4,866 matches
-
prizonieri. Era pustie, fără arme, fără soldați. Rușii nu erau încă așa de aproape. Heinz și cu mine stăteam acolo cu o sticlă și o lumânare între noi și Heinz s-a apucat să-mi spună lucrul acela oribil. Era beat. — Howard, începu el, îmi iubesc motocicleta mai mult decât mi-am iubit nevasta. — Vreau să-ți fiu prieten și vreau să cred tot ce-mi spui, Heinz, i-am zis, dar refuz să cred lucrul ăsta. Hai să uităm ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
văd, aud, simt, gust sau miros este real. Sunt în asemenea măsură jucăria propriilor mele simțuri, încât pentru mine nu există nimic ireal. Mi-am păstrat această credulitate neclintită chiar și în momente când am fost lovit în cap sau beat mort sau cu ocazia unei aventuri excentrice, care n-are de ce să intereseze această relatare, chiar și sub influența cocainei. Acolo în subsolul lui Jones, Kraft mi-a arătat poza lui von Braun de pe coperta revistei Life, m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mai mic și mult mai slab decât mine îmi dădea de bănuit că avea undeva la el o armă - foarte posibil un pistol. În clipa următoare s-a ridicat de pe găleată, arătându-mi prin felul cum se clătina cât de beat era. Până să se ridice a răsturnat și găleata. — Ai avut vreodată coșmaruri cu mine, Campbell? m-a întrebat el rânjind. — De multe ori, am zis. Era firește o minciună. — Te surprinde că n-am adus pe nimeni cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
că nu. — Luptă dreaptă, a zis el cu voce groasă. Dreaptă. I-am pipăit buzunarele și într-adevăr nu avea arme. Sfântul Gheorghe se așteptase să-l facă bucăți pe balaur cu mâinile goale! Mama mă-tii de nenorocit imbecil, beat și ciung! i-am spus eu. Am smuls foaia de cort din cadrul ușii, am lovit cu piciorul și-am dislocat zigzagul de scânduri. Prin deschizătură l-am îmbrâncit pe O’Hare afară pe palier. Balustrada l-a oprit pe O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mai trăgea și la mine când venea aici, așa de amintire, că nu mai era nimic între noi, dar nu putea să uite ce fusese demult și nici eu nu puteam să-l alung, când venea la mine mort de beat și mă punea să-i povestesc cum fusese tinerețea noastră de-au distrus-o securiștii și turnătorii care erau peste tot, de obicei stătea la hotel când venea, la hotelul „Pelicanu de aur“, unde înainte de evenimente a fost casa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fost cum a fost, că n-am mai discutat, cred că a fost absolut din întâmplare, că n-am mai discutat mai pe urmă, că am mai băut și p-ormă, dar nu s-a mai repetat potriveala și tot beat s-a dus Sofronică la revoluție s-o salveze, așa cum chema de la Județeană, s-a dus și fără căciulă și l-a-mpușcat și pă el, poate de avea căciulă oprea glonțul și scăpa, dar așa nu avut cine să-l apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mei, îi spusei pe un ton de reproș. —Săracul prieten, replică Hugo, fără să dea înapoi. Fata aia i-ar trage-o și unei conserve cu fasole ca să obțină un rol. Probabil că a și făcut-o. Probabil, adăugă el, beat de propria-i invenție, că a și fost filmată făcând-o. —Cum se descurcă în rolul Titania? —Oh, MM scoate ceva tare frumos din ea. Sau nici vorbă. Până acum n-am mai văzut-o niciodată pe Titania jucată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo lângă mine să mă ia peste picior. Parcă lipsește ceva când te faci de râsul curcilor și nu e nimeni acolo pe care să te bazezi că-ți va aduce aminte de asta mai târziu, de preferat când ești beat și vulnerabil. Cum se alesese praful de orice pretenție a mea de a-mi păstra demnitatea, totul s-a terminat cu bine. Margery și cu mine ne-am împăcat. Avea să-i trimită pe publiciști pe urmele mele cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
luceau ușor, la dungă și o geacă bluzon din piele maro, care nu se potrivea cu pantalonii. Deloc surprinzător. Nimic n-ar fi mers cu pantalonii aceia. Bună ziua, domnule inspector, zisei eu prietenește. Mă tem că sunt un picușor cam beată și cam deranjez ordinea publică, dar mă duc acasă acuș și-i trag un pui de somn să-mi treacă. Tăcui un moment, neputând să-mi dau seama dacă mă maimuțărisem în mod intenționat vorbind ca un om beat. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cam beată și cam deranjez ordinea publică, dar mă duc acasă acuș și-i trag un pui de somn să-mi treacă. Tăcui un moment, neputând să-mi dau seama dacă mă maimuțărisem în mod intenționat vorbind ca un om beat. Era mult prea jenant să mă gândesc la cealaltă alternativă, așa că am rămas la aceasta. —Pentru Dumnezeu, Sam, nu-i decât șase după-amiaza! Mi-am simțit fruntea încrețindu-se. — Păi și ce, era mai bine dacă era șase de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Chef de una mică? zisei eu și mi se păru atât de amuzantă această vorbă de duh încât începui să chicotesc, fără să mă pot stăpâni. Hai, mori de râs acu’, zise Hawkins cu amărăciune, așezându-se pe brațul sofalei. Beată în mijlocul zilei. Miercurea, adăugă el, de parcă asta ar fi înrăutățit lucrurile. Și să nu te prind că mă-ntrebi ce are miercurea, zise el, citindu-mi gândurile, că vezi tu bătaie cu poliția. Eu sunt artistă, declarai eu, plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zilele noastre. Dar nu s-a găsit nimic. Se sprijini de spătarul scaunului, gânditor. — Luase prânzul cu un impresar. Asta s-a verificat. Se pare că erau amândoi la patru ace. Cantley ar fi putut să se întoarcă, pe jumătate beat, și să meargă să-și facă injecția asta - sincer, cea mai mare aiureală pe care am auzit-o vreodată; n-aș vrea să fiu în locul avocatului care trebui s-o prezinte în fața juriului. Greu de explicat o asemenea idioțenie. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aproape adormit. N-a trebuit decât să-i fac injecțiile. Am folosit două seringi în același timp. S-a terminat totul în mai puțin de zece minute. Dar când m-am repezit la Violet la petrecere - cred că eram mai beat decât mă gândeam eu, nu-mi vine să cred că am fost atât de neglijent încât să încerc așa ceva - și când ea a opus rezistență, m-am panicat complet. Eram sigur că va putea să mă identifice. Așa că... Vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era cazul tânărului mort În Veneția, dar Brunetti găsi exprimarea ciudată. — Sunt frecvente? — Nu, nu tocmai. Cu câțiva ani În urmă, niște americani au fost implicați Într-o crimă. Un african. L-au omorât În bătaie cu niște scânduri. Erau beți. Africanul dansa cu o femeie albă. Își protejau femeia? Întrebă Brunetti, neîncercând să-și ascundă sarcasmul. — Nu, zise Ambrogiani. Erau negri. Cei care l-au ucis erau negri. — Ce li s-a Întâmplat? — Doi dintre ei au primit doisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o țintă atât de facilă. —N-ai reușit să ajungi? Vocea lui Jake exprima o uluire triumfătoare. —Dumnezeule, eu n-aș fi ratat momentul ăsta pentru nimic în lume. Am fost acolo în fiecare secundă. Defensiv și, în egală măsură, beat, Hugo a simțit dorința copleșitoare să-l pocnească pe Jake de să-l arunce de pe scaunul rotitor. În loc să facă asta, și-a împins din nou paharul către barman. E confortabil aici, nu? a observat el. —Eu abia aștept să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să aranjeze așa ceva. Principiile lui Neil în privința familiei fuseseră exprimate de mai multe ori la birou. Hugo a calculat că cea mai bună șansă a lui era să-și programeze o întâlnire cu șeful după prânz, când acesta era deja beat. N-are vreun moment liber după-amiază, nu-i așa? s-a gudurat Hugo, la telefon, pe lângă Shauna, folosind cel mai dulceag ton de care era capabil. Se îndoia că strategia lui ar putea avea efect, dar a perseverat. La scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și mai proeminentă, cu umflăturile ei hidoase. Cu un efort, Hugo a revenit la conversația lui Alice. Sunetul vocii ei îl liniștea și-i distrăgea atenția. —Bețivii? Într-adevăr? Vreți să spuneți că bețivii sună la ambulanță? Numai pentru că sunt beți? Sigur că da. Am avut unul zilele trecute: un tip tânăr care băuse prea multe pahare. A căzut pe trotuarul din fața barului. A chemat ambulanța, zicând că s-a rănit la un picior. Nu avea decât o vânătaie. Chestiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pufnit el. Nu cred c-ai mai fi considerat-o loială dac-ai fi văzut-o cum se dădea la mine acum câteva zile. Dac-ai fi văzut-o cum se freca de unul din stâlpii baldachinului, goală pușcă și beată criță. Femeia asta e nebună de legat. Ochii Amandei scoteau flăcări. Ești un obsedat sexual, un om trist cu fantezii neîmplinite! S-a dat la tine? Ei, sigur. Era normal să vii cu replica asta. Ai spune orice numai ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de ei, mirarea crescu direct proporțional. Mirele și mireasa erau întinși în două sicrie, galbeni ca ceara și cu mâinile pe piept, iar lăutarii cântau „Ia-ți mireasă ziua bună”... Nu plângea nimeni, toți erau veseli și peste măsură de beți. I se oferi o sticlă, o duse la gură și înghiți... Țuică. Bătrână. De prune. Nu știu ce să zică. Casă de piatră? Monument funerar de piatră? La cât mai multe pomeni? Îl trase o femeie grasă de mânecă. Era fardată strident
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vreo asociație de tâmpiți care adoră reptilele aveau să-l dea sau nu în judecată. Nu-l dăduse nimeni, în schimb închiseseră vecinii luminile și el fusese convins că îl spionaseră din spatele perdelelor, râzând pe înfundate de scriitorul care umblă beat și caută scandal în loc să scrie... Îi înjurase și pe ei, apoi intrase în casă și făcuse dragoste cu Lucia ore în șir. Bați câmpii. Din nou. Ești un iepure urmărit de un Detectiv deștept, să nu uiți asta. Un iepure
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ai niciodată parte de așa ceva... Urlă: - Nuuuuuuuu! Lucia nu e amanta nimănui, Magicianule, de ce te ascunzi și nu ai curajul să apari din nou lângă mine? Lucia este a mea și numai a mea! Ea ma dus în pat, eram beat, n-a avut timp să schimbe cearceafurile, ar fi însemnat să mă trezească, spui că le știi pe toate, te bagi în seamă. Ești un Magician incompetent, de tot rîsul, ți-am mai spus-o, m-am plictisit de tine
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aproape și pot să pun pariu că te amuzi, ca un parșiv ce ești. Aprinde reflectoarele, m-am prins. Gata, iată noua experiență personală, sunt martor la o ploaie inversă, ce dracu ` mai vrei? Nu era mai bine atunci când umblam beat toată ziua? Ar fi putut să plouă și de la stânga la dreapta, tot nu îmi păsa. Îl căută din priviri pe moșulică. Acum chiar că îi voi trage un mare pumn în nas, mai ales că nici nu se mișcă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
oferite cu generozitate de Edizioni Polistampa. Figură 2. . Rinaldeschi adună bălegar. Inscripționat: " ...Raccoglie sterco di cavallo stimolato dal / diavolo. . . ." [. . . adună bălegar de cal, îndemnat de diavol.] Figură 3. Rinaldeschi aruncă bălegar spre Fecioara. Incripționat: "Fetta lo sterco în faccia della / beata Vergine Bestemmiando e fugge în Villa." [Aruncă bălegarul spre față Binecuvântatei Fecioare, înjurând, si fuge la o casă la țară] Figură 4. Arestarea lui Rinaldeschi. Inscripționat: "Listesso di è preso / e pentitosi / și caccia un coltello / nel petto." [În aceeași
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Îmi amintești mie de ceva. Spre surprinderea mea, a dispărut o clipă și s-a Întors cu Rubaiyatele lui Omar Khayyam În mână. Și-a scos cămașa, a intrat În cadă alături de mine și a Început să-mi citească. Vreau beat să fiu Într‑una și‑aș vrea să dorm mereu. Am renunțat să aflu ce‑i bine și ce‑i rău. Durerea, bucuria, la fel sunt pentru mine. CĂci zâmbetu‑i solia tristeții care vine. A pus apoi cartea jos
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
îmi amintești mie de ceva. Spre surprinderea mea, a dispărut o clipă și s-a întors cu Rubaiyatele lui Omar Khayyam în mână. Și-a scos cămașa, a intrat în cadă alături de mine și a început să-mi citească. Vreau beat să fiu într-una și-aș vrea să dorm mereu. Am renunțat să aflu ce-i bine și ce-i rău. Durerea, bucuria, la fel sunt pentru mine. Căci zâmbetu-i solia tristeții care vine. A pus apoi cartea jos și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]