5,357 matches
-
cale, încovoiată, cu bățul în mână bocănind pământul uscat...vine o bătrână...Cine o fi? Îmi frec ochii spre a mi-i limpezi și caut să mă dumiresc. Gâfâind de atâta trudă, cu ochii mijiți, în fața mea se oprește o bătrână, care mă scrutează cu o privire ascuțită. Nu-i trebuie multă vreme ca să-și dezlege limba: Da’ bine, conașule! Mă faci să alerg în urma matale? Cu ce ți-am greșit, păcătoasa de mine? Știu unde mergi și am pornit în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mergem la 15 iunie 1695 (7203) și să vedem ce spune chiar doamna Anastasia: „Doamna Anastasia a fericitului răpoasatului domnu Ducăi vodă...Facem știre cu acest adevărat zapis și carte a noastră...gîndit-am întru inima noastră pentru svînta Mitropolie cea bătrînă a țărăi, din tîrgu din Iași,...fiind mică, socotit-am pentru un țintirim de o beserică stricată ce s-au numit Beserica Albă, unde au fost hramul Svîntului Ioan...iarăși în tîrgu în Iași, aproape de Mitropolia cea Veche să facem
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
1683 (7192) și să revedem ce spune Alexandra, soția răposatului Iordache fost mare spătar: „Și măriia sa doamna făcîndu Beserica Albă mitropolie”. După aceea, la 15 iunie 1695 (7203), doamna Anastasia spune: „Gîndit-am întru inima noastră pentru svînta Mitropolie cea bătrînă a țărăi... socotit-am pentru un țintirim de o beserică stricată ce s-au numit Beserica Albă...aproape de Mitropolia cea Veche să facem pe acel țintirim...o altă svîntă mitropolie țărăi”. Acum e limpede ca lumina zilei, fiule, că lângă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
marfă, trăsuri cu cai focoși, călăreți de tot soiul și târgoveți grăbind fiecare la treaba lui. Pe nesimțite, ne apropiem de poarta mănăstirii Barnovschi. Nu mă aștept să descopăr ceva nou în peisajul târgului, dar...privirea îmi cade pe o bătrână ce reazimă poarta mănăstirii. Pare că așteaptă mila trecătorilor. Până aici n-am întâlnit încă așa ceva. Mă opresc și privesc mai atent la bătrână. Ea a băgat de seamă și face o plecăciune abia vizibilă către mine, fixându-mă cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Nu mă aștept să descopăr ceva nou în peisajul târgului, dar...privirea îmi cade pe o bătrână ce reazimă poarta mănăstirii. Pare că așteaptă mila trecătorilor. Până aici n-am întâlnit încă așa ceva. Mă opresc și privesc mai atent la bătrână. Ea a băgat de seamă și face o plecăciune abia vizibilă către mine, fixându-mă cu ochii ei vii...Figura ei mi se pare cunoscută, dar de unde? În mintea mea începe bătălia pentru a descurca misterul... Fiecare gând se înghesuie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
se înghesuie să-și spună părerea. „Ea este” - zice un gând. „Mi se pare că-i...” încearcă altul. „Sigur este...” se avântă al treilea. Nici un răspuns nu este potrivit. Eu mă încăpăținez să-mi aduc aminte de unde o cunosc pe bătrâna negricioasă din poarta mănăstirii...Ea nu-și dezlipește ochii de pe mine. După o vreme, văd că se desprinde din umbra turnului clopotniță și, cu pași mărunți, pornește către mine...Pe măsură ce se apropie, bag de seama că ochii și fața i
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ni s-a adresat, cu adâncă plecăciune: Apoi mai rămâneți în pace și cu sănătate, că eu mai am și alte trebi. Binecuvântat să fii, părinte, și sărut mâna, boierule! Dumnezeu să vă aibă în pază... Odată sfârșind aceste vorbe, bătrâna s-a pierdut în gloata de pe uliță. Am rămas în loc, nedumerit. De ce ne-o fi căutat țiganca? Răspunsul a venit când mă așteptam cel mai puțin: Să nu te mire faptul că țiganca ne-a ieșit în cale. Trebuie să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Dacă povestea Uliței Măjilor este lămurită, atunci ce ai de spus despre cele scrise de „Ianole ficiorul Vătățoaiei” în zapisul de vânzare întocmit la 18 septembrie 1697 (7206)? Ianole spune că vinde un loc de casă „pre Ulița Măjilor celor Bătrîne”. Dacă-i să-mi dau cu părerea, eu cred că o bucată din Ulița Măjilor a fost chiar de la începuturi o uliță a dughenelor pentru pește, aceasta fiind numită în cele din urmă „Ulița Măjilor celor Bătrâne”. Sau cu alte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Ulița Măjilor celor Bătrîne”. Dacă-i să-mi dau cu părerea, eu cred că o bucată din Ulița Măjilor a fost chiar de la începuturi o uliță a dughenelor pentru pește, aceasta fiind numită în cele din urmă „Ulița Măjilor celor Bătrâne”. Sau cu alte cuvinte vechea Uliță a Măjilor. Acum am să-ți pomenesc de o înaltă față bisericească, care spune lucruri ce știu că nu le prea iubești, dar n-am ce face. E bine totuși că sfinția ta știe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în față o bătrânică, de i s-a umflat instant jumătate de față ( tipul a lovit fără nici un motiv, doar că se distra si el) și știți ce mi-au spus ăia, (după câteva minute de dat date personale, etc.): bătrâna să-l identifice pe individul acela și să depună apoi plângere la poliție, care va cerceta cazul.” Minunată rezolvare, nu? De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, poliția, prin glasul purtătorului său de cuvânt, a dat un semnal clar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un lucru pe care alții l-au aflat de multă vreme, și anume că a început al treilea război mondial. Neoficial se șoptește, că al treilea război mondial a izbucnit pe data de 11 noiembrie 2010, așa cum a prezis o bătrână prezicătoare din Bulgaria. Data aceasta își pierde din relevanță, dacă ne gândim că și până acum s au purtat lupte importante, în care mulți au pierdut imens. Păcat numai că am pierdut din gros și noi cei trecuți la modul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
încă în această guvernare, coruptă până-n măduva oaselor. De fapt nimic nu se știe, nimic nu se cunoaște, totul a devenit ușor, de când guvernații au descoperit cât de simplu este, să înveți mișcarea cu mâna întinsă la FMI. Pe cuprinsul bătrânei Europe, fiecare stat încearcă să se descurce pe cont propriu, protejându-și comerțul, companiile, investițiile, și de o bună bucată de vreme interesul comun european nu depășește amabile strângeri de mână și zâmbete politicoase, când te vede la ananghie, dacă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de apă în care înoată o mulțime de pești.Unii copii umflă broaștele cu paiul și râd prostește, sigur o să-i pârăsc părinților și plâng să le lase în pace. Spre seară ne întoarcem acasă rupți de foame și oboseală. Bătrâna, mama lui Ostiță, nebunul, mai are un fecior, domnul Ionică îi spune tata. Stă în București și nevasta lui e crainică la Radio România, o ascultăm mereu. Ei au un fiu, Amedeo. Acasă Amedeo stă la masa din păduricea noastră
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
calmant puternic. Mereu mă întrebam ce-i spunea tata... De fiecare dată ne aduce faguri de miere și multă miere de albine, o găleată plină, noi mâncam dar simțeam că vizitele astea îl epuizau. Niciodată nu a refuzat-o pe bătrână. Și bâtrâna îi mulțumea, așa cum mulțumești unei icoane. După ce a murit tata, Ostiță mai trăia. Bătrâna ne vizita și plângea mereu. Îl plânge mai mult pe tata. În prima mea vacanță de liceană, când m-am întors acasă am aflat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
miere și multă miere de albine, o găleată plină, noi mâncam dar simțeam că vizitele astea îl epuizau. Niciodată nu a refuzat-o pe bătrână. Și bâtrâna îi mulțumea, așa cum mulțumești unei icoane. După ce a murit tata, Ostiță mai trăia. Bătrâna ne vizita și plângea mereu. Îl plânge mai mult pe tata. În prima mea vacanță de liceană, când m-am întors acasă am aflat că a murit Ostiță. Suferința mea nu poate fi descrisă în cuvinte. Nebunul era copilăria mea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cunosc din copilărie, mi-a spus ea. Am intrat pe o poartă mică și am zărit o căsuță desprinsă ca din povești. Am coborât pe niște trepte din pământ și un aer plăcut și cald ne-a mângâiat binevoitor obrajii. Bătrâna s-a bucurat să o vadă pe mama și m-a sărutat pe obrajii înghețați. Pe pat, nu mică mi-a fost mirarea să-l descopăr pe cel mai îndrăgit personaj al copilăriei mele, moș Caletcă, îmbrăcat cu binecunoscuta lui
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
obrajii înghețați. Pe pat, nu mică mi-a fost mirarea să-l descopăr pe cel mai îndrăgit personaj al copilăriei mele, moș Caletcă, îmbrăcat cu binecunoscuta lui rubașcă, cu ochii albaștri, senini, dar complet lipsiți de vedere, o întreabă pe bătrână cine suntem. O cunoștea pe mama și s-a bucurat. A cerut să mă apropii și cu mâinile tremurânde mia conturat insistent fața, zăbovind asupra ochilor mei, apoi a șoptit: -Seamănă cu taică-su. Dar unde-i Nică. Mătușa ne-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
legănându-și trupul brăzdat de timp și își tot arunca ochii goliți de vedere înspre poartă, semn că aștepta de prea mult timp pe cineva. Mă opream adeseori lângă gardul din bețe de floarea soarelui, ca să îi zăresc chipul de bătrână, înfășurat în hainele-i cernite, lungi până în pământ, și ca să mă mir de fața ei săpată în șanțuri adânci de riduri ce părea un adevărat labirint prin care mă pierdeam în lumea sufletului ei trist și răvășit, unde întâlneam oamenii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
părea un adevărat labirint prin care mă pierdeam în lumea sufletului ei trist și răvășit, unde întâlneam oamenii ce probabil i-au trecut prin cale, foști tovarăși care stăteau și ei pe prispele lor uitați de timp și de griji. Bătrâna era vecina noastră Duntrăchița. Nu fusese mereu orbă. A orbit de bâtrânețe. O mai țin minte de pe când era încă în putere, cu fața aspră, cu broboada trasă decent pe frunte, cu hainele mereu curate, mirosind a flori de tei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu pot veni. Cred că terminasem clasa a doua, dar citeam foarte bine și scriam nu prea frumos, dar fără greșeli.Până atunci îi scrisese fratele meu și de mult așteptam, invidioasă, ca să îi iau locul, să pătrund în sufletul bătrânei, să știu ce gândește, ce dorește. Și-mi spune șoptind: -Să vii singură, auzi? Nu vreau să-mi afle toți secretele. Aproape nu pot dormi cu gândul la ce o să-mi dicteze, ce oameni voi cunoaște, ce lume ascunsă în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și zicea: -Așa, e foarte bine... Ieșeam răvășită de durerea ei dar știam că nici răspuns nu va primi prea curând, pentru că iar mă chema și începea cu aceeași formulă. Rar, după mult timp mai venea câte o scrisoare și bătrâna mă chema de foarte multe ori să i-o recitesc și lăcrima fericită că nu e uitată în întunericul ei de nedescris. Cine era Duntrăchița?... Mama povestea că era un moș Dumitrache de vreo cincizeci de ani căruia îi murise
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
a moarte...Valurile răsunau a bocet înfundat în colț de basma veche. Mă dezbrac și mă arunc în lupta cu valurile patimașe, amestecându-mi gândul cu norul cenușiu și izul de apă îndoliată. Abia când revin pe mal, observ o bătrână suptă de nevoi, cu lacrimile agățate în colțurile ochilor. Fără să o întreb, mi se destăinuie: apa e tulbure, feciorul meu s-a înecat ieri aici, și aștept...poate apare... Își vărsa amarul pe cel care a făcut băutura... A
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fără să mă lase să reacționez: -Dacă iese, îl poți aduce la mal? Văd că nu ți-e frică de apă. Tresar. Îmi dau seama că nu am fost niciodată atât de aproape de moarte, încât să o pipăi, dar durerea bătrânei nu mi dă pace... Mă înghesuie și-mi șoptește că am destul curaj... Știu c-ar trebui să-l trag de o mâna sau să îl împing de picioare. Sunt sigură că o să mă descurc. Bătrâna suspină sfârșită ca o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o pipăi, dar durerea bătrânei nu mi dă pace... Mă înghesuie și-mi șoptește că am destul curaj... Știu c-ar trebui să-l trag de o mâna sau să îl împing de picioare. Sunt sigură că o să mă descurc. Bătrâna suspină sfârșită ca o lumânare uitată în sfeșnic de o veșnicie și eu îi promit că o să-l scot. Chiar mă rog să iasă mai repede, să pot curma durerea asta de ființă încercată... Timpul își numără secundele într-o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o lumânare uitată în sfeșnic de o veșnicie și eu îi promit că o să-l scot. Chiar mă rog să iasă mai repede, să pot curma durerea asta de ființă încercată... Timpul își numără secundele într-o liniște de biserică. Bătrâna își leagănă trupul împuținat de vreme și nevoi și eu tac... tac... așteptând să se arate moartea. Stau toată ziua alături de bătrână, așezate pe treapta de beton a digului și privim întinderea aceea ucigașă de apă tulbure și agitată sau
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]