5,205 matches
-
nr. 7-8, pp. 428-429; C. Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei, București, 1888. p. 24. 480. Șerban Răzeșul, „Iarăși despre mitropolitul Ignatie Sârbul”, în Biserica Ortodoxă Română, LXXXII, 1964, nr. 11-12, pp. 1093, 1096. 481. Vezi Dan Horia Mazilu, O istorie a blestemului, Editura Polirom, Iași, 2001, pp. 372-382. 482. Vezi Dan Horia Mazilu, op. cit., pp. 333-335. 483. în Călători străini..., vol. VIII, p. 390. 484. După Paul Cernovodeanu, în vâltoarea primejdiilor, Politica externă și diplomația promovate de Constantin Brâncoveanu, Editura Silex, București
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vise. Tălmăciri vechi și noi, Editura Călin, București, 1998, p. 122. 499. Carte de vise (Tălmăciri occidentale, tălmăciri orientale), Editura Călin, București, 1996, p. 121; Noemi Bomher, op. cit., p. 83. 500. Veronica Tamaș, op. cit., p. 168. 501. O istorie, a blestemului, pp. 394 și urm. și Lege și fărădelege în lumea românească veche, pp. 518 și urm. 502. Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Albatros, București, 1983, pp. 265-266. 503. Vezi Dicționar biblic, ed. cit., p. 540. 504. Vezi Ion
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vol. VIII, Editura științifică și enciclopedică, București, 1983, p. 202. 509. Vezi Violeta Barbu, op. cit., p. 208. 510. Monica Breazu, „Studiu epigrafic”, în Pagini de veche artă românească, vol. V, București, 1985, p. 46; Dan Horia Mazilu, O istorie a blestemului, p. 396. 511. Violeta Barbu, op. cit., p. 203. 512. Vezi Mircea Eliade, Mituri, vise și mistere, Editura Univers enciclopedic, București, 1998; Jacques Le Goff, Imaginarul medieval, Editura Meridiane, București, 1991; Ioan Petru Culianu, Călătorii în lumea de dincolo, Editura Nemira
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mereu secunda, mereu și Dumnezeu, apărut în 1995, evidențiază câteva caracteristici: versuri dedicate Basarabiei și neamului românesc, mănăstirilor și satului în declin, familiei, solitudinii, călătoriilor, cu referințe autobiografice și modele tutelare, ceea ce în bună parte se va întâlni și în Blestemul bărbăției și alte imagini sociale (2002). Ș. este încă de la primul volum un poet mistic, sfâșiat - cum remarca George Țărnea - de „drama incomunicabilului”. Notabilă, Balada ursului polar, e o ars poetica modelată, poate, de Mistrețul cu colți de argint, poemul
SOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
Jiu, 1995; Universul din piatră, Iași, 1996; Pașii de sub simț, Iași, 1997; Semantice umbre, pref. Cezar Ivănescu, Iași, 1998; Cobilița cu furnici și alte proceduri, Cluj-Napoca, 1999; Lungul poem haiku de o mie de strofe, postfață Valentin Tașcu, București, 2000; Blestemul bărbăției și alte imagini sociale, București, 2002. Repere bibliografice: Ioan Holban, Ușorul respir al luminii în om, „Bucovina literară”, 1997, 9-10; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 400-401. A.Ml.
SOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
Încolo, el i se substituie („pe biroul ăsta cărțile și caietele rămăseseră ca În fiecare seară” - 44). În trei pagini, revenirea dnei Zerlendi Îl readuce În zona familiarului măcar În sensul În care ceea ce-i spunea fiica ei despre un „blestem”, ca și slujnica Arnica puțin În urmă, nu este decât o invenție traumatică. Nici nu va fi un blestem, ci o consecință logică și firească. Însă naratorul e și mai mult atras de Zerlendi, căci descoperise totuși, Înaintând În lectura
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pagini, revenirea dnei Zerlendi Îl readuce În zona familiarului măcar În sensul În care ceea ce-i spunea fiica ei despre un „blestem”, ca și slujnica Arnica puțin În urmă, nu este decât o invenție traumatică. Nici nu va fi un blestem, ci o consecință logică și firească. Însă naratorul e și mai mult atras de Zerlendi, căci descoperise totuși, Înaintând În lectura caietelor, „o simplă Însemnare, pe prima pagină a unui caiet de exerciții”, care i-a „atras o clipă atenția
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
capitol deosebit de important în paginile revistei, au adus în atenția cititorilor nume de prim rang, de la cele ale scriitorilor antici până la moderni, parnasieni și simboliști, ori la reprezentanți ai literaturilor nordice și orientale. Spre pildă, în 1909 Ioan Borcia tălmăcea Blestemul bardului de Ludwig Uhland, Horia Petra-Popescu (sub pseudonimul Radu Paltin) dădea o versiune la Corbul de Edgar Allan Poe, iar Nicolae Budurescu transpunea Serenadă de Paul Verlaine. Alți colaboratori: Ion Agârbiceanu, Sextil Pușcariu, Vasile Savel, D. N. Ciotori, Al. G.
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
Cilibi Moise vestitul din Țara Românească, 1883). Publică apoi, în „Contemporanul”, texte populare culese din Muntenia, fără a se supune exigențelor unei metode științifice, ale cărei principii le va susține, însă, în scrierile sale teoretice. Excepție face textul Lacrimile și blestemul mumei sau Călătoria mortului, apărut în „Revista olteană” (1889), la care adaugă o notă despre informator și citează alte variante autohtone și străine ale motivului. Spirit combativ, S. și-a definit opiniile despre folclor în lucrări polemice. În studiul Poeziile
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
psihologic după legi maniheiste, iar miza protagonistului, mezinul familiei, pare să fie decapitarea simbolică a genealogiei tarate prin orchestrarea colectivă a propriei morți. El își ucisese tatăl, un spirit sangvinar și dionisiac, nod nefast al lanțului familiei, dar paricidul declanșează blestemul stirpei. Avându-l ca prototip mitic pe Sisif, mezinul va fi condamnat la pribegie și la imposibilitatea sinuciderii, dar matricea sa - goana după propria moarte - survine, eliberator, în cele din urmă. Privită din perspectiva acestor piese, dramaturgia lui S. relevă
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
lui Ghiță Blidaru (personaj întruchipându-l pe Nae Ionescu) ideea pe care acesta o va dezvolta absurd în prefața la roman: „Există o obligație metafizică a evreului de a fi detestat. Asta este funcția lui în lume. De ce? Nu știu. Blestemul lui, destinul lui.” Incluzând asemenea aserțiuni, cartea a stârnit în epocă discuții aprinse. Anterior prin elaborare (1929-1931), Orașul cu salcâmi este un roman poetic, cu modelul îndepărtat în Paul et Virginie de Bernardin de Saint-Pierre, și cucerește prin farmec liric
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
poem de V. Demetrius. În schimb, se traduce masiv din lirica germană: Schiller (Scufundătorul), Goethe, Heine, Lenau, în transpunerea lui Barbu Nemțeanu, fără a fi uitată Carmen Sylva (tălmăciri de Elena Poenaru). Din versurile lui St. O. Iosif este reluat Blestemul bardului (prelucrare după Uhland), lui Ilarie Chendi i se retipărește articolul Despre traducătorii români ai lui Heine, în alte numere fiind introduse articole, nesemnate, despre Faust de Goethe, despre poezia austriacă, despre Heinrich von Kleist, Friedrich Hebbel, Theodor Fontane, Franz
SAPTAMANA ILUSTRATA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289479_a_290808]
-
ne vin de la zei pe calea nebuniei”. Referiri la nebunie întâlnim și la Homer, subiectul Iliadei constituindu-l „divina nebunie” (theamania) a lui Achile. În Antichitatea clasică, nebunia ocupă spațiul tragicului, ea apărând ca o pedeapsă, o nenorocire și un blestem căzute pe capul oamenilor care se împotrivesc (hybris) voinței zeilor. Exemplele sunt numeroase la tragicii greci (Ajax, Hercule, Medeea, Oreste), dar și la autorii latini, ca Virgiliu (Sibila din Cumae, Didona etc.). Platon, în Republica, recunoaște existența alături de formele tragice
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
întâlnindu-i și pe Nichifor Crainic, și pe Victor Ion Popa. În 1919 începe să publice versuri în revista locală „Florile dalbe” sub numele I.Valerieanu și I.Valereanu, debutând cu pastelul În albastru..., urmat până la sfârșitul anului de Luntrașul, Blestemele și Un templu. Revine la București după un răstimp petrecut la Tecuci și se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie (1921-1925), absolvită magna cum laude. Ofițer de carieră (profesor și inspector școlar în cadrul armatei), V. este secretar general al
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
deșert (1998), Vindecarea prin cuvânt (2003) ș.a., proză scurtă - Cine trece primul pe pod (1982), Dacă privim în ochi privighetoarea (1989), Războiul îndrăgostiților (1999), roman - Preavizul (1984), Dansul iederii (1987), Cartea secretelor (1995), Darul nebunilor (1996), Îngerul venețian (2000), Moștenitorii blestemului (2002) ș.a., cât și notele de călătorie Salut, Basarabia! (1991). Versurile afișează un modernism de marcă interbelică, dar superficial (lipsă de punctuație, uneori titluri șocante: Scris despre un dicționar al melancoliei, Scris despre alte naufragii ale surâsului, Scris despre tălpile
STRATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
vine rândul, București, 1997; Iubiri interzise, București, 1998; Legea apei în deșert, București, 1998; Războiul îndrăgostiților, București, 1999; Sărutând leoaica pe gură, București,1999; Îngerul venețian, postfață H. Zalis, București, 2000; Dragii mei păcătoși, pref. Geo Vasile, București, 2001; Moștenitorii blestemului, București, 2002; Vindecarea prin cuvânt, București, 2003. Repere bibliografice: Adrian Popescu, „Ulise, alte întâmplări”, ST, 1977, 5; Al. Cistelecan, „Ulise, alte întâmplări”, F, 1977, 7; Voicu Bugariu, Povestiri atrăgătoare, LCF, 1982, 34; Costin Tuchilă, „Jurământ de măr”, LCF, 1983, 40
STRATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
1995, 13-16; Pericle Martinescu, Destinul dramatic al lui Mircea Streinul, JL, 1995, 13-16; Nicolae Scurtu, Contribuții documentare la cunoașterea vieții și operei unui scriitor bucovinean, JL, 1995, 13-16; Vlaicu Bârna, Un „iconar” mordant și ironic, JL, 1995, 13-16; Cornelia Ștefănescu, Blestemul neamului Timoteu, JL, 1995, 13-16; Iulian Vesper, Portret în gri, „Arc”, 1996, 1-2; Constantin Dram, Cui i-e frică de Mircea Streinul?, CL, 1996, 10; Rachieru, Poeți Bucovina, 421-429; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, Iași, 1998, 121-136, 141-144; Mircea A
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
vrea complicată, iar clișeele înăbușă intențiile romancierului. În Ana se reia tematica din primele scrieri, în prim-plan fiind adusă aceeași lume ancestrală, în care acum se desfășoară o stranie poveste de dragoste menită să vorbească despre legitatea obscură a blestemului atavic. Impresia de artificial a romanului vine însă din modalitatea compozițională exploatată inabil: o rememorare dialogată, prin care protagonistul își spune istoria în timpul unei călătorii. S. a abordat și reportajul, realizând, foarte prompt, emoționante colaje de mărturii ale unor participanți
SUCIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290009_a_291338]
-
ei apăreau complet diferiți de restul societății, fapt care a dus la convingerea că la baza psihozelor colective stă o etiologie ocultă, în raport cu influențele malefice care acționează din exterior asupra individului sau a grupelor sociale de indivizi (diavol, vrăjitorie, magie, blestem, alianța cu forțele răului), iar în epoca modernă forțe necunoscute (extratereștri, unde sau radiații electromagnetice, radioactive, ascultarea-spionarea cu mijloace tehnice, influențe telepatice, parapsihologice, efectele forțelor bioenergetice etc.). Se constată faptul că, deși efectul este în toate situațiile același, forma „cauzelor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin pasivitatea „intelectuală” a bărbatului. Romanul e construit prin aceeași tehnică a juxtapunerii de fragmente cu statut cvasiindependent și prin jocul perspectivelor, alternând persoana întâi cu a treia. În culegerea de nuvele Atelierul de tatuaje (2002), incluzând și „nuvela cinematografică” Blestemul saltimbancului, se utilizează tot tehnica de tip puzzle, doar că perspectiva narativă aparține în exclusivitate persoanei întâi. Nuvelele au o tramă simplă, adesea sumară, în care se cos petice diverse: relatări colaterale, mărturii, însemnări etnografice, speculații istorice. T. are darul
TABARAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
doar nedesăvârșirea provocată, prin separarea lui andros (andro" = „bărbat”) de gynos (guno" = „femeie”). Asupra lui anthropos, urmașul înjumătățit al lui androgynos, se abătuseră două anateme infinit mai grave: pierderea athanasiei (aqanasia = „nemurire”) și căderea în apaideusie (apaideusia = „ignoranță”). Dar aceste blesteme nu erau insurmontabile. Omul vine pe lume muritor și ignorant, adică nedesăvârșit 20. Dar avea șansa desăvârșirii, adică posibilitatea de a recâștiga athanasia pierdută și a se dezbăra de apaideusie. De ce? Mitul androgynic mai furniza o idee fabuloasă: separarea jupiteriană
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de știință” cu „oamenii de artă” și nu pot închega un dialog cultural. Deși „scientiștii” și „umaniștii” se consideră, fiecare, „oameni de cultură”, suntem nevoiți să constatăm cu stupefacție că ambele categorii sunt alcătuite din specialiști semidocți. Să fie acesta blestemul danaic adresat, poate, creștinilor din secolele al II-lea și al III-lea d.Hr. pentru repudierea marii culturi elene? Poate. Altfel avem de a face cu o transformare istorică, de proporții aproape mitice, la care au contribuit multe generații
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dreptul să le ceară. Dacă ar fi să răspund, acum, nu aș avea de adăugat altceva decât că foarte multe se spun doar pentru urechile acelora care numai atât acceptă să audă. Li se înalță osanale cu sufletul întunecat de blesteme. Poate că este cea dintâi lecție de care politicienii au a lua știință. Diversele modalități de dedublare, de simulare apăreau și în funcție de personalitatea celui căruia i se cerea să scrie ori să vorbească. Erau oameni care, pentru a rămâne sinceri
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și în armată (La țintă), unii se cufundă în băutură, câte un nesăbuit înecându-se, la propriu, în licoarea revărsată din butoaie (Dușmanul). Creierul le e năclăit nu doar de aburii alcoolului, dar și de superstiții și eresuri. Cred în blesteme, așa cum, intrați în vreun impas, își anină speranța în descântece, în datul în bobi, în leacurile băbești („Tot făcut mi-a fost”, Diplomata din Vădeni, Doctorul și baba). Precum nefericita mamă din schița Izbăvirea blăstămului, care, având o fată mută
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
de niscaiva fapte bune, că lauda iaste numai a faptelor celor bune ce face cineva în viiața lui și pe urma lui rămâne acea bunătate de o laudă oamenii.” Contestând tocmai virtutea, cronicarul îl transformă pe Brâncoveanu (obiect al unui blestem național, căci acceptase majorarea haraciului pentru binele său) într-un beneficiar lipsit de merite al jocului, favorabil la început, al norocului („dar acestea au fost toate darurile norocului”), într-o existență incompatibilă cu „fapta bună”. P. ațâță sârguincios un fel
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]