de tancuri din Batalionul 743 Tancuri; două companii de înot veneau la
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
să fie urmat la 30 de minute de cel de-al treilea batalion. Debarcările lor urmau să fie sprijinite de tancuri din Batalionul 743 Tancuri; două companii de înot veneau la țărm în tancuri amfibii DD și compania rămasa a aterizat direct pe plaja de asalt. În partea stângă a RCT 116, RCT 16 din Divizia 1 Infanterie a avut de asemenea scopul să aducă la sol doua batalioane și pe al treilea 30 de minute după, pe Easy Red și
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
treilea 30 de minute după, pe Easy Red și Green Fox la capătul estic al Omaha. Sprijinul din partea tancurilor le-a fost furnizat de către Batalionui 741 de Tancuri, din nou, doua companii de înot la mal, iar a treia a aterizat convențional. Trei companii din Batalionului 2 Pușcași a încercat să ia o baterie fortificată la Pointe du Hoc, 5 km la vest de Omaha. Între timp compania a doua Pucași a avut scopul să aterizeze pe partea dreaptă a RCT
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
mal, iar a treia a aterizat convențional. Trei companii din Batalionului 2 Pușcași a încercat să ia o baterie fortificată la Pointe du Hoc, 5 km la vest de Omaha. Între timp compania a doua Pucași a avut scopul să aterizeze pe partea dreaptă a RCT 116 și să-și ia poziția la Pointe de la Percée. Companiile rămase de pușcași, a 2 și a 5 au avut scopul de a urmări la Pointe du Hoc dacă această acțiune s-a dovedit
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
asalt special echipate de 32 de oameni puternici, o parte din ei fiind pe o navă de atac, fiecare având scopul de reducere a apărării de pe plajă. Imediat în spatele primei debarcări Brigada Inginerilor pentru misiuni speciale a avut scopul să aterizeze cu misiunea de compensare și marcare a benzilor cu obstacole din plajă. Acest lucru ar permite nave mai mari de urmărire să debarce în siguranța. Aterizarea de sprijin a artileriei a fost programată să înceapă la ora H+90 minute
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
batalionului. Barierele urmau să fie deschise pentru a permite traficul pentru ieșirea de pe plajă în H+3 ore. Pană la sfârșitul zilei, forțele de la Ohama deja stabiliseră un cap de pod la 8 km adâncime, legat cu divizia britanica 50 aterizată la Golden Beach în est, și să fie în poziția de a se de muta la Isigny în ziua următoare, conectându-se cu corpul american VII, la Plaja Utah spre vest. Forța de asalt așteptată pentru a executa acest plan
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
ambarcațiuni de aterizare, și cam 64 DUKW-uri. Ambarcațiunile de asalt au fost dotate cu echipaj de Marin SUA, Paza de Coasta SUA si Marina Regală Britanică. În ciuda pregătirilor, foarte puțin a mers conform planului. Zece ambarcațiuni ce trebuiau să aterizeze s-au pierdut înainte ca măcar să ajungă la plaja, fiind împotmolite de mările învolburate. Alte ambarcațiuni au rămas plutind, doar pentru că pasagerii lor au scos repede apa cu căștile. Răul de mare a fost predominant printre pasageri ei așteptând aterizarea
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
apropiau pană la câteva sute de metri de mal, ei au venit sub focul provenit de la armele automate și de la artilerie. Armata a descoperit doar atunci ineficacitatea unui bombardament înainte de aterizare. Întârziați din cauza vremii și încercând să evite ambarcațiunile care aterizau, bombardierii au aranjat artileria prea departe de interiorul țărmului neavând efecte reale asupra defensivei de coastă. Din cauza condițiilor pe mare prea dure, decizia a fost făcut pentru RCT 116 de a transporta tancuri DD a Batalionului de Tancuri al 743
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
Venind din partea opusa puternicul apărat Vierville, Compania B a celui de al 743-lea Batalionului de Tancuri au pierdut pe toți membrii, în afara unuia dintre ofițerii săi, și jumătate din tancurile sale DD. Cu toate acestea, alte două companii a aterizat la stânga B/743 fără pierderi inițiale. Pe frontul RCT 16-lea, cele două tancuri DD care au supraviețuit înotului pana pe uscat s-au alăturat altor trei care au fost debarcate direct pe plaja din cauza deteriorării LCT-urilor. Compania de
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
frontul RCT 16-lea, cele două tancuri DD care au supraviețuit înotului pana pe uscat s-au alăturat altor trei care au fost debarcate direct pe plaja din cauza deteriorării LCT-urilor. Compania de tancuri rămase a reușit să facă sa aterizeze 14 din cele 16 tancuri (deși trei dintre acestea au fost repede doborâte). Din cele noua companii care au aterizat în primul val numai Compania A a SCR 116 la Green Dog și Rangers au avut dreptul de a ateriza
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
care au fost debarcate direct pe plaja din cauza deteriorării LCT-urilor. Compania de tancuri rămase a reușit să facă sa aterizeze 14 din cele 16 tancuri (deși trei dintre acestea au fost repede doborâte). Din cele noua companii care au aterizat în primul val numai Compania A a SCR 116 la Green Dog și Rangers au avut dreptul de a ateriza. E/116, având scopul de a cuceri Easy Green, a ajuns împrăștiate în două sectoare de plajă al 16-lea
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
aterizeze 14 din cele 16 tancuri (deși trei dintre acestea au fost repede doborâte). Din cele noua companii care au aterizat în primul val numai Compania A a SCR 116 la Green Dog și Rangers au avut dreptul de a ateriza. E/116, având scopul de a cuceri Easy Green, a ajuns împrăștiate în două sectoare de plajă al 16-lea RCT. G/116, cu scopul de a cucerii Dog White, a deschis un spațiu gol de 900 m între ei
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
a ajuns împrăștiate în două sectoare de plajă al 16-lea RCT. G/116, cu scopul de a cucerii Dog White, a deschis un spațiu gol de 900 m între ei și A / 116 care avea același scop când au aterizat la Easy Green. I/16 a zburat în derivă spre est si nu a ajuns sa aterizeze doar peste o oră și jumătate. Imediat după ce infanteria a debarcat ei s-au trezit împotmoliți in niște bancuri de nisip de 45-90
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
a cucerii Dog White, a deschis un spațiu gol de 900 m între ei și A / 116 care avea același scop când au aterizat la Easy Green. I/16 a zburat în derivă spre est si nu a ajuns sa aterizeze doar peste o oră și jumătate. Imediat după ce infanteria a debarcat ei s-au trezit împotmoliți in niște bancuri de nisip de 45-90 m. Înainte ca aceștia sa ajungă pe plaja ei au trebuit sa înoate prin apă adâncă, uneori
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
reușit să scape de pierderi grele, deși, au întâlnit un râu după aterizarea pe bancul de nisip care i-a forțat sa-si arunce armamentul si sa pornească înot spre partea cealaltă. Cele mai multe victime au fost printre trupe care au aterizat la capetele lui Omaha. În est, la Green Fox și in apropiere de Easy Red, elemente separate de grup de la trei companii au fost reduse la jumatate din puterea de foc in timpul in care au ajuns la bancul de
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
se retraga la marginea apei sau în spatele obstacolelor. Compani mai mici de puscasi marini au avut parte de o soarta mai bună, facandu-si adăposturi in rapa dar si acestia au fost redusi la jumatate din putere. L/16 a aterizat în cele din urmă dupa o întarziere de 30 de minute, la stânga de Fox Green, având mai multe pierderi datorate bărcilor care au fugit decât in parcurgerea a 180 m de plaja. Terenul de la sfârșitul de est a Omaha, cu
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]