3,438 matches
-
vacile; cum se dezgheață legumele și poamele; cum vindecăm arsurile de pe corp. Ce să facem ca să se ouă găinile mai mult în timpul iernii. Unele articole aveau o destinație pentru un cerc mai larg de cititori: alcoolul, foloasele treziei; ce face beția?; cum se vindecă albeața; feriți-vă de aer stricat!; neîncrederea în doctori și groaza de spital; ce trebuie să citească oamenii, cum trebuie întocmite și în ce fel purtate cărțile comunale; despre registrul fonciar (cartea birului) și tabula; un emigrant
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
lipsit de orice pregătire academică, și de orice cultură mai înaltă” aduce prejudicii școlii românești. * I. Țurcanu, preotul deputat în Parlamentul de la Viena, care s-a ridicat împotriva măsurii de condamnare a celor care încercau în Bucovina să stârpească patima beției la români... * La școala din Șipot - unde a fost în inspecție - „băieții au fost siliți să stea nemâncați de la ora opt dimineața până la ora șase seara, până s-a sfârșit inspecția, mulți copii s-au îmbolnăvit, între aceștia și băiatul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Bordicu și Filimon Rusu (care erau și cenzorii revistei), Cicerone Mucenic, M. Vicol, Arcadie St. Borșanu... Articolele „Controlori și controlați”, „Rolul presei învățătorești”, „Luptă”... „Starea actuală a școlilor de cătune”, „Programa analitică”, „Fondul pentru înmormântare și fondul pentru cei bolnavi”, „Beția un pericol național” apăreau în revistă când puteau foarte bine să aibă loc în ziarul cu același nume și aceeași proprietari. Partea culturală, de artă a revistei era mai anemică și slab reprezentată, inferioară calitativ și calitativ celei care apărea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
văduvioara tinerică"". Pentru Divinul critic, încercările de îmbogățire a limbajului filosofic autohton întreprins de Lucian Blaga sînt un "joc de cuvinte ce și-au avut în publicistică un efect egal hermetismului suprarealistic". În concluzie, "termenii (creatorului Trilogiei culturii) sînt aproape beție de cuvinte". Și exemplele ar putea continua... A reușit să fie, tristă performanță, între primii care, încă din 1944, l-au proslăvit pe Stalin. Pentru autorul Enigmei Otiliei, tătucul este "un ocean, o forță grandioasă, temerară, stăruitoare, combativă, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un jalnic popas, Sunt dureri fără glas care-și cată balsam Beau căci inima mea e pribeagă Și-n lumea întreagă pe nimeni nu am Când în sufletu-mi jale ascund Beau paharul până în fund Mă -mbăt cât trei, în beție vezi viața mai roză Mimoză îți pare o floare de tei. În mai puțin de o lună era peste hotare, înregistrând la Berlin primele sale piese care nu aveau să încânte doar o crâșmă sau un restaurant de lux, ci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îi vede mutra serioasă și apăsată. Fernic era la a treia sticlă de vin, la o crâșmă de pe Lipscani, de lângă Hanul cu tei, scriind fără oprire texte și note. Trebuia să-și plătească chiria, și toți banii se duseseră pe beții și câteva șpăgi la poliție, să nu rămână cu cazier, după ce iar se luase la cafteală cu unii prin baruri. Pribeagu ia loc la masa lui, fără să răspundă. Și cu asta, încheie rapid încă două versuri Fernic, s-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
despre el, taxându-i viața boemă și libertină. Multe minunății a mai auzit Cristi pe la mese dis- cutându-se, și de fiecare dată îl bufnea râsul, apreciind creativitatea rivalilor săi. Numărul amantelor fictive se înze- cise, la fel și numărul bețiilor fictive fără sfârșit, care se terminau cu câte o pățanie de neuitat. Unul spusese că l-a văzut o dată în compania unor ghizete, umblând gol pe malul Dâmboviței și urlând ca un nebun cuvinte deocheate, altul că mergea acasă nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
antrenamente, Ionel era mai mândru decât de orice altă realizare a sa. Dispăruse aproape complet din peisajul cul- tural al orașului, nu-l mai găseai la masă compunând texte sau melodii, pe scenă sau lângă ea, cu prietenii, nici la beții de zile întregi și chiar nu mai provocase niciun scandal pe undeva, pentru că era mai tot timpul la aeroport, fie în aer, fie în hangar, lustruindu-și minunăția de avion, cu care se purta mai delicat decât cu o femeie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fie îi trăgeau de urechi pentru cine știe ce năzbâtii, care probabil nici nu se întâmplaseră, iar dacă se întâmplaseră, fuseseră total diferite. Au vorbit despre literatură și călătorii. Despre piese de teatru și filme noi. Unii au adormit pe jos de beție, alții au avut inspirația să plece acasă și au adormit în taxiuri, plătind apoi de zece ori suma cu promisiunea ca șoferul să nu pomenească nimă- nui de starea în care s-a plimbat prin oraș artistul. Când s-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a cărui noapte nu se termina nici- odată, ci era un întreg concert și o petrecere aproape fără sfârșit. Despre București și femeile sale inegalabil de fru- moase, despre bulevardele largi și aglomerate, pline de viață, despre băuturile tari și bețiile terminate pe jos sau cu scandaluri. Seara următoare am fost toți la Cabaret des Noctambules din strada Champollion, în Cartierul Latin. Șansonetistul era unul Martini. Tourtal l-a invitat la masa noastră, iar Martini, când a auzit că sunt și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sa alcoolică, când s-a trezit într-o dimineață în patul său, în așternuturi calde, pufoase și atât de curate că parcă miroseau a primă- vară. Nu a știut nici când și nici cum a ajuns, după atâtea nopți de beție. Nu a știut nici măcar dacă s-a întâlnit cu Pribeagu în vreun parc și au stat de vorbă sau dacă doar a visat. Iar dacă se întâmplase cu adevărat, nu știa nici când, putea fi noaptea de ieri sau într-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe prestațiile sale. Crizele de tuse sunt tot mai dese și mai accentuate. Pauzele la fel, nu mai poate rezista ore întregi ca altădată, este mereu nevoit să se întrerupă și să-și ascundă boala de ceilalți. Rărește țigările, rărește bețiile și amorurile sălbatice, dar degeaba. Nu vrea să priceapă că are nevoie cu adevărat de o pauză, că de la douăzeci de ani, cu câteva mici excepții, a tras de el și și-a forțat limitele, iar acum toate aventurile și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cum putea să fie ? Era magic, băieți ! Magic ! Iar Cristi le spunea mereu câte o poveste din capitală, câte vreo peripeție de-a lui sau de-a răposatului Fernic, aventuri de amor și viața de crâșme, fără oprire, distracții și beții care păreau rupte dintr-o lume atât de îndepărtată. — Dar Zaraza chiar a existat, maestre ? l-a întrebat unul. Era un puști din Constanța de nici douăzeci de ani, căruia tocmai îi tăiaseră piciorul stâng de la genunchi în jos. Mintea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care se ferea tot mai des, în pauzele filmelor de la cinematografe, pe Elisabeta sau pe Griviței, a început să pună și ceva bani deoparte, departe de milioanele pe care le câștiga odată, iar de cele mai multe ori îi cheltuia pe o beție în care să uite de umilința la care îl supunea propriul corp, ce nu mai făcea față scenei. Prestațiile sale erau din ce în ce mai slabe. Pauzele tot mai dese, vocea care nu mai avea claritatea din tinerețe, răgușelile, scăpările notelor tot mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și pe instinct sau pe acea presimțire din care s-au hrănit nu numai marii profeți ai Antichității, dar și poeții luminați ai Europei! 7 M-am Întors definitiv În martie ’90 din bucuria de a fi solidar cu acea „beție a libertății” care Îi cuprinsese pe Români și cu care și mass-media occidentală părea a fi complice, admirativă. Apoi, după puține săptămâni, „roata” mare a „Înțelegerii Apusului” s-a Întos Încă o dată: „prima revoluție trăită În direct la televiziune!” a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și „apolinic”, ci trebuia să i se adauge și latura numită „dionisiacă”. Dimensiune care conținea tocmai acele elanuri, numite azi abisale, care țin de instinctualitatea adâncă, nu rareori creatoare, În varii domenii, dar și de imaginație „debordantă”, capacitate analogică, „desfrânare, beție și dans”, adică o anume, insistentă, capacitate de a depăși granițele acelui bun-simț care uneori e o frână, un adversar al noului, cel ce se ivește nu rareori sub măștile, sub chipurile cele mai paradoxale. Da, dar dacă În chinuita
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
printr-o stratagemă mai rafinată, selectate doar acele opere și nume care trăiseră și creaseră la marginea scenei și gloriei literare sau cele care practicaseră o literatură parabolică În siajul etern apolitic, etern actual și inactual al suprarealismului! 7 Dansul, beția, desfrânarea! Iată cele trei fețe, aspecte, „moduri”, semne, stări ale dionisiacului, de care vorbeam mai sus. Desfrânarea - evident, la sensul propriu, adică trecerea, uneori grosolană, peste limitele convențiilor sociale, poate chiar și umane, nesocotirea acelor reguli și „frâne” pe care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
valori sau principii pe ruina celor vechi. De Sade, care arată o radicalitate morală absolută, niciodată Întâlnită până la el În literatura ultimelor secole; el nu ezită nici În fața incestului sau paricidului, În numele unei libertăți aproape de limitele nebuniei și disoluției sociale! Beția - o formă a visării! O excitare, bineînțeles, a unor centri sensitivi și nervoși care are ca efect și atrofierea, slăbirea nu numai a unor inhibiții ce ne fac apți de a ne „regla” impulsiunile față de lumea exterioară, față de ambient, dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
are ca efect și atrofierea, slăbirea nu numai a unor inhibiții ce ne fac apți de a ne „regla” impulsiunile față de lumea exterioară, față de ambient, dar și de a ne păstra un bun, un calm echilibru al senzațiilor și percepțiilor. Beția, beția alcoolică În primul rând - deoarece există și „alte” beții, cea amoroasă, cea „poetică” sau cea a drogurilor! -, beția cea mai comună, e știut, mulți o resimt și ca o formă de „libertate”, de ieșire, de eliberare, chiar și pentru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ca efect și atrofierea, slăbirea nu numai a unor inhibiții ce ne fac apți de a ne „regla” impulsiunile față de lumea exterioară, față de ambient, dar și de a ne păstra un bun, un calm echilibru al senzațiilor și percepțiilor. Beția, beția alcoolică În primul rând - deoarece există și „alte” beții, cea amoroasă, cea „poetică” sau cea a drogurilor! -, beția cea mai comună, e știut, mulți o resimt și ca o formă de „libertate”, de ieșire, de eliberare, chiar și pentru un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
inhibiții ce ne fac apți de a ne „regla” impulsiunile față de lumea exterioară, față de ambient, dar și de a ne păstra un bun, un calm echilibru al senzațiilor și percepțiilor. Beția, beția alcoolică În primul rând - deoarece există și „alte” beții, cea amoroasă, cea „poetică” sau cea a drogurilor! -, beția cea mai comună, e știut, mulți o resimt și ca o formă de „libertate”, de ieșire, de eliberare, chiar și pentru un răstimp mai mult sau mai puțin limitat, din canoanele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
impulsiunile față de lumea exterioară, față de ambient, dar și de a ne păstra un bun, un calm echilibru al senzațiilor și percepțiilor. Beția, beția alcoolică În primul rând - deoarece există și „alte” beții, cea amoroasă, cea „poetică” sau cea a drogurilor! -, beția cea mai comună, e știut, mulți o resimt și ca o formă de „libertate”, de ieșire, de eliberare, chiar și pentru un răstimp mai mult sau mai puțin limitat, din canoanele rigide ale ambientului social sau, În cazul unor depresii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
O uitare diferențiată, emotivă, o Înlăturare decisă din conștiința imediată a unor elemente neplăcute, ce par a nu avea soluții: ale „absurdului social” sau ale arbitrariului celui mai grosolan. Sau ale Întâmplării, cea nefericită, neagră, brutală!... E știut Însă că beția alcoolică produce și versuri, deci visare. Și, fără a ne opri la poeții latini, Îl vom aminti, bineînțeles, pe Omar Khayam, poetul persan și rubayatele sale care cântau luna, vinul și iubita, și apoi atâția poeți clasici și romantici Încât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se Întîlnesc cu „omul comun”, necăjit sau, dimpotrivă, aflat Într-un „șoc”, Într-un „exces” de fericire, un exces cu care nu știe ce să facă deoarece „nu există cuvinte pentru a o exprima!”, cum se cântă pe toate meridianele. Beția, beția de toate felurile, este un „transport”, o ieșire din „ceea ce ne este dat”, bine și, mai ales - rău, cum spuneam, o ciudată, Înecăcioasă și „vinovată” formă a libertății. O revoltă contra destinului - cel imediat, dar și cel „mare”, cel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Întîlnesc cu „omul comun”, necăjit sau, dimpotrivă, aflat Într-un „șoc”, Într-un „exces” de fericire, un exces cu care nu știe ce să facă deoarece „nu există cuvinte pentru a o exprima!”, cum se cântă pe toate meridianele. Beția, beția de toate felurile, este un „transport”, o ieșire din „ceea ce ne este dat”, bine și, mai ales - rău, cum spuneam, o ciudată, Înecăcioasă și „vinovată” formă a libertății. O revoltă contra destinului - cel imediat, dar și cel „mare”, cel invincibil
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]